Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recunosc, mie îmi plac cooperatiști ăștia din Chablis. Am testat nenumărate etichete și recolte și nu țin minte să fi fost dezamăgit vreodată. Ba chiar am găsit printre ele un vin cu un raport preț/calitate greu de egalat, pe care nu vi-l spun, ca să n-am surpriza să-l văd out of stock când mi-oi dori să mai iau două,trei sticle. Dar aici vorbim de un vin poziționat la baza piramidei, pe care producătorul îl numește Emotions Minerales. Și nu minte, pentru că, deși primul nas te surprinde cu note de fructe albe și galbene – inclusiv ceva papaya- , după două minute iese la rampă cochilia tipică Chablis-ului, un pic sărată și servită pe o tipsie de cretă. Finalul suficient de lung și de suculent este însă dominat de o notă ușor prea tonică, că, deh, totuși, cooperativa... Dar când vezi cât costă, treci foarte ușor cu vederea peste acest mic inconvenient. Altminteri spus: „Băiete, încă două !”
Vorbim acum despre un vin care m-a ajutat mult în viață. Mai precis, m-a ajutat să constat, cu o nețărmurită satisfacție, că nu urăsc visceral vinurile din Puglia. Nu simțeam că așa ar sta lucrurile, avusesem multe întâlniri reușite cu reprezentante ale regiunii, dar în ultima vreme „date-urile” cu mai multe Primitivo sau alte dulcegării ale zonei mă făcuseră să-mi doresc un sfârșit rapid și demn, care să mă ajute să nu mai dau peste asemenea vinuri... Și vine, dom’le, acest blend, proaspăt, intens, bine structurat, cu o aciditate vie – pe deasupra și bio – și mă face să visez iar la plajele de sub Lecce, pe lângă Marina di Pescoluse...Mai ales că merge perfect cu un peștic pe grătar, înnobilat doar cu un pic de ulei de măsline. Concluzionând, iată că naște și Puglia vinuri, chiar dacă Luca i-a dat doar 96 de puncte...
Mulțumesc, George, că ai găsit acest vin, care reclădește în mine speranța că, într-o zi, consumatorul român va înțelege că acel magiun lichid pe care îl consumă el majoritar este un văr de-al lui Schwarzenegger, nu un Primitivo! Bine, nici acest vin nu este chiar expresia pură a soiului din Puglia, pentru că aduce mai degrabă a Clairet, adică Rose-ul acela mai extractiv de Bordeaux (atențiune, națiune, la termeni, că mai avem și Claret și Clairette), însă câtă vreme producătorul a scris ICE pe el, ne e clar la ce s-a gândit când a creat acest vin. S-a gândit la un roșu de vară, care se poate consuma răcit pe la 10-12 grade (chiar și mai jos, dacă n-aveți probleme cu smalțul), cu extract redus, cu un alcool prietenos - 12,5% vol.alc., suculent, proaspăt, ușor de băut. Nu este cel mai complex vin din lume, aciditatea vie îl duce ușor spre zona vișinelor nu foarte coapte, însă la 40 de grade n-ai nevoie de altceva. Este favoritul grătarelor de vară sau al unui pește cu sos roșu la cuptor. Adjudecat!
Telmo Rodriguez știe vin. Iar acest, să-i spunem, medium-level al producătorului spaniol vine să confirme plusvaloarea pe care acesta o adaugă în fiecare sticlă de vin care îi poartă semnătura. Într-o regiune în care soiul majoritar, Verdejo, este în cele mai multe cazuri „înnobilat” cu Sauvignon blanc, Telmo surprinde cu o mică proporție deViura, care aduce, pe lângă notele florale caracteristice, o textură mult mai catifelată, dar și o aciditate vie, care îi conferă acestui vin o plăcută senzație de suculență. Proaspăt, suficient de complex din punct de vedere aromatic, ușor de băut și extrem de versatil în ceea ce privește asocierea cu mâncarea, Basa ar putea deveni un prieten bun în zilele de vară ce vor urma. Și nu vă uitați că este închis cu screw cap și ca e din 2022, pentru că vinul mai poate duce măcar vreo doi-trei anișori... Încă două, te rog!
Pentru iubitorii vinului românesc care au luat paharul în mână acum mai bine de un deceniu, Syrah-ul de la Nachbil reprezintă ceva. Mai ales cel din recolta 2007, care, în timp, a devenit o referință, dar și motivul principal pentru care tot mai mulți oameni doreau să ajungă în pivnița familia Brutler. În plus, mie personal, acel vin mi-a evidențiat potențialul viticol al Beltiugului și al întregii zone a Sătmarului, care a crescut în ultimii ani mai ceva ca Făt-Frumos. Revenind însă la vinul nostru, trebuie să remarc că schimbările care au avut loc la Nachbil au adus schimbări și în exprimarea vinului. Ce mai leagă acest Reserve de vinul din 2007 este doar tușa intensă de piper negru proaspăt măcinat. Pentru, că, altfel, noul Syrah este mai amplu, mai complex, mai „bestie”. Mai aproape de Barossa decât de Cornas, cu taninuri puternice, dar plăcut rotunjite. De luat și de păstrat măcar încă vreo trei ani, deși chiar și acum, lângă un cotlet de berbecuț la grătar, ar face minuni.
Surprinzător acest vin. Pentru că îmbină elemente de Lume veche și Lume nouă, de zonă caldă și zonă rece, e și sobru, dar și sprințar deopotrivă și, pe deasupra, are o componentă minerală evidentă, care alternează plăcut cu tonurile onctuoase de tip croissant cu unt pe care ți le oferă vinul când se mai încălzește. Altfel, aciditate crocantă, note de fructe albe, ierburi, agrișe și citrice încă necoapte, un echilibru sănătos și multă plăcere în final. Nu are întreruperi, este răcoritor și se bea mult mai ușor decât multe exemplare de Chardonnay trecut prin lemn. Cred că e cazul să mai trec pe la Beltiug, pentru că în ultima vreme doar lucruri frumoase s-au petrecut pe acolo!
Iată un rose de Provence care te poate cuceri de la prima întâlnire. Cu mine, recunosc, așa a făcut. Un cupaj de Cinsault, Syrah și Grenache fără mari pretenții, dar proaspăt, suculent și degrabă curgător. Mai scapă și el niște note de bombonică CIP, dar aromele de măr roșu zemos îți iau mințile. Sigur, are și cireașă, și ceva atingeri vegetale, mai de garrigue, așa, plus că vine și cu o tușă minerală bine definită, sesizabilă mai ales în finalul nu foarte lung, dar tonic. Nu e foarte dens – dar cine vrea densitate la un rose pe care îl visezi când afară sunt peste 30 de grade? -, nici foarte complex nu e, dar are o aciditate vie și un final savuros.
Conform educației oenologice a marii majorități a consumatorului român – care e superbă, dar ... - acest vin n-ar avea nici o șansă. E un alb din recolta 2022. Un Sauvignon Blanc de climat rece, lucrat într-o notă tiolică, vinul te cucerește prin prospețimea pe care o arată neîntrerupt, de la prima analiză olfactivă și până la finalul surprinzător de lung și suculent, dominat de arome de soc, fructe albe și citrice, potențate de o fină atingere de condiment. Ca să nu mai vorbim de tușa tonic-minerală, sesizabilă pe toată durata degustării. Iar dacă la toate acestea adăugăm prețul, unul mai mult decât onest, putem spune că avem un câștigător.
Iată un vin care demonstrază foarte clar că vinificatorii din Marche, deși vecini cu cei din Abruzzo, n-au auzit că românului – cu mici excepții, evident – îi place ca un Montepulciano să fie ceva gen campion de lupte libere, categoria grea. Adică să te pună-n genunchi de la prima atingere și să te trimită și la dializă, după aia... Ca să fiu mai precis, un vin superconcentrat, gemos și cu un sănătos rest de zahăr, dacă se poate.... Altfel, băieții de la Valenosi nu s-ar fi prezentat pe piață cu acest vin cinstit cu soiul, curat, bine echilibrat și extrem de ușor de băut și de înțeles. Sau poate climatul mai rece din Ascoli Piceno nu le permite acumularea, astfel încât vinul nu vine decât cu 13% alc.by vol. Dar și cu note de prune ușor necoapte, cireșe și ușoare atingeri de cacao, vanilie, piper și ierburi aromatice. Să-l tot bei la o întâlnire cu băieții, zi de primăvară pînă-n seară. Ceea ce vă recomand și dumneavoastră!
Un rose făcut să placă. Așa se prezintă la prima vedere acest cupaj de Cinsault și Grenache. Recoltarea nocturnă, dar și presarea rapidă și delicată a strugurilor, conferă vinului o robă de culoarea foiței de ceapă, ceea ce, în țărișoara noastră, reprezintă un mare avantaj. Dar nu este singurul atu al acestui rose Cotes de Provence. Vinul e proaspăt, vesel, cu o aciditate aproape crocantă și cu o exprimare aromatică care te duce inițial în grădina cu flori, pentru ca apoi să vireze spre citrice coapte și ierburi, cu o tentă de bomboană fondantă (dacă mai știți ce însemna ele, fondantele). Și să nu uităm de mineralitate, care se manifestă mai ales în finalul mediu, suculent, în care coaja de portocală dulce are rol de primadonă. Ca să sintetizăm, abia aștept să vină vara ca să-i pot dedica câteva seri lungi și, posibil, zgomotoase.
Știu că numele păcălește și că unii ar putea avea o mică deziluzie în momentul degustării. Așa că, dacă vă așteptați să găsiți în această sticlă un vin gemos, greoi, dulceag, mă rog, ceva în genul vinurilor din Primitivo care au acaparat piața, ei bine, gândiți-vă bine înainte de a folosi tirbușonul. Mai corect ar fi să o păstrați și să o faceți cadou unui prieten care mai știe ceva depre vin. Acesta se va bucura, pentru că acest The Chocolate Block chiar e gândit să bucure un iubitor al vinului. Bine structurat, cu un corp pe care l-ai compara cu cel al unui aruncător de suliță, sud-africanul surprinde deopotrivă prin complexitatea aromatică și prin prospețimea fructului pe care îl dezvăluie. Majoritar, Syrah-ul face legea, aducând note de fructe negre, de piper alb și ierburi aromatice, însă pe lângă acestea descoperi note de cireșe, de condimente, de pământ, dar și atingeri sangvinice. Elegant, savuros, cu taninuri deja rotunjite, cu o aciditate vie, vinul se bea ușor și acum, însă va fi mai bun peste doi-trei anișori. Enjoy!
Pentru de dimineață... Mai țineți minte reclama cu mezelurile de la Matache Măcelaru, nu? Ei bine, cam așa aș proceda și eu cu acest spumant nu foarte complex, dar bine structurat și proaspăt. Mi-aș cumpăra în fiecare seară vreo două-trei felii (a se citi sticle), că nu știi niciodată când rămâi fără pastă de dinți. Lăsând gluma la o parte, e un vin cu un RPC foarte bun și e perfect pentru a începe ziua cu zâmbetul pe buze Mai ales dacă ai avut o seara grea înainte. Ușor agresiv, cu mineralitate și aciditate care, la prima gură, par că ies din scală, Krone Borealis oferă totuși impresii dulci, îmbinând aromele de fructe galbene cu tușele de patiserie. Un Cap Classique corect, sprințar și revigorant, care își merită banii.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...