Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Orice vin are nevoie de o poveste, fie ea si mai putin relevanta sau plauzibila! Vinul de azi are pe eticheta o pereche de incaltari: o cizma si un pantof cu toc, pentru ca zice povestea, Elena Brooks- cea care face vinul, se intorcea intr-o seara de la o distractie si brusc au dat peste ea problemele din crama. Nu a apucat sa-si schimbe decat un singur pantof, pentru ca era deosebit de urgent. Probabil vreun tanc avea nevoie de resuscitare sau de electrosocuri. Oricum, trecand peste detaliile frivole, vinul e fix ceea ce te astepti de la un shiraz australian de acest pret: aromatica intensa, de fructe, mai ales negre (dude, afine, mure), condimente de cofetarie, ciocolata, cu o structura buna si taninuri "piure", ducand spre un final dulce-condimentat. Un vin sanatos, bun la gratare.
Orice vin are nevoie de o poveste, fie ea si mai putin relevanta sau plauzibila! Vinul de azi are pe eticheta o pereche de incaltari: o cizma si un pantof cu toc, pentru ca zice povestea, Elena Brooks- cea care face vinul, se intorcea intr-o seara de la o distractie si brusc au dat peste ea problemele din crama. Nu a apucat sa-si schimbe decat un singur pantof, pentru ca era deosebit de urgent. Probabil vreun tanc avea nevoie de resuscitare sau de electrosocuri. Oricum, trecand peste detaliile frivole, vinul e fix ceea ce te astepti de la un shiraz australian de acest pret: aromatica intensa, de fructe, mai ales negre (dude, afine, mure), condimente de cofetarie, ciocolata, cu o structura buna si taninuri "piure", ducand spre un final dulce-condimentat. Un vin sanatos, bun la gratare.
Jelna, mai demult Jalna (in dialectul sasesc Sänderf, Zändref, Zändraf, in germana Senndorf, Sellendorf, in maghiara Kiszsolna, Zsolna) este un sat in comuna Budacu de Jos din judetul Bistrita-Nasaud, Transilvania, Romania. Asa zice intrarea din Wikipedia. Am inteles, sasii au trecut pe aici, si in caz ca nu stiati contributia lor la viticultura spatiului transilvan (ba chiar si moldav, ca sa va spun un secret) nu poate fi negata, odata ce trecem prin istorie, si asta astazi se traduce prin traditia culturii vitei de vie, o remanenta daca vreti, chiar daca ei insisi, in mare parte, s-au cam dus. Ca un subiect adicacent :), vinul este prietenos, destul de taios, cu o aciditate serioasa, insa tusele verzi, vegetale si de fructe albe, sunt bine rotunjite de un corp surprinzator pentru un vin din vii relativ tinere
SERVE a fost primul producator de dupa '89 care a propus pietei romanesti vinuri usor iesite din contextul national, dar mult mai apropiate de gustul frantuzesc si mondial. Unul din vinuri a fost un rose sec, rara avis pe atunci, urmat la inceputul anilor 2000 de o versiune premium in gama Terra Romana. Exponatul 2017 pastreaza "reteta" anilor trecuti, fiind produs din Merlot si Feteasca neagra, propunand o aromatica usor florala, cu o fateta de fruct bine evidentiata, cu zmeura, capsune si piersici albe, bine echilibrat in gust, cu o placuta onctuozitate care se interpoleaza intre papilele bautorului si o seara frumoasa. Remanenta este buna, dulce-acrisoara. Pe scurt, un gust clasic, greu de ignorat in sezonul cald.
Prima data mi s-a parut ca statuia tine in mana ridicata un pahar sau o sticla. Ar fi fost o chestie, dar nu e asa, cei de la Terlato fiind oameni seriosi si patrioti. Oare au votat cu democratii sau...? Oricum, vinul e un etalon pentru ce inseamna Chardonnay-ul californian: corpolent, usor afumat, cu note tostate. Totusi, aciditatea nu lipseste si astfel condimentelor de cofetarie li se alatura note de fruct bine copt chiar insiropat, cum ar fi ananas, pere sau mere golden. Textura este densa, cremoasa, mult mai potrivita pentru un pui bine rotisat decat pentru peste sau alte vietati marine. Pretul e ok, oricum cam asta e nivelul pentru un vin cu atare indicatie. Din fericire, calitatea este si ea sus.
Acest cabernet dobrogean are nevoie de timp pentru a se deschide si pentru a scapa de un usor cache de sticla. Impactul lemnului este evident, aducand arome complicate de trufe, conservă de porumb si un iz dulceag, care este moderat oarecum in gust de o aciditate buna. De Pasti e loc pentru multe vinuri, iar acesta langa preparate din oaie sau miel ar merge bine.
Acest cabernet dobrogean are nevoie de timp pentru a se deschide si pentru a scapa de un usor cache de sticla. Impactul lemnului este evident, aducand arome complicate de trufe, conservă de porumb si un iz dulceag, care este moderat oarecum in gust de o aciditate buna. De Pasti e loc pentru multe vinuri, iar acesta langa preparate din oaie sau miel ar merge bine.
Oamenii de la Liliac incearca de cativa ani sa impuna o idee sub denumirea Young Fruity: un vin tanar, proaspat, lansat devreme, usor de inteles, cu aromatica impetuoasa. Totul ambalat intr-o sticla usor de deschis, utila fie ca suntem acasa sau la picnic. Cu etichete care intra in rol, colorate, "cartoonish", cu tinere dansatoare, hipsteri barbosi sau taietori de lemne sau...ce vor fi ei, cata vreme isi pot permite aceasta bautura. Eu cred ca ideea lor este sustinuta de realitatea din pahar. Aromele sunt evidente, in registrul tropical, intens, asemanatoare unui sauvignon blanc neozeelaandez, corpul nu este foarte plin, pentru ca deh, party si voie buna democratica nu merg pe muzica de G.F. Haendel (scuze sincere admiratorilor lui Haendel). Cum ziceam, tropical, cu aciditate de lime si mar verde si...de aici incolo, daca aveti si vinul asta, finish-ul tine exclusiv de voi. Liliac a creat doar premisele.
Culoare rosie rubinie intensa, cu tuse de maturitate, foarte clasic aromatic, cu note dulcege de fruct copt amestecate cu note de maturare, pretioase, amintind de marochin, tutun fin si cutie de lemn. O punga de tutun pastrata intr-o cutie de lemn? Asta da descriptor! In gust are un caracter suculent, bine echilibrat, repede curgator si cu taninuri foarte bine integrate, polisate de maturarea in stejar. Bun! Un pahar de vin avem, acum sa vedem exact ce-i in cutia de lemn...
Constantin si Elena sunt chiar dupa colt, asa ca e o ocazie buna sa achizitionati un vin bun cu un nume mare. Licoarea de fata are toate caracteristicile dezirabile de la Domeniile Anastasia. Adica e facut batraneste, fara prea multe interventii, cu maturare lunga in lemn, fara ca asta sa lase urme adanci, prea vanilate. Are fibra, parca mai evidenta daca ia un pic de aer, profil clasic pentru cabernet sauvignon, fructe rosii de padure, cafea, condimente. Nu va feriti, ca nu aveti de ce!
Ce sa facem, cand ai in mana un pahar gasesti vinuri peste tot! Dintr-un roman de Cesare Pavese mi-a ramas un mic pasaj in amintire, fara a fi covarsitor in vreun fel. Stati sa-l gasesc! Aha, aici erai: "Donna Paolo cu mantoul sau stacojiu de tiganca, facea pe chelnerita si se scuza ca trebuia sa ne dea farfuriile in mana. Am mancat si am baut Chianti si lichioruri in pahare de coniac". E din Femei singure (1949). Am avut intotdeauna o slabiciune pentru Cesare Pavese. Are o scriitura sensibila, de fapt a fost un om sensibil. Prea sensibil. Intr-un final, nu s-a dovedit prea longeviv in meseria de a trai, pentru a parafraza celebrul lui jurnal, aparut postum. Acest mic pasaj evoca la dolce vita, in care delasarea peninsulara, moliciunea si vivacitatea deopotriva amintesc pana la urma de ceea ce imi evoca si azi un Chianti. Iar vinul de azi este un Chianti onest, cu procent mare (poate integral) din Sangiovese, cu suculenta de pruna zemoasa, condimente din belsug si taninuri prietenoase, moi, amabile. Eu v-as incuraja sa le incercati impreuna si repede, cat nu se face prea cald. Iar daca ajungeti la Torino, salutati-l pe Cesare din partea mea!
Albul port drapel de la Recas vine in 2016 cu Novac ca soi rosu vinificat in alb, insa stim deja ca soiul rosu e mai degraba un "carlig" de marketing decat o imperioasa utilitate oenologica. Fata de notele precedentelor editii, as remarca un impact aromatic mai mare al lemnului, impresiile de pastaie de vanilie fiind mai evidente, insa se vor disipa in timp, cel mai probabil. Pe langa acestea, descoperim adieri florale, de salcam si un melanj de fructe precum gutuia, perele galbene, piersici si banane. Gustul are "aderenta", corpolenta si usoara onctuozitate, aciditate buna si un gust remanent durabil si plasat in zona acid-amaruie. Un vin excelent, ca de fiecare data.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...