Horia Hasnaş
Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Horia Hasnaş
-
CANTUS PRIMUS FETEASCA NEAGRA 2019-Vitis Metamorfosis
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
-
CANTUS PRIMUS FETEASCA NEAGRA 2020-Vitis Metamorfosis
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
-
LE REVE SAUVIGNON BLANC 2021-Crama Mennini
Vinul are o aciditate crocanta, un pic agresiva chiar, incearca sa se duca in note de fructe dulci, tropicale, gen fructul pasiunii si lychee, dar puncteaza mai mult la ardei gras, soc si iarba, ce mai, are specificitate. E si destul de echilibrat, alcoolul nu deranjeaza absolut deloc, finalul e mediu, cu note dulci de mere si citrice. I-as reprosa o protectie de sulf usor cam ridicata, dar curge usor si, bine racit si macar un sfert de ora aerisit, se poate dovedi o solutie pentru un picnic/ bbq.
-
CRAMPOSIE SELECTIONATA 2021-Crama Avincis
Avem un soi...De fapt, avem mai multe soiuri, ca e si Cramposia straveche, mai e si Cramposia aromata, asa neomologata cum e ea in Dragasani, pentru ca ar fi fost inregistrata o asemenea denumire taman la Odobesti (regiune in care Cramposia este sublima, dar lipseste cu desavarsire, dupa cata medicina stiu eu...), in fine, cum spuneam, avem un soi. Care, de felul lui, ne ofera un vin un pic floral, un pic mineral, cu o aciditate naturala rezonabila spre buna, nu foarte puternic in structura, dar lejer, pacut si foarte usor de baut. Sigur, tehnicile de vinificare ne ajuta sa obtinem mai mult si, uneori, chiar si mai bine. Sau putem sa ajungem la aceasta Cramposie selectionata trecuta nitel pe la sala, mai ales in ceea ce priveste profilul aromatic, in care, pe langa flori albe, polen si ierburi, gasim si atingeri de piersica alba, dar si o importanta componenta minerala, din pacate, usor metalica, sesizabila in finalul cam scurt si cam tonic. Howgh!!!
-
CRIANZA RIOJA 2018-Marques de Caceres
Cand ai deja mai bine de 50 de ani de experienta in spate, cand pleci din start cu un mare avantaj – Enrique Forner, fondatorul domeniului, a fost bun prieten cu profesorul Emile Peynaud – cand ai in proprietate unele dintre cele mai apreciate parcele din Rioja Alta si Rioja Alavesa, n-ai cum sa nu faci un vin bun. Iar aceasta Crianza vine sa exemplifice afirmatia de mai sus. Cu o trecere prin lemn - majoritar francez – de 12 luni, cu inca 12 luni peterecute in sticla inainte de lansarea pe piata, acest cupaj de Tempranillo (90%), Garnacha si Graciano impune respect. Dens, sofisticat, cu o aciditate vie, cu o structura eleganta, mladioasa, ofera inca de pe acum satisfactie, chiar daca este cam tinerel. Foarte complex din punct de vedere aromatic, cu un plus in zona fructelor rosii si a condimentelor, vinul are si un pret extrem de atractiv, ceea ce, trebuie sa recunoastem, conteaza! Livreaza satisfactie si acum, dar personal, l-as uita prin frigider/beci vreo doi anisori.
-
CRIANZA RIOJA 2019-Marques de Caceres
Cand ai deja mai bine de 50 de ani de experienta in spate, cand pleci din start cu un mare avantaj – Enrique Forner, fondatorul domeniului, a fost bun prieten cu profesorul Emile Peynaud – cand ai in proprietate unele dintre cele mai apreciate parcele din Rioja Alta si Rioja Alavesa, n-ai cum sa nu faci un vin bun. Iar aceasta Crianza vine sa exemplifice afirmatia de mai sus. Cu o trecere prin lemn - majoritar francez – de 12 luni, cu inca 12 luni peterecute in sticla inainte de lansarea pe piata, acest cupaj de Tempranillo (90%), Garnacha si Graciano impune respect. Dens, sofisticat, cu o aciditate vie, cu o structura eleganta, mladioasa, ofera inca de pe acum satisfactie, chiar daca este cam tinerel. Foarte complex din punct de vedere aromatic, cu un plus in zona fructelor rosii si a condimentelor, vinul are si un pret extrem de atractiv, ceea ce, trebuie sa recunoastem, conteaza! Livreaza satisfactie si acum, dar personal, l-as uita prin frigider/beci vreo doi anisori.
-
PEPE NERO ROSSO-Cigno Moro
Cunoscuta fiindu-mi reticenta fata de marea majoritate a vinurilor din Puglia, veti sti dara ca randurile ce le veti citi in continuare reprezinta adevarul si numai adevarul, So help me God! Deci avem un Rosso Puglia, ceea ce din start e bine, pentru ca nu e numai Primitivo sau Nero di Troia, livrate noua in general sub forma de magiunuri sau dulceturi concentrate, de ma intreb de ce s-au chinuit sa le bage in sticla, cand intrau mai repede si mai usor in borcan... Aici e un blend chiar simpatic de Negroamaro, Primitivo si Malvasia Nera, cu un alcool moderat (pentru regiune, sa ne-ntelegem!), bine incadrat intr-un corp nu atat de compact precum cele de care pomeneam mai devreme. Structura e mladioasa, matasoasa, senzatiile dulci de fructe gemoase sunt in limita elegantei, ba chiar placut contrabalansate de niste fine tonuri de cacao, ierburi si condiment. Recunosc, nu ma voi imbranci cu fanii pentru ultimele sticle de pe raft, dar nici nu-l voi refuza daca-mi va mai ajunge prin pahar. Pentru ca, desi nu e pe stilul meu, e un vin bun.
-
PEPE NERO ROSSO 2021-Cignomoro
Cunoscuta fiindu-mi reticenta fata de marea majoritate a vinurilor din Puglia, veti sti dara ca randurile ce le veti citi in continuare reprezinta adevarul si numai adevarul, So help me God! Deci avem un Rosso Puglia, ceea ce din start e bine, pentru ca nu e numai Primitivo sau Nero di Troia, livrate noua in general sub forma de magiunuri sau dulceturi concentrate, de ma intreb de ce s-au chinuit sa le bage in sticla, cand intrau mai repede si mai usor in borcan... Aici e un blend chiar simpatic de Negroamaro, Primitivo si Malvasia Nera, cu un alcool moderat (pentru regiune, sa ne-ntelegem!), bine incadrat intr-un corp nu atat de compact precum cele de care pomeneam mai devreme. Structura e mladioasa, matasoasa, senzatiile dulci de fructe gemoase sunt in limita elegantei, ba chiar placut contrabalansate de niste fine tonuri de cacao, ierburi si condiment. Recunosc, nu ma voi imbranci cu fanii pentru ultimele sticle de pe raft, dar nici nu-l voi refuza daca-mi va mai ajunge prin pahar. Pentru ca, desi nu e pe stilul meu, e un vin bun.
-
CANTUS PRIMUS FETEASCA NEAGRA 2018-Vitis Metamorfosis
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
-
CABERNET BY ENIRA 2019-Bessa Valley
Am fost recent in Bulgaria, unde, printre altele, am trecut si pe la Bessa Valley. Si am avut sansa sa stau cateva ore alaturi de Svetlo Djurov, care era in plin proces de analiza a vinurilor din recolta 2019 destinate etichetelor de forta ale cramei. Stiti voi, Reserva, Syrah by Enira, Grand Reserva... Ca o paranteza, sa stiti ca, de anul acesta, au scos si Petit Verdot 100%. Recolta 2018. Cel mai scump vin al cramei. Am inchis paranteza. Am gustat si din Syrah, si din Petit Verdot, si din Merlot. Nu avea cum sa-mi scape Cabernet Sauvignon. Am remarcat extractul. Bine, nu mai e un secret pentru nimeni ca in acest colt uitat de lume 2019 a fost un an superb pentru acest soi. Maturare lenta, completa a strugurilor, fara acumulare enervanta de zahar, fara ploi excesive in perioada de recoltare. Am simitit asta in mai toate vinurile din recolta 2019 pe care le-am incercat prin Balcani. Revenind, la Cabernet-ul din Bessa Valley m-au mai surprins finetea, echilibrul si complexitatea aromatica. Sigur, ce-am gustat eu era creme de la creme, insa baza este, pe undeva, apropiata. Asa ca nu ratati acest vin. Dens, plin, rotund. Si deja echilibrat. Bine, alcoolul incalzeste putin, strugurii au mai prins cateva zile prin vie comparativ cu cei destinati vinurilor icon, insa vinul merita. Vine cu note de coacaze, de prune, de zmeura, cu tuse de cacao, condimente si cu o eleganta atingere de ardei gras si iarba. E tinerel, dar livreaza. Si o va mai face cativa ani de aici inainte.
-
ENIRA CABERNET 2020-Bessa Valley
Am fost recent in Bulgaria, unde, printre altele, am trecut si pe la Bessa Valley. Si am avut sansa sa stau cateva ore alaturi de Svetlo Djurov, care era in plin proces de analiza a vinurilor din recolta 2019 destinate etichetelor de forta ale cramei. Stiti voi, Reserva, Syrah by Enira, Grand Reserva... Ca o paranteza, sa stiti ca, de anul acesta, au scos si Petit Verdot 100%. Recolta 2018. Cel mai scump vin al cramei. Am inchis paranteza. Am gustat si din Syrah, si din Petit Verdot, si din Merlot. Nu avea cum sa-mi scape Cabernet Sauvignon. Am remarcat extractul. Bine, nu mai e un secret pentru nimeni ca in acest colt uitat de lume 2019 a fost un an superb pentru acest soi. Maturare lenta, completa a strugurilor, fara acumulare enervanta de zahar, fara ploi excesive in perioada de recoltare. Am simitit asta in mai toate vinurile din recolta 2019 pe care le-am incercat prin Balcani. Revenind, la Cabernet-ul din Bessa Valley m-au mai surprins finetea, echilibrul si complexitatea aromatica. Sigur, ce-am gustat eu era creme de la creme, insa baza este, pe undeva, apropiata. Asa ca nu ratati acest vin. Dens, plin, rotund. Si deja echilibrat. Bine, alcoolul incalzeste putin, strugurii au mai prins cateva zile prin vie comparativ cu cei destinati vinurilor icon, insa vinul merita. Vine cu note de coacaze, de prune, de zmeura, cu tuse de cacao, condimente si cu o eleganta atingere de ardei gras si iarba. E tinerel, dar livreaza. Si o va mai face cativa ani de aici inainte.
-
GRAN RESERVA CUVEE CARMENERE 2019-Misiones de Rengo
N-o sa dai niciodata gres cu vinurile de la Misiones de Rengo. Sigur, nici n-o sa obtii ovatii in picioare, dar producatorul acesta chilian stie sa se faca placut pe palierul lui de pret. Nu face exceptie nici acest Carmenere, aflat in zona premium+, un vin puternic, complex, cu o structura ferma, tanica, cu un corp amplu, dens, cu o textura inca usor astringenta – ca, deh, e cam tinerel – si cu parfumuri intense. 75% din vin a stat un an in baricuri de lemn frantuzesc. Se simte asta, pentru ca, pe langa notele de fructe negre si pirazinele din dotare, vinul ofera si atingeri de alune de padure, ciocolata si condimente mai picante, dar si tuse de piele si fum. Dar, asa cum spuneam mai sus, se simt si cele 25% ramase la maturat in tanc, pentru ca, deocamdata, vinul iti cam ridica gingia. Adica taninurile, desi nu atat de agresive, inca mai au de trecut pe la polizor.E, insa, singurul lucru pe care i l-ai putea reprosa. Iar daca il lasi o ora in decantor sau inca doi ani in sticla, in crama/frigider, scapi si de problema asta.