Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Vinul de azi ne poarta-n zona glamourului gustativ, pe un portativ select si pretentios, aidoma unui festival de muzica clasica. Ne delectam cu un bordolez ce sta la dreapta raului Dordogne intr-un sol acoperit cu straturi de argila apoi adancimi aerate. Pomerol. La Cru de la Croix-ul de azi este format dintr-un duet doar, desi obisnuiti am fi fost pe-o sfanta treime. Cu doar 10% cabernet franc “pentru eleganta”, 2015-le din pahar se anunta un hit. Floral pe nas, distins, elegant, continua cu corp suplu si fruct concentrat. Culoarea ne-o demonstreaza, gustul venind cu un al doilea rand de muzicalitate suava. Prune si smochine uscate, mure, apoi cu falduri ierboase, anason si rozmarin. E un vin clasic ce are nevoie de o servire clasica, intr-un pahar serios si-ntr-o combinatie aidoma. De vreme ce se serveste pe la palatul Elysee cu miel si caprioara deducem ce pretentiosi suntem astazi.
Din gama colectiei de rime cu “ar” avem azi clestarul. Interesant nume, mai ales vis-a-vis de cele 2 importante variante de definitie. Daca ar fi sa luam prima varianta, clestele de scos inelul de fier de pe doagele butoiului, am spune ca are sens, trimitandu-ne la faptul ca vinul are 4 luni de fermentare pe drojdii la lemn frantuzit. Ceea ce ii da o alura sobra, arome de vanilii, unt si paine. Daca ne referim la clestarul lui Teodorescu, “mi-oi face pahar /pahar de clestar” as zice ca frumusetea culorii acestiu vin merge doar urmarit intr-o sticla mai acatarii, un cristal, ceva. Caci prea e aurie licoarea aidoma zilei de toamna de afara. Fruct copt alb, para, exotism frivol, aciditate potrivita si o rotunjime a aromelor frumos faurita.
Din gama colectiei de rime cu “ar” avem azi clestarul. Interesant nume, mai ales vis-a-vis de cele 2 importante variante de definitie. Daca ar fi sa luam prima varianta, clestele de scos inelul de fier de pe doagele butoiului, am spune ca are sens, trimitandu-ne la faptul ca vinul are 4 luni de fermentare pe drojdii la lemn frantuzit. Ceea ce ii da o alura sobra, arome de vanilii, unt si paine. Daca ne referim la clestarul lui Teodorescu, “mi-oi face pahar /pahar de clestar” as zice ca frumusetea culorii acestiu vin merge doar urmarit intr-o sticla mai acatarii, un cristal, ceva. Caci prea e aurie licoarea aidoma zilei de toamna de afara. Fruct copt alb, para, exotism frivol, aciditate potrivita si o rotunjime a aromelor frumos faurita.
Din gama colectiei de rime cu “ar” avem azi clestarul. Interesant nume, mai ales vis-a-vis de cele 2 importante variante de definitie. Daca ar fi sa luam prima varianta, clestele de scos inelul de fier de pe doagele butoiului, am spune ca are sens, trimitandu-ne la faptul ca vinul are 4 luni de fermentare pe drojdii la lemn frantuzit. Ceea ce ii da o alura sobra, arome de vanilii, unt si paine. Daca ne referim la clestarul lui Teodorescu, “mi-oi face pahar /pahar de clestar” as zice ca frumusetea culorii acestiu vin merge doar urmarit intr-o sticla mai acatarii, un cristal, ceva. Caci prea e aurie licoarea aidoma zilei de toamna de afara. Fruct copt alb, para, exotism frivol, aciditate potrivita si o rotunjime a aromelor frumos faurita.
Pentru o zi tomnatica, cu temperaturi domoale pentru un final de septembrie, gasesc potrivit acest vin. Cu o sticla inconfundabila care ar trebui sa-ti seteze Crama Trantu in spectrul vinurilor romanesti, astazi avem pe raft acest soi usor masculin, dupa mine. Cu zona aromatica ampla, cu fruct copt, mar scos din cuptor, caisa confiata si ananas, profilul licorii duce evident spre zona onctuoasa a soiului, dezvelind o maiestrie a vinificatorului, fiecare gura confirmandu-mi savoarea. Alcool destul de prezent, post gust lejer si lung. Am dat de o branza brie prin frigider si tare bine mi-a mers. Duminica placuta si tie!
Astazi o sa savuram parintele merlotului si cabernet sauvignonului deopotriva. De sub bagheta unei afaceri de familie de 4 generatii, de pe soluri aluvionare de afluent al Loarei, rouge-ul de azi aduce patina unui strugure demn de carte tehnica, cu un corp suplu, tanini si aciditate pe acelasi podium, mediu, cu bogatia fructului de padure, ardei gras si chilli. Cu o aciditate asa bogata nu-i de mirare ca te-mbie de la primul pahar la masa. Pare usor nevoit de o arerare de cateva minute, 20-30, si, neaparat de paharul potrivit. Nu e gingas, dar nici nu pare ceva de sange-albastru. E un vin care-ti pune Chinon-ul pe harta mentala. Mi-a ramas gandul la niste chiftele italienesti cu sos de rosii daca ar fi sa gandim si o asociere.
Soiul de azi e un star nascut la nord de Rhone, acest rau ce duce cu dansul mistralul, vant care bate mai rau ca Halep suparata. Viognierul lui Gerard, racorit de acest mistral, face cam acelasi lucru cu degustatorul. E unul din albele complexe, care calca pe urmele chardonnayului. Desi corpolent si amplu, racoreste si imbogateste. Falduri de piersici, mango si fruct copt insotesc mineralitatea si prospetimea specifica sudului. Piersica si para coapta. Racorit la un 8 grade face casa buna cu pestele sau pastele.
Daca feteasca neagra se presupune a avea un caracter feminin, dama de sub bagheta Marcului din dotarea Alirei are un caracter de doamna bine. As zice chiar cutezatoare pentru etatea dansei. Asa cum Frida Kahlo si-a dat ceasul inainte cu 3 ani ca sa se fi nascut odata cu noul Mexic, asa si Alira lui Marc, desi e datata cu 2014, tot a tinerica arata. Avem o dama bine-nchegata, cu-n buchetel de fruct negru copt. Pruna aia care se incheaga dupa prima fierbere de gemuri, visina din dulceata bunicii si alura de sobrietate asumata. Are vinificatorul o bagheta asa magica incat insaileaza taninii cu aciditatea ca Frida culorile-n tablouri. E genul de vin cu care mergi la sigur oricand, preferintele in materie de fetesti fiind obligate la a bifa si aceasta eticheta.
Vinul de azi ne poarta-n zona glamourului gustativ, pe un portativ select si pretentios, aidoma unui festival de muzica clasica. Ne delectam cu un bordolez ce sta la dreapta raului Dordogne intr-un sol acoperit cu straturi de argila apoi adancimi aerate. Pomerol. La Cru de la Croix-ul de azi este format dintr-un duet doar, desi obisnuiti am fi fost pe-o sfanta treime. Cu doar 10% cabernet franc “pentru eleganta”, 2015-le din pahar se anunta un hit. Floral pe nas, distins, elegant, continua cu corp suplu si fruct concentrat. Culoarea ne-o demonstreaza, gustul venind cu un al doilea rand de muzicalitate suava. Prune si smochine uscate, mure, apoi cu falduri ierboase, anason si rozmarin. E un vin clasic ce are nevoie de o servire clasica, intr-un pahar serios si-ntr-o combinatie aidoma. De vreme ce se serveste pe la palatul Elysee cu miel si caprioara deducem ce pretentiosi suntem astazi.
Pare-se ca 2018 fu an bun peste Cernavoda, iar colinele Dobrogei, cu solul nisipos si soare din belsug au copt la fix soiul francez. A iesit din nou o combinatie armonioasa de eleganta si prospetime, de note citrice si cele din zona asa zisului vin cu tipicitate. Iarba, greph, lime si putine agrise. Racoritor si vivace, francheta sa purtata de cele 10 grade m-a dus cu gandul la o combinata interesanta: tom yum japono-coreean urmat de curry cu curcan. Pam-pam! Merge? Merge, dar cu conditia sa ai macar doua sticle! Vivat Alira!
Luni, zi senina dar nu foarte optimista. Inceput de saptamana cat si de toamna. Pornirea grea. Azi, sub dop aflam un sangiovese 100% cules de pe dealurile Pisan din Peccioli. Lejer, tanar, calm ca un adolescent in prima zi de scoala, cu o cutiuta de fructe de padure la pachet, un gem usor si niste afine. Pe pahar avem un rubiniu la fel de relaxat, post gustul nefiind prea lung. Textura foarte supla, taninii batosi, alcoolul in banca lui. Pare un Chianti pentru inceputuri de saptamana, masa sau relatii.
Noutatea vinului de astazi vine cu un strugure pe care nu l-am mai intalnit pana acum Gros Manseng. Iar eticheta ne spune ca vinul este chintesenta comunei situate la sud vest de franta, Herre. In colaborare cu sauvignon blanc si chardonnay, vinul de astazi impaca verile de iunie cu poftele de aciditate si mineralitate. Un amplu platou de fructe galbene, piersici necoapte, caise se imbata pe un fundal citric, floral si complex. Prietenos, usor de baut la o temperatura adecvata, cele 13% alcoolice se simt ascunse ca frecventele joase. Merge solitar ca un pick up cu un vinil pe fundal. Asa, lejer.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...