Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzică. Spun asta pentru că vinul are o parte în plus faţă de muzică, partea senzorială fiind completă. Ascult, trag concluzii şi recomand. Am descoperit aceeaşi pasiune şi interes faţă de domeniu ca pe vremea când 'vindeam fun’. Sunt un geamăn curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificări, niveluri şi, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese şi am descoperit că abia am reuşit să-i montez colţurile. Instig la degustări din plăcere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a poveştii cât şi a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin după chipul şi asemănarea mea, revenind la ideea că ‘music is fun’, mai ales dacă e scrisă cu vin.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Mi-era dor de un Chianti, recunosc. Iar cel de azi e olecuta mai special. Caci vine dintr-o sub-zona particulara, pe care o vezi afisata pe eticheta. Colli Senesi. O sa trecem peste detaliile vinificatiei, dar ma opresc la lunile de vacanta-n baric de stejar slavon, respectiv 18, caci alegerea acestui lemn nu e din alte motive decat influenta minima-n maturare. Adica rezultatul fructului inaintea tertiarelor de gen. Caci e mai neutral, el, lemnul. Asadar avem un Chianti din 100% sange de Jupiter (Sangiovesse), probabil una din cele mai bune clone Romagne (R24 sau T19) cu fruct pe fata. Fiind destul de delicat, vei da doar de notele de fruct rosu, cirese, pruna, capsuna. Apar apoi notele “earthy” cu ierburi si spices, lavanda si ceai. Cu corpul subtire si tanini slefuiti, Chianti-ul de azi e o incantare subtila ce merge bine pe o portie de spaghete speciale-n doi, intocmai ca Doamna si Vagabontul lu’ Disney. Cine nu crede sa verifice!
Fetestii negre, dupa mine, ii sade bine un profil mai feminin, denunde si numele. Adica putin mai zvelta-n corp, cu culoare rubinie, de tinerica-n floarea varstei. Si pare ca Ardealul, prin combinatia de situatii, clima, pozitie, diferentele de temperaturi dintre noapte si zi, sol, mana vinificatorului fac mai lesne de-nteles Feteasca de azi. Fructele neaose, pruna de magiun si cireasa de Ciresoaia, tanini bine formulati aciditatea buna completeaza oferta din pahar. Mi-e clar ca as pune-o in orice degustare comparativa a Fetestilor din tara. Am si un nume: ocolu romaniei prin 80 de fetesi (daca sunt..)
Cand spui Jumilla spui Mourvèdre. Pardon, Mataro. Hai, fie, Monastrell. Taram pe care strugurii din zona La Mancha se “prajesc” la 3000 de ore insolate stropite doar cu 300 de litri la hectar anual. Ciorchinii mici ofera zaharuri destule, aciditate la fel si o pielita groasa. Sol negru amestecat cu calcar ce ofera o remanescenta buna a apei, fapt pentru care vita de vie se simte bine si fara ploi dese. pH mare, salinitate mica, minerale destule. Marioneta de azi e condusa din doua fire, una mecanica, alta automatizata, cu vinificarea separata a celor doi struguri. Blendul obtinut e un vin direct, tanar, fara fuss. Fructat, elegant, cu tanini potriviti si aciditate placuta. Cirese negre, coacaze si niscaiva piele. Placut unei mese cu carne nu foarte grasa, o pasta ragu sau, de ce nu, chiar a uneia cu burger.
Intalnirea de azi aseaza-n pahar un vin rotund si placut. Direct, astamparat, falduros, un “dobos” de fruct negru si cireasa, cremos si cu tanini blanzi. Nasul convinge din prima doza, culoarea ducandu-ma usor spre un Cabernet mai degraba. Post gust mediu cu terte de ciocolata neagra, niste spicyuri, nucsoara si cassis. Chilian neaos din valea Colchagua, de pe vii plantate-n 1978 de Osvaldo, pionier in vinificare si curajos in business. Joia asta bea La Joya, de ce nu?!
Azi e Black Friday la Valpolicella. Și zic black nu neaparat datorita pretului, ci faptului ca pe primul nas duce spre fructe negre, iar eticheta aceasta la o Valpolicella mai permisiva si mai prietenoasa. Direct de la presedinta companiei pe numele ei de familie Loredan, sub atenta lucrare a fiilor Giuseppe si Agostino (unu viticultor, celalalt vinificator) savuram metoda clasica ripasso a zonei denumite “perla Veronei”. Avem parte de un vin clasic, un vin lejer, cu note placute de fruct subliniat de lemn dulce, cireasa neagra cu iz de nucsoara. Tanini medii si o corpolenta medie. O placere pentru o amiaza in care ai chef de ceva tartar sau paste mai easy. De bifat.
Ma recunosc impresionat de aceasta sticla, nume si gama. Și de faptul ca numele unui obiect poate deveni persoana care a dovedit ca indarjirea, obsesia si munca poate deveni olimpica. Din punctul meu de vedere gama nu face altceva decat sa salute cu onoare acest cuvant-persoana. Știm cu totii la cine ma refer. Iar vinul faurit de Crama Hamangia din acest Sauvignon Blanc cred ca duce terroirul tulcean mai departe spre consumatorul de gen si ajuta spre memoria unui “Greucean”. Frumos construit, usor, vioi, tanar si vorace. Usor ierbos, usor floral, cu soc si lime, prospetimi de citrice si flori de primavara, arunca o aciditate de mar verde si pruna de august. Servit rece cred ca te poate conduce spre peste, evident, dar nici cu o pasta sau o leguma coapta nu s-ar face de ras. Rupta nu, dar cu o pagaie deschisa tot faci fata zilei de joi.
Chiar ma gandeam deunazi ca n-am degustat demult un Carmenere. A venit la fix, ca doar ce mi se facuse pofta de cirese, si pe astea ratandu-le cu aproape succes vara asta, mai ales pe alea negre. Dure. Gran reserva-ul de azi e un gentil pufos. Tanini subtirei, corp de o entitate aflata la cura, mici accente de fruct negru, ca mai apoi de toffiffee si napolitana. Probabil de la cele 10 luni de baric frantuz. Numa’ bun de o carne mai subtire, ca e jiucy si poseda ceva aciditate. P.s. Cand mai vezi Colchagua la Decathlon sa stii ca e una din vaile cu Carmenere de Chile.
Cu ceva cutezanta avem rose cu aroganta. Și o sticla nuda cu nuri frumosi. Și note de trandafiri si cirese scumpe din luna mai, odata cu primul nas. Cred ca noua abordare a Domeniilor Franco Romane odata sosita pe fondul noii conduceri, e salutabila iar vinul de azi confirma. Sprintar, tanar, eficient pentru o seara-n doi cu o pasta si-un dame blues, dar cu dormit fiecare la casa lui. Ca sa ramai cu mai multa aroganta rose.
Cu vinul asta mi-am adus aminte ca imi doresc in viata asta sa bifez un tur pe motocicleta prin zona de unde vine SB-ul asta de azi. Marlborough, Noua Zeelanda. Și cum spuneam intr-un clip al meu de pe Instagram, “urmariti-ma pentru mai mult crispiness”, cu vinul de azi asta faci. Ca te aranjeaza de luni. Fresh, potrivit de un iunie cu ploi si calduri, acid, jiucy, citric. Cred ca si un novice si-ar da seama ca nu este un vin care vine din Europa veche, ansamblul ofactiv sustinut de cel gustativ dovedind o tinerete aparte, o lucrare foarte armonioasa, savoare tropicala cu greph si lime din plin. Raceste-l bine si pune-l langa peste usor. Sau scoici. Sau noua cucerire.
Alt hit de Dealu Mare, asociatia. Parcela minune, aduce din nou sub luminile palide ale unei sufragerii acest mix de energie, caldura, corp si fruct bine copt. Fruct de vara. Caisa verde, limeta, ananans necopt si putina vanilie pe final. Aciditate si suculenta. Inca verdele unui fruct galben necopt, dar o adiere de fagure. Channel la buget de Jiucy couture.
Am putea apune ca avem parte de o descoperire noua, susotita pe la mese de curiosi in ale genului. Vinul de azi, deschis putin inainte, cu vreo ora as zice, s-ar preta la un chat prietenesc de seara. Combina frumos notele verzi cu cele negre, pirazinele fiind la mare arta. Șarmant si putin opulent, convinge cu fiecare gura, taninurile frumoase aranjandu-se ca o haina bine construita pe un corp cu alura de sportiv. Se place, se recomanda si se saluta.
Nu stiu daca Reve-ul de azi e mai aproape de reverie sau revelatie, despre Picasso fiind mai mult decat sigur ca s-ar fi “combinat” la o sticla doua-nainte de pictura din 1932. Cred ca si Mariei Walter i-ar fi imbunat tineretea cu trilurile de fruct rosu. Ca negrul de azi e plin de oferte d’astea, de obor de vara: cireasa, visina, coacaze si tort cu visine. Niste cafea. Vanilia de toffifee e partial prezenta, caci nu s-a tinut la baric chiar tot. Se doreste si ceva fruct brut, corp viguros si tanini soft. E un negru cu care te poti prezenta pe ici-colo, fara emotii. Nu te faci de ras.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...