Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Aglianico este pentru sudul Italiei ce sunt Nebbiolo si Sangiovese pentru nord, un soi fanion din care se obtin vinuri foarte pretioase. Cum este si cazul licorii de astazi: un melanj de arome atragatoare datorate maturarii in baric (lemn dulce, note picante, condimentate) si note de fructe negre si rosii zaharisite (din dulceturi, din compot) in combinatie cu un vin de baza foarte reusit, din vii foarte vechi, fin si precis. Impreuna dau un compozit delicios, rotund, care nu oboseste degustatorul si care imprima respect, datorita incarcaturi aromatice. Este un vin foarte bine facut, usor curgator si hedonic.
Culoarea este rosie-purpurie intensa. Nasul indica un vin extractiv, glicerinos, si aduce note placute de lemn parfumat, flori uscate, scortisoara, piper. Gustul indica un mix de easy-drinking si profunditati nebanuite: senzatii dulci de dulceata de cirese amare, ciocolata, visina, pruna, cafea. Tanini fini, destul de abundenti, aciditate vie, un vin de corpolenta medie, care evolueaza in pahar. Remanenta lunga, cu senzatii de cireasa coapta si dulci, cu fructe confiate- curmala si pruna.
Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete romanesti care sa evoce atat de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe valcene: Gib. Mihaescu. Textul este disponibil integral in primele rezultate la o cautare pe orice motor de cautare si nu veti pierde 30 de minute din viata lecturand-o. In "La Grandiflora", numele unei terase descrisa ca celebra in Dragasani, se infiripa trama domnului Manaru, victima si agresor deopotriva al unei obsesii erotice initiate de vinul prea abundent in locanta amintita si de banuielile asupra relatiei necuviincioase a sotiei sale cu prietenul sau Ramura, sotie care trebuie spus ramane exilata la vie pe toata durata actiunii. Mana-ru, ramuri, vie, vin, Dragasani...Acum, sincer, ma indoiesc ca domnul Manaru ar fi facut scandaloasele sale fapte daca vinul la indemana ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa si impunatoare ca sa se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, insa pentru episoade gingase mai normale se poate dovedi un liant competent.
Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete romanesti care sa evoce atat de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe valcene: Gib. Mihaescu. Textul este disponibil integral in primele rezultate la o cautare pe orice motor de cautare si nu veti pierde 30 de minute din viata lecturand-o. In "La Grandiflora", numele unei terase descrisa ca celebra in Dragasani, se infiripa trama domnului Manaru, victima si agresor deopotriva al unei obsesii erotice initiate de vinul prea abundent in locanta amintita si de banuielile asupra relatiei necuviincioase a sotiei sale cu prietenul sau Ramura, sotie care trebuie spus ramane exilata la vie pe toata durata actiunii. Mana-ru, ramuri, vie, vin, Dragasani...Acum, sincer, ma indoiesc ca domnul Manaru ar fi facut scandaloasele sale fapte daca vinul la indemana ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa si impunatoare ca sa se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, insa pentru episoade gingase mai normale se poate dovedi un liant competent.
Vinul de astazi este ca un Celebrity Deathmatch. Intr-un colt al ringului este Negroamaro, in celalalt...ramane de vazut. Iar ringul e sticla grea, sanatoasa. Asta e si explicatia pentru care licoarea are doar indicatia generica Vino di Italia, pentru ca de regula organismele DOC au grija ca struguri din arealuri diferite sa nu se intalneasca. Probabil intrebarea de pe buzele si papilele tuturor va fi "cine castiga?" Ei, bine, pentru mine, aromatic Negroamaro a castigat, insa Syrahul (el o fi?) a lovit mai ales in gust, adaugand ceva aciditate, picanterie si puls meciului. Per ansamblu, e o experienta interesanta, un vin jovial, mustos si tanar.
Ca di Rajo este o crama din Treviso, in inima Prosecco DOC. Totusi vinul spumant de astazi nu este un Prosecco. De ce? Nu pentru ca nu s-ar fi utilizat aceeasi metoda si aceleasi instalatii, ci pentru ca strugurele folosit este Chardonnay si nu traditionalul Glera. Ambalajul il propune ca un cadou pentru cei care apreciaza obiectele stralucitoare, dar se dovedeste un obiect de consum foarte potrivit pentru orice alta situatie sau oameni. Floral, cu pere si mere, gust potrivit de fin, cu un nivel de zahar calalogat brut, chiar daca la nivel mai ridicat in categorie, insa per total e un vin spumant agreabil si care poate trece cu succes prin mai multe asocieri culinare.
Acest cupaj inedit din sudul Frantei seamana cu Gerard Depardieu, mai putin la finetea interpretarii. E masiv, exuberant, usor rustic si nu din cale afara de elegant. Descoperim un melanj de fructe negre, un strop de vanilie cat sa dea o nuanta elevata, insa pe ansamblu avem un vin foarte tanar, puternic, un vin de pus la o masa cu multe carnuri grele pe ea. Aerarea intr-un decantor va mai polisa din taninurile nabadaioase
Acest Primitivo de la Varvaglione este un vin foarte serios. Sigur, ofera trademakul modern al zonei: mare, cu arome de gemuri si dulceturi de fructe rosii si negre, concentrat, cu nivel mare de alcool insa pierdut printre pliurile generoase ale structurii tanice si ale texturii dense ajutata si de un usor rest de zahar. Totusi vinul ofera o aciditate vibranta care eleveaza rezultatul, facandu-l mai dezirabil si evident mai usor de baut. Are o remanenta respectabila. Este un exemplar foarte reusit.
Cred ca in ultimele editii s-a schimbat un pic "linia melodica" a acestui vin, pe langa evidenta schimbare a etichetei, pastrand ceva din impresia arhicunoscuta si indragita de multi, de supra-copt, insa a devenit mai suplu si cu o aciditate mai sesizabila, cu note de fructe rosii proaspete, pe langa obisnuitele picanterii datorate lemnului de stejar, toate acestea facand vinul mult mai prietenos decat in anii trecuti cu o pleiada de preparate langa care nu s-ar fi putut aseza comod pana acum, cum ar fi pizza (de exemplu margherita sau prosciutto funghi) sau paste (nu prea scaldate in sos de rosii, daca nu e si carne in sos). E un vin interesant, care marcheaza o binevenita schimbare de stil!
Cred ca in ultimele editii s-a schimbat un pic "linia melodica" a acestui vin, pe langa evidenta schimbare a etichetei, pastrand ceva din impresia arhicunoscuta si indragita de multi, de supra-copt, insa a devenit mai suplu si cu o aciditate mai sesizabila, cu note de fructe rosii proaspete, pe langa obisnuitele picanterii datorate lemnului de stejar, toate acestea facand vinul mult mai prietenos decat in anii trecuti cu o pleiada de preparate langa care nu s-ar fi putut aseza comod pana acum, cum ar fi pizza (de exemplu margherita sau prosciutto funghi) sau paste (nu prea scaldate in sos de rosii, daca nu e si carne in sos). E un vin interesant, care marcheaza o binevenita schimbare de stil!
Daca aveti copii sub 5 ani, sau poate pur si simplu aveti o zi mai grea, acest voios spumant spaniol, o adaugire recenta din portofoliul producatorul mai cunoscut pentru vinurile sale din Rioja, se poate dovedi un sprijin binemeritat. Nu e profund, nici nu trebuie in astfel de momente, insa e vivace, citric, usor salin, si astfel ne poate racori si relaxa discret.
Am gasit destul de interesant acest vin. Pe langa detaliile celor trei pasi: terroir potrivit, struguri organici si vinificatie vegana, licoarea in sine striga sa fie bauta in seri calduroase. Usor floral, cu mix de fructe (piersici, citrice, chiar putin exotic), vinul are un echilibru bun, e mai corpolent decat asteptarile si are o remanenta buna, citric-fructata, sugerand intrucatva ca in acele seri calduroase de care aminteam, mai in gluma, mai in serios, ar fi nimerit si mai sanatos sa mancam preparate din carnuri usoare pe care acest alb sa le acompanieze cu talent.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...