Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Pare vinul de după-amiază într-o săptămână nu foarte agitată, întrucât Burgundy -ul acesta te așteptă la o “masă” frugală. E fresh, vioi, destul de crocant, cu un corpul mediu și un final destul de răcoritor. Sună a piersică și a cremene, para și mărul nu foarte coapte apărând și ele. Mineral, armonios. L-aș vedea cu niște paste carbonara undeva pe malul mării.
Cum să vii dintr-o zonă super caldă cu un vin foarte proaspăt? Se pare că vinul de astăzi îmi aduce un răspuns foarte direct: simplu! Cum faceți două soiuri neutrale pe care le aranjezi în așa fel încât să-ți aducă exotismul în pahar prospețime și vioiciune. Căci se pare că strugurele care este principal, Verdeca, mai spus și Verdicchio, face casă bună Chardonnay-ul, pe care “chef-ii” le au hotărât modul de gătire la tanc de inox și temperaturi joase. Fără lemn, fără MLF. Deci aciditate. Rezultă un buchet frumos floral, accentuat de niște note de fructe pietrose văratice, într-o armonie suplă și foarte plăcută. Refreshing și elegant. Îl văd lângă paste, fructe de mare sau o salată de roșii cu brânză proaspătă. Și paine prăjită.
Ice-ice baby. Vinul de azi vine cu “mod de întrebuințare”, căci Daniele și Carlo. “DJ-ii” Masso Antico au născocit un roșu pretabil pentru frigider. Ice nu vine totuși de la gheața recoandabilă în pahar ci de la zilele petrecute a mustului într-o macerație carbonică. Mai punctăm faptul că o parte a vinului trece printr-o malolactică mică pentru șpilcuire. Rezultă un vin rubiniu, cu reflexii purpurii, plin de fructe văratice roșii, cireșe, vișine, prune coapte. Taninurile învăluie, aciditatea se simte prezentă, oferă un dans pe un câmtec bine armonizat, balansat și dansabil. “Plăcubil” dacă mi se permite. Dacă nu.. să se mai încerce un pahar.
Frumos, așezat, opulent ca un franțuz trecut de prima tinerețe la bordul unui decapotabil din anii ‘60 în față la casino Monaco. Șarmant și mineral, cu note citrice completate de nuci și lemn ușor, piersici tinere, grapefruit și puțină brioșă, ansamblul structural îmbogățește călătoria și-ți reașează soiul în biblioteca personală ca fiind un reper clar vis-a-vis de metodologia vinificării acestuia. Delicat și plăcut. Ar face o casă bună cu orice crustacee dar și cu foie gras. Mbine, și sushi...
Primul gând care mi-a străfulgerat mintea după prima gură serioasă din acest blend a fost că am un iepure “de captură”-n congelator. L-aș face-ntr-un stil mai jiucy, slow cook, cu un sos bazat pe o reducție de fructe negre de pădure. Ca să meargă cu taninurile rotunde, corpul amplu și bogăția de fruct copt, cireșele negre, ciocolata, notele de toffifee și tabac din vinul de azi. E un parteneriat interesant intre cei doi struguri si-o joacă interesantă al lui Mariano Di Paola, unul dintre top 30 de enologi internationali, după Decanter. Dacă e joi, de ce să nu fie un iepure de Argentina?
Hora bulelor de autoclava de astăzi pare o înșiruire amplă de fructe coapte văratice, căci ansamblul post celui mai frumos sunet “pffssst” dă drumul acestor note. Gustativ completează și cu ceva citric, evidenta aciditate fiind însăilată ca o mărgică între mere, pere și gutui. Mi-e clar că pare însoțitorul unei mese nepretențioase, ba chiar a unui mic dejun sau brunch neaoș.
Frumos colorează paharul rose-ul de azi. Răcit bine duce spre un roz-gold cu reflexii de rubin. Primele note înfățișează un profil subtil de vanilie ce, în perfectă armonie încadrează notele de fructe roșii proaspete: cireșe, căpșuni, coacăze, caracteristice acestui vin ușor de servit, prietenos și refreshing. Malbec de valea Uco creat în stil franțuzesc pentru pofte culinare italienești sau spaniole. Să nu mai zicem că nu suntem intarnaționali.
Să nu mă înjure cumva toți cei care lucrează întâmplător odată cu prima zi a săptămânii, dar ansamblul de fructe verzi, crunchy, cu aciditate și savoare parcă se potrivește mai degrabă cu orele dimineții decât cu ședința sau xls-ul. Iar dacă azi ai liber e și mai bine venită, căci unei cave fix așa îi stă bine, dimineață, început de săptămână, ca să ai aplomb. Buchet de maturare, coajă de pâine finuţă, citrice și savoare. Nu-i stă bine în grup impar, zic.
De la prima vedere aceste sticle mi-am adus aminte de faptul că roze -ul a fost intitulat la momentul invenției sale “vin d’une nuit” sau “vin de 24 heurs” căci tehnic cam asta însemna macerația. Rose-ul prin anii respectivi era un vin super ușor, preferat în anumite cafenele. Acum, la distanță de mai bine de 1/2 de secol, roze -ul a devenit mai mult decât un moft și decât o preferință a unei culori superbe în pahar. Vinul de azi le are pe amândouă, atât culoare cât și notele de sud de franță. Fresh, delicat, floral, usor citric. Lavandă, viorele, frăguțe și cireșe. Proaspăt și suav, dedicat momentului perfect al zilei în care orice om devine, odată cu primul pahar, procrastinator.
Bordolezul de azi pare filmul ăla bun de pus în fiecare seară înainte de culcare. Merge ca uns. Ansamblul cireașă-viloletă-prună fac casă bună cu taninul bățos, aciditatea tinerimii franceze și structura unui film de acțiune cu note picante de umor englezesc. Nu-ți faci probleme dacă rămâne pe a doua zi. Iar dacă ar fi să-l asociez mioritic, jur că-l așez lângă un ostropel de pui. Cheers!
Tare îmi place să petrec joia cu puțin Malbec Mai ales dacă alegem să chefuim cu un “organic” de pe cele 99 de hectare plantate des dar tăiate-n carne vie pentru “low yields” de pe diferite pozitii din Los Chacayes, valea Uco, Argentina. (Locul ăla cu multi nemti wink-wink). Iar dacă vinul deserveste exotic o structură bine organizată, cu tanini șlefuiți, cu un ansamblu cultural de fructe negre bine coapte, cu puțin piper și un after test de cafea, aidoma unui Expreso cu multă spumă pare că joia începe bine.
Sub egida “vinuri pentru toată lumea” ale oenologului Marc Kent, cel care a reorientat productia vinurilor Boekenhoutskloof, sudafricani de pe malul gârlei mari, către mai multe soiuri franțuzești, azi servim un bloc de ciocolată. Făurit don boabe diferite de “cacao”, din vii de diferite etăți pe soluri granitice și șistoase. Preponderentul Syrah, face un lego bun cu Garnacha tinta, Cinsault, Cabernet și Viognier. Partitura consta în vinificari si maturări pe fiecare “boabă” în parte, în baricuri și budane, pret de un an. Atenție, batonul de ciocolată nu e vegan, căci limpezirea se face cu albuș de ouă din găini ce cântă-n afrikaans. Ca zonă de interes, olfactiv atinge multitudini de arome intense, spices, lavande și esențe de rom. Corp frumos, fruct sesizabil de la colțul poștei, aciditate și taninuri nu foarte plăpânde. Gustul și post gustul te fac să mesteci în gol, să topești fiecare picătură de zici ca e ultima, ca să accesezi și străfundurile istoriei. Complex de vitamine și salbe mătăsoase.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...