Absolvent al Facultăţii de Istorie din Galaţi, am căpătat virusul vinului odată cu o vizită prelungită la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologică în zona respectivă, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce în ce mai mare. M-am hotărât să-mi expun propriile păreri lumii virtuale pe la sfârşitul lunii iulie 2009. Cu lipsă de modestie, mă pot declara un "veteran" în lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci când am pornit la drum, cei care activau în acest spaţiu puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am preferat un stil cât mai simplu, direct, dar şi foarte sarcastic, atunci când subiectul îl impune. Sunt un mare împătimit al vinurilor de Bordeaux, în special, dobândind o fascinaţie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce ţine de această zonă. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Nouă încă nereuşind să-mi spună ceva în mod special (există şi excepţii, desigur). Au trecut deja ani buni de impresii, critică aspră şi poveşti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slăbit nici o clipă, ba chiar a devenit din ce în ce mai puternică.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
De fiecare dată când încerc un vin spaniol din zona entry-level, mă gândesc la faptul că este foarte puțin probabil să am surprize neplăcute. Bineînțeles, nici El Goru nu face excepție, livrând exact ceea ce așteptam: un raport calitate-preț excelent. Stilul este unul ceva mai "comercial", în sensul în care vinul este direct și ușor de înțeles. Nimic dincolo de limitele extreme ale coacerii, totul gravitează în zona unei savori delicioase. Ba chiar are și un dram de personalitate, fiind ușor de recunoscut caracteristicile soiurilor din compunere. Este cărnos de la Monastrell, ușor piperat de la Syrah și floral/structurat de la Petit Verdot. Finalul este curat, expresiv și cu o ușoară cremozitate. "A real bang for the buck", după cum ar spune americanii.
De fiecare dată când încerc un vin spaniol din zona entry-level, mă gândesc la faptul că este foarte puțin probabil să am surprize neplăcute. Bineînțeles, nici El Goru nu face excepție, livrând exact ceea ce așteptam: un raport calitate-preț excelent. Stilul este unul ceva mai "comercial", în sensul în care vinul este direct și ușor de înțeles. Nimic dincolo de limitele extreme ale coacerii, totul gravitează în zona unei savori delicioase. Ba chiar are și un dram de personalitate, fiind ușor de recunoscut caracteristicile soiurilor din compunere. Este cărnos de la Monastrell, ușor piperat de la Syrah și floral/structurat de la Petit Verdot. Finalul este curat, expresiv și cu o ușoară cremozitate. "A real bang for the buck", după cum ar spune americanii.
Tinand cont de zona si de soiurile care compun acest vin, stiam cam la ce sa ma astept. Un cupaj de Grenache Blanc, Viognier, Roussanne si...surpriza, Vermentino. Dupa cum spuneam este un alb tipic pentru Languedoc, dens, corpolent, parfumat, plin de fructe albe zemoase si chiar aluzii tropicale. Un soi de tutti frutti, dar bine executat. Exista si un aspect verde foarte placut, care mi-a amintit de sparanghel, probabil o contributie pe partea de Vermentino. Aciditatea este joasa (din nou, nici o surpriza), post-gust suculent. V-as recomanda sa nu il beti foarte bine racit, se comporta mai bine la o temperatura usor mai mare.
Cand aducem vinul argentinian de calitate in discutie, probabil numele cu cea mai mare rezonanta la nivel mondial este Catena. Acest Chardonnay este obtinut din trei parcele diferite, aflate la diverse altitudini si fermentat cu drojdii naturale. Cel putin asa sustine producatorul. Evident, atributele sale principale reflecta filosofia Lumii Noi: intens, parfumat, cu note de pepene rosu, piersica, mar bine copt, coaja de lamaie, pastaie de vanilie si caramele. Foarte dens la nivel gustativ dar destul de compact si de liniar cand atinge papilele, totul culminand cu o aciditate bine infipta, care tine toate elementele sub control. Post-gust persistent. Trebuie sa recunosc, finalul aduce cu sine o idee din precizia burgunda si asta nu este deloc rau.
Cand aducem vinul argentinian de calitate in discutie, probabil numele cu cea mai mare rezonanta la nivel mondial este Catena. Acest Chardonnay este obtinut din trei parcele diferite, aflate la diverse altitudini si fermentat cu drojdii naturale. Cel putin asa sustine producatorul. Evident, atributele sale principale reflecta filosofia Lumii Noi: intens, parfumat, cu note de pepene rosu, piersica, mar bine copt, coaja de lamaie, pastaie de vanilie si caramele. Foarte dens la nivel gustativ dar destul de compact si de liniar cand atinge papilele, totul culminand cu o aciditate bine infipta, care tine toate elementele sub control. Post-gust persistent. Trebuie sa recunosc, finalul aduce cu sine o idee din precizia burgunda si asta nu este deloc rau.
Cand aducem vinul argentinian de calitate in discutie, probabil numele cu cea mai mare rezonanta la nivel mondial este Catena. Acest Chardonnay este obtinut din trei parcele diferite, aflate la diverse altitudini si fermentat cu drojdii naturale. Cel putin asa sustine producatorul. Evident, atributele sale principale reflecta filosofia Lumii Noi: intens, parfumat, cu note de pepene rosu, piersica, mar bine copt, coaja de lamaie, pastaie de vanilie si caramele. Foarte dens la nivel gustativ dar destul de compact si de liniar cand atinge papilele, totul culminand cu o aciditate bine infipta, care tine toate elementele sub control. Post-gust persistent. Trebuie sa recunosc, finalul aduce cu sine o idee din precizia burgunda si asta nu este deloc rau.
Nimic nou de semnalat pe frontul Noii Zeelande. Pentru cei familiarizati cu Sauvingnon-ulb acestor meleaguri, Fernlands nu vine cu surprize neasteptate. Intensitate maxima, cu regulamentarele note ierboase, de soc si de fructul pasiunii. Gustativ, debuteaza in forta, este dens, concentrat si chiar masiv. Cu toate acestea, aciditatea este destul de impetuoasa pe final, pastrand intacta senzatia de prospetime.
La acest moment, gama Coltul Pietrei, a celor de la Metamorfosis, este cu siguranta una dintre cele mai reusite pe la noi, daca raportam pretul la calitatea oferita. Sunt vinuri obtinute din suprafete mici, la bani foarte decenti. Ce ti-ai dori mai mult? Acest Chardonnay din gama se afla undeva la intersectia celor doua lumi, cu fruct bine copt, destul de concentrat, dar si cu accente citrice racoritoare. Echilibrul este unul reusit pentru stilul afisat, iar lemnul nu influenteaza major rezultatul final. Savurati-l acum, dar are si un potential pe termen mediu. Asa ca nu strica si cateva sticle puse deoparte.
Nu are rost sa insist prea mult asupra acestui argentinian, pentru ca avem de a face cu un Malbec foarte competent. Cum, de altfel, suntem deja obisnuiti cu ce se produce in aceasta parte a lumii. Este suculent, gustos, proaspat, bine echilibrat si judecat. Toate acestea sunt completate de senzatii florale si de o surprinzatoare tusa minerala. Pe care, sincer, nu ma asteptam sa o gasesc la acest nivel. Ma bucur ca, in ultimii ani, sunt multe vinuri din asa-zisa Lume Noua care incep sa renunte la concentratie excesiva si gemozitate, in favoarea prospetimii si echilibrului.
Navicella este unul dintre putinele vinuri care straluceste mai mult la nivel gustativ, si nu olfactiv. Bineinteles, vorbesc din propria experienta. Nasul este unul destul de retinut, are nevoie de timp sa se deschida; domina impresiile usor verzi de Cabernet, ardei gras, cirese negre, visine, mina de creion si miez de nuca proaspata. Nu este cea mai ademenitoare senzatie olfactiva (pentru unii), dar imi place aceasta abordare. In schimb, la nivel gustativ am fost intampinat de o textura suava, matasoasa si surprinzator de eleganta. Nimic supracopt, fara dulceturi si gemuri, doar o senzatie de "vinozitate" maxima. Aciditatea este perfect integrata, dar structura impetuoasa de taninuri mai are nevoie de timp, pentru a fi imblanzita. Un vin serios, old school, care isi etaleaza perfect originea dintr-o zona mai racoroasa
Daca ar trebui sa aleg un singur cuvant pentru a descrie acest vin, ar fi: cinstit. Un Cabernet provenit dintr-un climat ceva mai racoros, destul de suav si suculent, proaspat, fara asperitati evidente. Da, exista o mica structura ascunsa in spatele fructului, dar nu devine dominanta nici o clipa. Creste in densitate dupa circa 1 ora de respiro, dar nu depaseste limita suportabilitatii personale. Usor de inteles si de consumat, tinand cont de tineretea debordanta a vinului. Dar nu strica sa uitati macar 2-3 ani o sticla prin pivnita/racitor sau ce alte oportunitati de pastrare a vinului detineti.
Ca si in cazul Fetestii Negre din aceeasi gama, acest Cabernet m-a dus cu gandul la soarele toscan. Este un mix interesant de structura a Lumii Vechi, fruct bine copt si concentratie tipice Lumii Noi. Totusi, sunt bucuros sa raportez ca exemplarul nostru nu cade in pacatul unei gemozitati iritante si greu de digerat. Are suplete, prospetime si echilibru. Unul dintre cele mai reusite Cab-uri autohtone, pe care le-am incercat in anul curent. Iar putina rabdare nu va strica pentru cei care prefera sa astepte acel moment optim de consum, pentru un vin de acest calibru.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...