Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Revenim stimati telespectatori si unvinpezi.ro cititori la o noua incantatie, se pare. Una mai sobra si mai serioasa, cu un gest de a-ti drege vocea dinainte de a deschide sticla. Caci avem parte cu regele strugurilor negri, un cabernet sauvignon de Dealu Mare cules in 2015 si ascuns dupa vinificare doar 18 luni la stejar. Padampss! Evidentele note de fruct negru de pe nas se completeaza cu prima gura care-ti invaluie palatul, taninii calmi te ajuta sa realizezi ca ai parte de ceva serios, ca mai apoi sa redescoperi placerea ciresei negre pe nas, cat si a visinei pe gust. Se deschide usor, cam ca un ritual ce are momentul cheie dupa ceva vreme. Nu stiu daca Fiorenzo Rista e fan Ludovico Einaudi, dar vinul ma duce cu gandul la piesa Divenire si a sa forma molcoma la inceput, dar ampla si sobra, cu un anume tilc spre final. Vinul pare inca tanar, asa ca recomand cateva piese la colectie, carne la masa, timp de poveste si un pahar Riedel dedicat acestui soi.
Revenim stimati telespectatori si unvinpezi.ro cititori la o noua incantatie, se pare. Una mai sobra si mai serioasa, cu un gest de a-ti drege vocea dinainte de a deschide sticla. Caci avem parte cu regele strugurilor negri, un cabernet sauvignon de Dealu Mare cules in 2015 si ascuns dupa vinificare doar 18 luni la stejar. Padampss! Evidentele note de fruct negru de pe nas se completeaza cu prima gura care-ti invaluie palatul, taninii calmi te ajuta sa realizezi ca ai parte de ceva serios, ca mai apoi sa redescoperi placerea ciresei negre pe nas, cat si a visinei pe gust. Se deschide usor, cam ca un ritual ce are momentul cheie dupa ceva vreme. Nu stiu daca Fiorenzo Rista e fan Ludovico Einaudi, dar vinul ma duce cu gandul la piesa Divenire si a sa forma molcoma la inceput, dar ampla si sobra, cu un anume tilc spre final. Vinul pare inca tanar, asa ca recomand cateva piese la colectie, carne la masa, timp de poveste si un pahar Riedel dedicat acestui soi.
Sud de Franta insorita, bogata si spicey pentru o zi de sambata atat de nordica. Soiul de azi e un star nascut la nord de Rhone, acest rau ce duce cu dansul mistralul, vant care bate mai rau ca Halep suparata. Viognierul lui Gerard, racorit de acest mistral, face cam acelasi lucru cu degustatorul. E unul din albele complexe, care calca pe urmele chardonnayului. Desi corpolent si amplu, racoreste si imbogateste. Falduri de piersici, mango si fruct copt insotesc mineralitatea si prospetimea specifica sudului. Piersica si para coapta. Racorit la un 8 grade face casa buna cu pestele sau pastele.
“Constantin si Elena“ e un dascal sobru care e surprins doar ce paseste-n clasa. Pare serios și sever, dar după o vreme scurtă se-mbie la viață. Îti deschide apetitul. Vișine negre par să răsară-n prim nas, ciocolate și fructe copte. Negru. Ca paltonul alcoolului ce pare sa imbrace paharul, catifelat si matasos. Are o morga serioasa, dar fructul ascuns convinge, completeaza si aduce note noi de visine, mure si coacaze. E genul de dascal pe care-l tii minte si-l dai exemplu ulterior. Genul pe care l-ai “colectiona”.
Daca feteasca neagra se presupune a avea un caracter feminin, dama de sub bagheta Marcului din dotarea Alirei are un caracter de doamna bine. As zice chiar cutezatoare pentru etatea dansei. Asa cum Frida Kahlo si-a dat ceasul inainte cu 3 ani ca sa se fi nascut odata cu noul Mexic, asa si Alira lui Marc, desi e datata cu 2014, tot a tinerica arata. Avem o dama bine-nchegata, cu-n buchetel de fruct negru copt. Pruna aia care se incheaga dupa prima fierbere de gemuri, visina din dulceata bunicii si alura de sobrietate asumata. Are vinificatorul o bagheta asa magica incat insaileaza taninii cu aciditatea ca Frida culorile-n tablouri. E genul de vin cu care mergi la sigur oricand, preferintele in materie de fetesti fiind obligate la a bifa si aceasta eticheta.
Fruct mult si aciditate, astazi, sub eticheta acestui producator cu 3 piloni la baza afacerii: istorie, traditie si pasiune. Monastrelul din paharul de azi vine din ceva tufe (spun tufa ca asa seamana vitele de vie de forma joasa) nascute prin 87. Deci cu ceva etate. Fructul trecut de stresul cotidian ce in verile toride ajunge si la 40 de grade se racoreste ajungand diminetile spre 10. Asta e combinata cu factorul teren, plin de calcar si oleaca de vant, ce bate monastrelul de-l invineteste. Avem astfel un vin lejer, fructuos, cu tanini super prietenosi si gemuri de cirese. O piele invaluie nasul, probabil de la cele 6 luni de stejar.
Ca sa ne dumirim geografic, strugurele adus de greci s-a impamantenit in regiunea Campania, mai exact in jurul comunei cu 938 de localnici Tufo, situat fix pe tibie, deasupra celebrei talpi italiene. Tufo, numele orasului, provine de la tuful vulcanic, prezent in subsolul intregii regiuni. Asta ne va spune noua de ce mineralitatea si aciditatea sprintarului nostru de astazi. Caci pe langa notele saline prezente, citricele amestecate frumos cu zona samburoaselor necoapte, piersica si caisa, vinul de azi naste pofte de peste. Sa spunem ca la rotunjimea-i galanta am asocia o supa de calcan, iar la postgustul plin de greph si mere verzi, ierburi si pere, niste paste. Sau o pizza quatro formaggi pe cuptor de lemne. A se servi super rece pentru numele Montemajor!
Ne bucuram astazi de un bordolez mai vocal, un partener de nadejde-n seratele post cina fix aproape de seriale. Caci nu poti sa-ti bati joc de sentimentele tale neoferind atentia meritata licorii de azi. Bordolez, deci threesome M/CF/CS, dar procentaje diferite. Majoritar merlot. Tanini? Apti serviciu medical. Extract? Oh, dar mult. Culoare ampla, nas frumos si discret, fruct negru si accente de piele. POst gust lung, amplu, aceleasi note de mure si coacaze, tabac, cicoare si o doza scurta de ciocolata. Un vin usor masculin, dar de final de seri romantice. A se deschide inainte de preludiu.
M-am pregatit pentru vinul de azi servind inainte un taco sanatos. Ce sa-i faci, la taninii din sticla am avut nevoie. La primul nas am avut nevoie de mai multa aerare, rotind paharul constant. Se dezvolta imediat dupa primele note de fruct negru, cireasa, mure. Apare un corp suplu, o piele si-o vanilinà, ceva toast si lemn. alcool, aciditate medie, post gust destul de lung. Am senzatia ca mai are nevoie de ceva ani, ca sa se matureze simpatic. Alcool bine integrat, gruparea de greuceni (CS, M, Sangiovese, Syrah) nefacand altceva decât sa mai ceara un alt pahar.
Probabil expresia “Moldova, mereu surprinzatoare” ar fi extraordinar de bine folosita in cazul descrierii vinului de azi. Cine ar fi crezut ca un producator “pesteprutean” ar putea dovedi faptul ca Malbecul, Shirazul cat si Rara neagra fac casa buna impreuna sub aceasta eticheta. Ca ai parte de o surpriza placuta, treptat devoalata, calma, eleganta, ce prezinta dupa o culoare garnisita cu tonuri puternice rubinii condimente bogate-n savoare. Eu n-as fi pariat. Dar totusi, nenumarate sunt caile viticultorului ce se incapataneaza cu succes in vinificatie. Corpolent, nu foarte masiv, fructat si elegant, individul de azi este “un must” al fratilor nostri moldovani. A se servi fara poale-n brau, totusi.
La o prima atingere a sticlei, Baccarossa pare un vin greu. Doar pui mana pe o sticla ce are in jur de 2 kg. Semantic, baccarossa e “strugure rosu”. Daca ar fi sa-l analizam mot-a-mot “, baca e fructul, rossa e rosu. Baca e denumirea fructelor cu pulpa si seminte la interior. Ca cireasa, pruna tanara, ce le afli la nas si gust in degustarea licorii. Nero Buono, strugurele de linga Lazio este pionul principal. Recunosc, e prima mea intalnire cu el si-l aflu placubil. E complex, e un soi socotit interesant mai mult pentru culoare decat pentru corp, dar vinificatorul a scos din solul marcat de tuf vulcanic un rezultat pe cinste. Tanini tinerei, corp subtirel, post gust lung si echilibru. Fructe negre, ceva piele, ciocolata, rozmarin. Il recomand dupa masa, cu carnuri si paste cu sos ragu. De bifat prin achizitie.
Iata o Feteasca ce te ajuta sa-ti creasca pofta de savurat. O Feteasca feminina, un vin surprinzator si imbucurator, cu o candoare aparte. Cu o culoare rosie catifea, cu prune si cirese pe nas, apoi gustativ cu randuri de fruct rosu, marmelada, cirese negre, aciditate potrivita si tanini prietenosi ce nu inhiba. Astringenta pofteste la masa, dar nu da neaparat nevoie. Pare un vin cuceritor. Avem un 2014 robust, se tine bine si eleganta hollywodiana inspira la pregatiri serioase de sarbatori. Vin de pus la pastrare, colectie si film romantic. Doar 5.000 de sticle.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...