Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Sfantul Ilie e un dascal sobru care e surprins doar ce paseste-n clasa. Pare serios si sever, dar dupa o vreme scurta se-mbie la viata. Iti deschide apetitul. Visine negre par sa rasara-n prim nas, ciocolate si fructe copte. Negru. Ca paltonul alcoolului ce pare sa imbrace paharul, catifelat si matasos. Are o morga serioasa, dar fructul ascuns convinge, completeaza si aduce note noi de visine, mure si coacaze. E genul de dascal pe care-l tii minte si-l dai exemplu ulterior. Genul pe care l-ai “colectiona”.
Joia e, dupa mine, cea mai relaxata zi din saptamana. E ziua aia in care stii clar ca te pregatesti de weekend, dar mai ai un hop. Un soi de amanare a placerii, de programat retete si bauturi. Joia mi se pare ziua perfecta pentru rose. Iar azi ai parte nu doar de fruct rosu necopt, fraguta si capsunica, dar ai parte si de bule. Desi o cava e o combinata spaniola de 3 struguri, aici, garnacha face casa solo. Prospetimea zmeurei, consistenta coacazelor si vivacitatea grephului rosu. Aciditate. Ceva zaharuri pe final, dar e joi, totusi. A nu se servi cu carnuri, salate cu usturoi ori treburi grele. Cred ca mere bine cu cozonac.
Joia e, dupa mine, cea mai relaxata zi din saptamana. E ziua aia in care stii clar ca te pregatesti de weekend, dar mai ai un hop. Un soi de amanare a placerii, de programat retete si bauturi. Joia mi se pare ziua perfecta pentru rose. Iar azi ai parte nu doar de fruct rosu necopt, fraguta si capsunica, dar ai parte si de bule. Desi o cava e o combinata spaniola de 3 struguri, aici, garnacha face casa solo. Prospetimea zmeurei, consistenta coacazelor si vivacitatea grephului rosu. Aciditate. Ceva zaharuri pe final, dar e joi, totusi. A nu se servi cu carnuri, salate cu usturoi ori treburi grele. Cred ca mere bine cu cozonac.
Joia e, dupa mine, cea mai relaxata zi din saptamana. E ziua aia in care stii clar ca te pregatesti de weekend, dar mai ai un hop. Un soi de amanare a placerii, de programat retete si bauturi. Joia mi se pare ziua perfecta pentru rose. Iar azi ai parte nu doar de fruct rosu necopt, fraguta si capsunica, dar ai parte si de bule. Desi o cava e o combinata spaniola de 3 struguri, aici, garnacha face casa solo. Prospetimea zmeurei, consistenta coacazelor si vivacitatea grephului rosu. Aciditate. Ceva zaharuri pe final, dar e joi, totusi. A nu se servi cu carnuri, salate cu usturoi ori treburi grele. Cred ca mere bine cu cozonac.
Pare-se ca 2018 fu an bun peste Cernavoda, iar colinele Dobrogei, cu solul nisipos si soare din belsug au copt la fix soiul francez. A iesit din nou o combinatie armonioasa de eleganta si prospetime, de note citrice si cele din zona asa zisului vin cu tipicitate. Iarba, greph, lime si putine agrise. Racoritor si vivace, francheta sa purtata de cele 10 grade m-a dus cu gandul la o combinata interesanta: tom yum japono-coreean urmat de curry cu curcan. Pam-pam! Merge? Merge, dar cu conditia sa ai macar doua sticle! Vivat Alira!
Noutatea vinului de astazi vine cu un strugure pe care nu l-am mai intalnit pana acum Gros Manseng. Iar eticheta ne spune ca vinul este chintesenta comunei situate la sud vest de franta, Herre. In colaborare cu sauvignon blanc si chardonnay, vinul de astazi impaca verile de iunie cu poftele de aciditate si mineralitate. Un amplu platou de fructe galbene, piersici necoapte, caise se imbata pe un fundal citric, floral si complex. Prietenos, usor de baut la o temperatura adecvata, cele 13% alcoolice se simt ascunse ca frecventele joase. Merge solitar ca un pick up cu un vinil pe fundal. Asa, lejer.
Revenim stimati telespectatori si unvinpezi.ro cititori la o noua incantatie, se pare. Una mai sobra si mai serioasa, cu un gest de a-ti drege vocea dinainte de a deschide sticla. Caci avem parte cu regele strugurilor negri, un cabernet sauvignon de Dealu Mare cules in 2015 si ascuns dupa vinificare doar 18 luni la stejar. Padampss! Evidentele note de fruct negru de pe nas se completeaza cu prima gura care-ti invaluie palatul, taninii calmi te ajuta sa realizezi ca ai parte de ceva serios, ca mai apoi sa redescoperi placerea ciresei negre pe nas, cat si a visinei pe gust. Se deschide usor, cam ca un ritual ce are momentul cheie dupa ceva vreme. Nu stiu daca Fiorenzo Rista e fan Ludovico Einaudi, dar vinul ma duce cu gandul la piesa Divenire si a sa forma molcoma la inceput, dar ampla si sobra, cu un anume tilc spre final. Vinul pare inca tanar, asa ca recomand cateva piese la colectie, carne la masa, timp de poveste si un pahar Riedel dedicat acestui soi.
Revenim stimati telespectatori si unvinpezi.ro cititori la o noua incantatie, se pare. Una mai sobra si mai serioasa, cu un gest de a-ti drege vocea dinainte de a deschide sticla. Caci avem parte cu regele strugurilor negri, un cabernet sauvignon de Dealu Mare cules in 2015 si ascuns dupa vinificare doar 18 luni la stejar. Padampss! Evidentele note de fruct negru de pe nas se completeaza cu prima gura care-ti invaluie palatul, taninii calmi te ajuta sa realizezi ca ai parte de ceva serios, ca mai apoi sa redescoperi placerea ciresei negre pe nas, cat si a visinei pe gust. Se deschide usor, cam ca un ritual ce are momentul cheie dupa ceva vreme. Nu stiu daca Fiorenzo Rista e fan Ludovico Einaudi, dar vinul ma duce cu gandul la piesa Divenire si a sa forma molcoma la inceput, dar ampla si sobra, cu un anume tilc spre final. Vinul pare inca tanar, asa ca recomand cateva piese la colectie, carne la masa, timp de poveste si un pahar Riedel dedicat acestui soi.
Sud de Franta insorita, bogata si spicey pentru o zi de sambata atat de nordica. Soiul de azi e un star nascut la nord de Rhone, acest rau ce duce cu dansul mistralul, vant care bate mai rau ca Halep suparata. Viognierul lui Gerard, racorit de acest mistral, face cam acelasi lucru cu degustatorul. E unul din albele complexe, care calca pe urmele chardonnayului. Desi corpolent si amplu, racoreste si imbogateste. Falduri de piersici, mango si fruct copt insotesc mineralitatea si prospetimea specifica sudului. Piersica si para coapta. Racorit la un 8 grade face casa buna cu pestele sau pastele.
“Constantin si Elena“ e un dascal sobru care e surprins doar ce paseste-n clasa. Pare serios și sever, dar după o vreme scurtă se-mbie la viață. Îti deschide apetitul. Vișine negre par să răsară-n prim nas, ciocolate și fructe copte. Negru. Ca paltonul alcoolului ce pare sa imbrace paharul, catifelat si matasos. Are o morga serioasa, dar fructul ascuns convinge, completeaza si aduce note noi de visine, mure si coacaze. E genul de dascal pe care-l tii minte si-l dai exemplu ulterior. Genul pe care l-ai “colectiona”.
Daca feteasca neagra se presupune a avea un caracter feminin, dama de sub bagheta Marcului din dotarea Alirei are un caracter de doamna bine. As zice chiar cutezatoare pentru etatea dansei. Asa cum Frida Kahlo si-a dat ceasul inainte cu 3 ani ca sa se fi nascut odata cu noul Mexic, asa si Alira lui Marc, desi e datata cu 2014, tot a tinerica arata. Avem o dama bine-nchegata, cu-n buchetel de fruct negru copt. Pruna aia care se incheaga dupa prima fierbere de gemuri, visina din dulceata bunicii si alura de sobrietate asumata. Are vinificatorul o bagheta asa magica incat insaileaza taninii cu aciditatea ca Frida culorile-n tablouri. E genul de vin cu care mergi la sigur oricand, preferintele in materie de fetesti fiind obligate la a bifa si aceasta eticheta.
Fruct mult si aciditate, astazi, sub eticheta acestui producator cu 3 piloni la baza afacerii: istorie, traditie si pasiune. Monastrelul din paharul de azi vine din ceva tufe (spun tufa ca asa seamana vitele de vie de forma joasa) nascute prin 87. Deci cu ceva etate. Fructul trecut de stresul cotidian ce in verile toride ajunge si la 40 de grade se racoreste ajungand diminetile spre 10. Asta e combinata cu factorul teren, plin de calcar si oleaca de vant, ce bate monastrelul de-l invineteste. Avem astfel un vin lejer, fructuos, cu tanini super prietenosi si gemuri de cirese. O piele invaluie nasul, probabil de la cele 6 luni de stejar.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...