Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Foaie verde McGuigan, azi bem australian. Am deschis sticla cu viteza, am turnat intr-un pahar si de la primul nas am zis: ah, ce vin easy to drink, fast to buy si fara presiunea unor bucate mai pompoase. Usor, ca orice zi ce are nevoie de o muzica usoara, masa nu foarte grea, iar partenerul din pahar aidoma. Fructe rosii, magiun de prune, tonuri coapte, tanini bine rotunjiti, post gust ferm si o corpolenta medie. Aranjament muzical cu note de vanilie caci tare bine-i sade shirazului-i in stejar. Un vin mai mult decat prietenos, bun de carnuri la gratar gatite de prieteni, vecini, etc.
Foaie verde McGuigan, azi bem australian. Am deschis sticla cu viteza, am turnat intr-un pahar si de la primul nas am zis: ah, ce vin easy to drink, fast to buy si fara presiunea unor bucate mai pompoase. Usor, ca orice zi ce are nevoie de o muzica usoara, masa nu foarte grea, iar partenerul din pahar aidoma. Fructe rosii, magiun de prune, tonuri coapte, tanini bine rotunjiti, post gust ferm si o corpolenta medie. Aranjament muzical cu note de vanilie caci tare bine-i sade shirazului-i in stejar. Un vin mai mult decat prietenos, bun de carnuri la gratar gatite de prieteni, vecini, etc.
A venit vara, vrei festival in aer liber si petreceri sub soare. Personal nu vreau greutati, iar albele trebuie sa vina cu balansul potrivit intre satisfactia volumetriei alcoolice si prospetimii fructelor de mai. Suntem in iunie, iar vinificatorul Aurel Rotarescu a mai scos un as din maneca. Nu stiu daca pana acum Feteasca Alba a mai facut vreun pact in asa fel ca in Dealu Mare, dar pare ca face casa buna cu Chardonnayul. Avem in Cuvee-ul de azi un joint-venture calm, baricat, ce lasa notele de tihna varatica, cu caise, sambure si flori, cu aciditate potrivita si cu onctuozitate minimala. Pare un vin sobru, dar nu greoi, satisfacator si potrivit meselor de seara.
Tot trecu ziua Malbecului argentinian, asa ca de ce sa nu ramanem pe zona? Si tot e weekend si parca lipsesc bulele din pahar. Hai sa nu o luam cu grele, ci mai usor, cu un spumant amplu, nici foarte complex, dar nici cu ceva cu care sa iti fie rusine. Un threesome frantuzesc dar cu Chenin-ul care aprinde lumina in loc de Meunier, cu perlaj finut, o culoare care-mi aduce aminte de auriul usor roz si un nas amplu. Fruct copt, caisa confiata, alcool integrat, rotunjime a aciditatii, post gust destul de amplu. O usoara adiere de migdale si un start de weekend placut.
Avem, cica, un puglian tipic, adica un colaj funk de Negroamaro, Primitivo si Cabernet Sauvignon. Ca sa facem un bine lumii si sa punem ‘’AmarulNegru’’ pe harta, aflam ca el creste in sudul Italiei, mai exact in toc. Strugure indigen. Discutii si barfe cum ca s-ar inrudi cu grecescul mavrud, dar nu ne bagam. Revenim la sticla si la ce ascunde. Funkul coboara gratios, pateaza camasa preatabila de inalbire, picioare frumoase pe pahar si un ‘rubyred’ pe paletar. Nas ierbos. Earthy, daca e sa ne englezim, cu fructe rosii, cirese si niste ciuperci. Gustativ e mai direct, cam ca un italian care vorbeste bine gimnastica si te convinge din 3, 4 miscari. As zice rudimentar vis-a-vis de tanini, iar aciditatea te pune-n fata urmatoarelor casute: ori il placi, ori il refuzi. Post gust mediu spre lung, lasa note de fruct negru, usor copt, ceva ciocolata si pofta de mancare. Stii cu ce l-as asocia? Cu niste bucatini all’Amatriciana.
Avem, cica, un puglian tipic, adica un colaj funk de Negroamaro, Primitivo si Cabernet Sauvignon. Ca sa facem un bine lumii si sa punem ‘’AmarulNegru’’ pe harta, aflam ca el creste in sudul Italiei, mai exact in toc. Strugure indigen. Discutii si barfe cum ca s-ar inrudi cu grecescul mavrud, dar nu ne bagam. Revenim la sticla si la ce ascunde. Funkul coboara gratios, pateaza camasa preatabila de inalbire, picioare frumoase pe pahar si un ‘rubyred’ pe paletar. Nas ierbos. Earthy, daca e sa ne englezim, cu fructe rosii, cirese si niste ciuperci. Gustativ e mai direct, cam ca un italian care vorbeste bine gimnastica si te convinge din 3, 4 miscari. As zice rudimentar vis-a-vis de tanini, iar aciditatea te pune-n fata urmatoarelor casute: ori il placi, ori il refuzi. Post gust mediu spre lung, lasa note de fruct negru, usor copt, ceva ciocolata si pofta de mancare. Stii cu ce l-as asocia? Cu niste bucatini all’Amatriciana.
La rotirea sticlei cu crab pe eticheta, procentajul strugurilor face ca numerologia bordolezului mioritic sa para cumva mistica. 36, 32, 32, fermele 3, 11, 6. E ca si cum ai juca la loto si ai castiga. Sa zicem un paner de cirese negre, mure si alte nebunii de padure, dar proaspat culese. Pruna proaspata gustativ, cu ansamblul folcloric al checului cu vanilie si oleaca de cacao cu scortisoara. Tanini viabili, nici prea-prea, nici foarte-foarte, cam cat sa faca acest cupaj de muschetari sa curga bine pe pahar. 13% bine ascuns, asa incat sa nu simti nici la incalzirea sticlei datorata caldurii caminului conjugal.
Din ciclul filmelor de actiune, M1 Atelier se-ntoarce. In rolul principal, Razvan Macici. Stau cu sticla-n mana incercand sa-mi amintesc anul 2015. Daca nu ma-nsel chiar atunci i-am vizitat, munca pentru vinurile din aceasta crama fiind in toi. Syrahul din dotare a trecut prin metoda mai speciala de productie, dupa cules si zdrobit, caciula fiind de mai multe ori scufundata, ca metoda ancien sa-si faca bine jobul. Avem un vin foarte amplu, cu un nas plin de fruct super copt, rosu si negru, cu magiunuri de cirese, visine si niscaiva prune. Totul e super copt, alcoolul fiind, dupa mine, mai mare decat cel scris pe eticheta. N-avem o corpolenta anume, nici tanini astringenti si sobri, dar avem o rotunjire bine definita, o maturare a fructului bine invelita-n lemnul stejarului, formand remanescenta gustativa cu note armonioase de vanilina si cuisoare. Aciditate medie, afine si coacaze pe final. Un vin amplu, rotund si destul de prietenos. Merita.
E luni si trebuie s-o iei usor. Eviti stresul de dimineata, deranjul din trafic si nedumerirea din pahar de pe miercuri / joi. Si daca tot e plin radioul de muzici ce se vor a fi tangouri, ce-ar fi sa te bucuri, pe bune, gustativ de ceva din zona. Mendoza de exemplu. Si cum vara iti faci sanie, iarna caruta, de luni iti faci proviziile de weekend. In cazul in care ai nevoie de fructe rosii, violete, cirese si mure, note frumos combinate de vanilie si un complex gustativ ce nu se lasa mai prejos, poate ar fi bine sa tragi Kaikenul asta in cosulet. Poate vrei ceva foarte echilibrat, cu un final lung, cu un mix de 3 struguri care joaca precum muschetarii din filmul arhicunoscut, unde tu poti sa-l joci pe D’Artagnan. Kaiken e un vin care poate bucura atat singuraticii cat si romanticii, nu da gres la o masa copioasa cu carnuri sau ceva paste, dar nici la o carte buna. Eu insa as schimba muzica de pe fundal. As asculta argentiniene clasice si l-as roti-n pahar cu sarg inainte, ca sa-i admir dansul, evident.
Stii momentele alea in care te suspectezi de egoism ca ai vrea ceva doar pentru tine? Cu un Tignanello-n pahar treci printr-o stare de genul asta, dorindu-ti sticla doar pentru tine. E un super toscan ce-ti merita toata atentia. Si nu prea l-ai imparti…E un vin proaspat pentru un 2014, aproape tinerel as zice. Culoarea licorii e de-un rubiniu senzational, se plimba greoi prin pahar si-ti salta ceva picioruse de zici ca-i cancan in sticla. Ti-as recomanda un pahar cu o cupa mai mare ca sa te poti uita la jocul asta. Eu l-am rotit obsesiv. Olfactiv vine cu o prima rafala de note de fruct negru de padure, cacao, foaie de trabuc long filler. Gustativ te izbesc niste tanini proaspeti ca inaltele la o melodie teck-house, o aciditate sprintara si structura bine definita, echilibrat, cu acelasi refren de fruct negru de padure, pruna si magiun. Are o delicatete aparte si un post gust lung si foarte interesant, pentru ca dezvolta note secundare si tertiare. Ai nevoie de o aerare a sticlei asa ca da-i putin timp sa respire. A se servi fie la, dar mai bine, dupa. Masa, desigur.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...