Ciprian Haret
Absolvent al Facultăţii de Istorie din Galaţi, am căpătat virusul vinului odată cu o vizită prelungită la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologică în zona respectivă, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce în ce mai mare. M-am hotărât să-mi expun propriile păreri lumii virtuale pe la sfârşitul lunii iulie 2009. Cu lipsă de modestie, mă pot declara un "veteran" în lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci când am pornit la drum, cei care activau în acest spaţiu puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am preferat un stil cât mai simplu, direct, dar şi foarte sarcastic, atunci când subiectul îl impune. Sunt un mare împătimit al vinurilor de Bordeaux, în special, dobândind o fascinaţie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce ţine de această zonă. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Nouă încă nereuşind să-mi spună ceva în mod special (există şi excepţii, desigur). Au trecut deja ani buni de impresii, critică aspră şi poveşti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slăbit nici o clipă, ba chiar a devenit din ce în ce mai puternică.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Ciprian Haret
-
CUVEE ANDREI 2020-Crama Avincis
Acest Cabernet de la Avincis a fost mereu unul dintre exemplarele autohtone reușite, obținute din soiul respectiv. Olfactiv, încă se dă o bătălie între notele lemnoase (cuișoare, anason, ciocolată amăruie) și cele de fruct bine copt (coacăze, cireșe negre, mure). Ocazional, apar aluzii florale și vegetale care completează un tablou bine definit în contextul tipicității. Gustativ, vinul iese la înaintare cu o corpolență medie, o rotunjime foarte plăcută și pe alocuri diafană, plus o suculență care nu permite fructului să devină greoi nici o clipă. Echilibrul dintre fruct, aciditate și taninii frumos șlefuiți este unul reușit. Finalul lung este dominat de note lemnoase și fructe roșii suculente.
-
LONE COTES-DU-RHONE 2023-Chateau Pegau
De fiecare data cand am impresia ca cei din Valea Rhone-ului nu ma mai pot surprinde, apare periodic un exemplar care imi demonstreaza contrariul. Din aceasta categorie face parte si acest "umil" Cotes-du-Rhone, semnat de prestigiosul domeniu Pegau. Sincer, imi este greu sa ii gasesc un contracandidat, dintr-o apelatiune generica asemanatoare, cu un astfel de nivel calitativ. Extrem de intens si de concentrat, dar cu arome pure de caise foarte bine coapte si pere zemoase, aluzii migdalate si adieri de alune neprajite. Gustativ, continua perfect linia olfactiva, ca o imagine reflectata in oglinda; concentratie serioasa a fructului, un final care vireaza spre senzatii de suculenta si regulamentarul sambure de caisa, plus un postgust exploziv si intens. Da, poate fi incadrat in categoria unui alb usor greoi, dar in Rhone este un rezultat normal si asumat. Nu are nici pe departe greutatea aproape gretoasa a unui exemplar pompat cu steroizi, strangulat de lemn si lipsit de orice personalitate
-
LES HAUTS DE BARVILLE CHATEAUNEUF-DU-PAPE 2021-Brotte
Ca de obicei, cand mi se intampla sa am un vin cu adevarat excelent in fata, descrierile nesfarsite par a avea niciun rost. Cam asa este cazul si cu acest Chateauneuf Blanc, al celor de la Barville. Daca ar fi sa rezum in cateva cuvinte acest vin, ar suna cam asa: complex, expresiv si precis ca un laser. Ce rost ar avea sa va insir toate tipurile de fructe sau mai stiu eu ce alte impresii aromatice? Multe vinuri pe aceasta lume sunt capabile sa livreze arome, dar sunt mult mai putine care pot oferi o constructie impecabila, cap-coada. Les Hauts de Barville face parte din a doua categorie. Si, ca fapt divers, nici macar nu este eticheta principala a producatorului respectiv
-
POUILLY-FUISSE BARVAY 2019-Terres Secretes
Cand vine vorba de vinuri frantuzesti, sfatul meu este sa nu ocoliti niciodata oferta unor cooperative interesante. De obicei, veti primi o calitate neasteptat de buna, la preturi mai mult decat decente. Cam asa sta situatia si in cazul acestui Pouilly-Fuisse; produs al unei astfel de cooperative, dar cu un pret decent pentru o regiune in care acest aspect a scapat usor de sub control. Avem un vin echilibrat, expresiv, cu note intrigante de migdale prajite, fructe albe suculente si citrice; bine sudat la nivel gustativ, aciditate bine integrata deja si chiar unele aluzii "minerale" spre final. Daca vreti sa experimentati un Chardonnay de Burgundia ca la carte, dar fara a va rupe contul bancar, nu este nevoie sa cautati mai departe.
-
FAIN CUVEE 2022-Strunga Winery
Cu toate că nu sunt un admirator al combinaţiei Sauvignon Blanc-Chardonnay (iar în acest caz, mai intră în joc şi Muscat Ottonel), exemplarul de fată al celor de la Strunga este unul destul de reuşit. Imediat după deschidere, domină notele lemnoase dar, după 10-15 minute de aerare, acestea dau un pas înapoi şi lasă loc fructelor bine coapte şi citricelor. Gustativ, se prezintă cu o corpolenţă deloc timidă şi este sudat îndeajuns de bine încât să devină coerent, de la început şi până la final. Aciditate joasă spre medie, postgust cu o combinaţie de note citrice şi uşoare tente amărui-tonice.
-
NACHBIL SYRAH RESERVE 2020-Nachbil
Cu această glorioasă ocazie, cei de la Nachbil mi-au reintrat în graţii. Este primul Syrah al lor, după atâta amar de vreme, ce mi-a amintit de legendarul 2008. Atât de bun este, cel puţin pentru papilele mele. Nu ştiu câţi au apucat acele vremuri de care vorbesc dar, până la momentul ăsta, acel 2008 de la Nachbil încă mai este etalonul meu absolut de Syrah mioritic. Şi pare că 2020 Reserve doreşte cu tot dinadinsul să ajungă în aceeaşi categorie. Din start, vă avertizez că nu este un Syrah plin şi dens, de genul celor din Australia sau alte regiuni foarte calde. Este un exemplar care evocă nordul Rhone-ului şi, mai ales, acele Syrah-uri mai suave şi delicate din zona respectivă. Plin de piper, fructe negre suculente, carne maturată. Delicios, echilibrat, rotund, supleţe cât cuprinde şi un final mediu-lung, plin de fruct pur şi natural, taninuri foarte fine, plus notele regulamentare de piper. Textural, se apropie mai mult de un Pinot foarte reuşit şi nu pot spune decât că iubesc o asemenea abordare. Pentru că Syrah este un soi capabil să ajungă şi pe asemenea culmi, dacă este tratat cu grijă şi neforţat de o mână brutală, dornică de a deţine controlul absolut.
-
VALEA ASCUNSA FETEASCA ALBA PREMIUM 2022-Valea Ascunsă
Iata o Feteasca alba din Lechinta, aflata de partea buna a vietii. Recunosc, nu eram familiarizat cu vinurile acestui producator, asa ca am fost curios cum se va prezenta exemplarul de fata. Ei bine, am avut de-a face cu un vin destul de expresiv la nivel olfactiv, cu note florale, piersici, usoare adieri de pepene rosu dar si vagi impresii mentolate. Gustativ, am fost surprins de sudura si coerenta foarte reusite pentru un vin atat de tanar; in mare parte, este un joc intre fructul bine copt, usor dulceag si notele citrice care domina pe final. Aciditate medie, bine integrata in corp. In concluzie, un vin simplu si fara pretentii de maretie, dar bine gandit si executat.
-
CURIOUS KIWI SAUVIGNON BLANC 2022-Marisco Vineyards
Editia 2022 a acestui neo-zeelandez mi s-a parut chiar interesanta. Nu ca ar iesi complet din canoanele soiului, in acea parte din lume. Nu va faceti griji, notele ierboase, citrice si fructul pasiunii sunt acolo. Dar mi s-a parut ca toate aceste arome sunt livrate cu simt de raspundere, neluand cu asalt narile si papilele. Exista acea intensitate specifica zonei, dar mult mai bine controlata decat ma asteptam. Chiar si gustativ, vinul este echilibrat, cu o trecere bine definita intre mijloc si final. Aciditatea puternica nu este rupta de corp, asa cum se intampla cu multe exemplare similare din zona, si mai ales in spectrul de jos al pretului. Per total, un vin reusit si surprinzator de bine lucrat.
-
CURIOUS KIWI SAUVIGNON BLANC 2023-Marisco Vineyards
Editia 2022 a acestui neo-zeelandez mi s-a parut chiar interesanta. Nu ca ar iesi complet din canoanele soiului, in acea parte din lume. Nu va faceti griji, notele ierboase, citrice si fructul pasiunii sunt acolo. Dar mi s-a parut ca toate aceste arome sunt livrate cu simt de raspundere, neluand cu asalt narile si papilele. Exista acea intensitate specifica zonei, dar mult mai bine controlata decat ma asteptam. Chiar si gustativ, vinul este echilibrat, cu o trecere bine definita intre mijloc si final. Aciditatea puternica nu este rupta de corp, asa cum se intampla cu multe exemplare similare din zona, si mai ales in spectrul de jos al pretului. Per total, un vin reusit si surprinzator de bine lucrat.
-
MARQUES DE CACERES VERDEJO 2022-Marques de Caceres
Trebuie să mai spun câtă încredere oferă, în general, vinurile spaniole? Prea târziu, am spus-o deja. Un Verdejo ca la carte, cu note intrigante de fructe albe, verzi şi migdale. Atacul iniţial este în forţă, corpolent, urmat de o aciditate medie care echilibrează perfect ansamblul, final extrem de sec şi mediu ca intensitate, dominat de note cirice şi amărui, care amintesc de sâmburele de caisă. Un Verdejo uşor atipic prin corpolenţa afişată, dar bine gândit în acest context.
-
SALICE SALENTINO RISERVA 2019-Marchese di Borgosole
Trebuie să recunosc, acest Negroamaro a fost o surpriză destul de mare pentru mine. Mă aşteptam la un exemplar "plin", greoi, plin de fruct uşor dulceag în exprimare. Să zicem ca fructele roşii virează iniţial într-o zonă dulce, dar cam atât. În rest, cel puţin în ceea ce priveşte propria experienţă cu sticla respectivă, am dat peste un vin uşor curgător, suplu şi destul de vibrant. Partea olfactivă m-a intrigat prin note intense de tămâie, rodie, fructe uscate şi cireşe amare. O combinaţie pe care nu o aşteptam să vină de nicăieri. În concluzie, un vinişor cu un bun raport calitate-pret şi cu anumite elemente destul de originale, mai ales în zona olfactivă.
-
PRINCE MATEI 2016-Crama DeMatei
Nu cred ca mai pot spune ceva in plus despre printul Matei, fata de ce s-a tot spus pana acum. Indiferent de schimbarile de management din ultimii ani, vinul cu pricina ramane un etalon pentru vinificatia romaneasca, post-decembrista. Editia 2016 mi-a reactivat oarecum entuziasmul pentru aceasta eticheta. Sincer, nu am mai fost atat de surprins de Matei, de la deja legendarul 2001. Ceva imi spune ca cel dintai are sanse mari sa ajunga la nivelul celui din urma mentionat. Din punctul meu de vedere, cu mult peste 2013, la toate capitolele: structura, densitate, rafinament, echilibru, potential. Momentan, este doar un infant si necesita multa rabdare pentru a a-si etala toate virtutile. Asa ca va recomand sa puneti si cateva sticle deoparte si sa uitati de ele, macar cinci ani de acum incolo.