Horia Hasnaş
Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Horia Hasnaş
-
CHIANTI RUFINA 2016-Villa di Vetrice
Sangiovese, Canaiolo, Colorino. Un blend tipic pentru Chianti, care, insa, poate avea sute de exprimari. Cea din vinul de fata este una mai traditionala, mai aproape de clasic, chiar daca, surprinzator, in profilul aromatic expune mai mult fructe negre, precum pruna sau cireasa neagra. Si mai dezvaluie si cacao, piele, note mineral pamantoase, tonuri vegetale si un delicioas praf de piper alb. Corpul mediu, cu taninuri deja rotunjite, aciditatea vie, dar nu agresiva, si alcoolul bine integrat ii confera vinului un echilibru remarcabil, care estompeaza niste note vegetale pe care nu le-ai mai banui intr-un Chianti – fi el si Rufina – care a implinit respectabila varsta de 4 ani si jumatate de cand a intrat in fermentatie. Poate ca si numai cele 6 luni petrecut in butoaie mari, de 2800 de litri, au mentinut aceasta exprimare usor ierboasa, insa daca ne gandim cu un Chianti trebuie sa ofere in principal prospetime si suculenta, atunci nu ne ramane decat sa-l felicitam pe producator si sa consumam vinul alaturi de o friptura buna sau de niste branzeturi maturate.
-
BACANTA BARRIQUE MERLOT 2016-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
BACANTA MERLOT BARRIQUE 2017-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
BACANTA MERLOT BARRIQUE 2018-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
PETIT MATEI 2017-Domeniile Prince Matei
Ca frate mai mic si mai zvapaiat al iconicului print cu acelasi nume, Petit Matei isi arata, totusi, obarsia nobiliara, mai ales in prezentarea olfactiva, unde vine cu un amalgam de parfumuri de fructe rosii, dar si negre, cu note de ciocolata, ierburi si condimente, dar si cu atingerea de hidrocarbura – aici in zona fumului si a cauciucului – atat de necesara unui Merlot care vrea sa se respecte. Tineretea, insa, simte nevoie sa se afirme si in gust. Ceea ce nu e cel mai grav lucru cu putinta, mai ales daca apreciati un rosu care sa va clateasca papilele de grasimile ce va vor asalta in perioada Sarbatorilor. Aciditate vie este potentata si de taninurile usor agresive si de o senzatie vegetala care ma face sa cred ca asamblajul contine mai mult Cabernet Sauvignon ca de obicei. Altminteri, nu prea ai ce sa-i reprosezi. Corp are, arome, la fel, balansul e rezonabil. Dar daca va doriti un vin elegant, mai prietenos, pe care sa-l savurati chiar si fara asociere, atunci il cumparati acum si-l beti la anul pe vremea asta.
-
PETIT MATEI 2018-Crama DeMatei
Ca frate mai mic si mai zvapaiat al iconicului print cu acelasi nume, Petit Matei isi arata, totusi, obarsia nobiliara, mai ales in prezentarea olfactiva, unde vine cu un amalgam de parfumuri de fructe rosii, dar si negre, cu note de ciocolata, ierburi si condimente, dar si cu atingerea de hidrocarbura – aici in zona fumului si a cauciucului – atat de necesara unui Merlot care vrea sa se respecte. Tineretea, insa, simte nevoie sa se afirme si in gust. Ceea ce nu e cel mai grav lucru cu putinta, mai ales daca apreciati un rosu care sa va clateasca papilele de grasimile ce va vor asalta in perioada Sarbatorilor. Aciditate vie este potentata si de taninurile usor agresive si de o senzatie vegetala care ma face sa cred ca asamblajul contine mai mult Cabernet Sauvignon ca de obicei. Altminteri, nu prea ai ce sa-i reprosezi. Corp are, arome, la fel, balansul e rezonabil. Dar daca va doriti un vin elegant, mai prietenos, pe care sa-l savurati chiar si fara asociere, atunci il cumparati acum si-l beti la anul pe vremea asta.
-
SFINTII MIHAIL SI GAVRIL 2017-Crama Oprisor
Cupola Sanctis – Sfintii Mihail si Gavril este unul dintre cele mai constante vinuri pe care le-am intalnit in spatiul Carpato - Danubiano – Pontic. Indiferent de anul de recolta, vinul este prietenos, usor de baut si de inteles. Asa a fost gandit, asa este realizat. N-are nevoie de decantare, e suficient sa deschizi sticla cu un sfert de ora inainte de a-ti turna primul pahar pentru a te bucura de un vin complex, echilibrat, cu taninuri moi, catifelate, care ascund poate prea bine nivelul de alcool destul de ridicat. Aromatic sta si mai bine. Pentru ca, pe langa notele de fructe - si proaspete, dar si din borcanul cu gem -, are condiment, ierburi aromate si o atingere de trufa neagra care ii ofera un plus de distinctie. Sa nu tragem concluzia ca am intalnit echivalentul lui Cos d’ Estournel in Romania, este departe de a avea o personalitate distincta, insa la palierul lui de pret este un vin care nu te dezamageste.
-
NEGRU DE DRAGASANI 2017-Crama Avincis
„Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost / Si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange...”. Va veti intreba, desigur, daca aceasta apropiere de Mircea Dinescu – poetul, nu proprietarul de crama – nu se datoreaza celor 14,5 % vol.alc declarate ale vinului de care eu ar trebui sa povestesc. Nu, dar ce altceva as putea spune despre un vin care are nevoie de cel putin o ora pentru a scapa de tracul pubertatii si pentru a-si dezvalui valentele, care nu sunt putine. Pentru ca, olfactiv, vinul vine cu un cosulet generos de fructe negre si condimente, dar si cu atingeri vegetale si influente de baric nou, usor cam ars dupa gustul meu. Atacul este rotund, placut, finalul, lung, suculent, dulce-picant, cu mult mai putine impresii prafoase decat fratele din 2016. Poate nu atat de extractiv ca editia precedenta, dar, cu siguranta, mult mai elegant.
-
AVINCIS NEGRU DE DRAGASANI 2018-Crama Avincis
„Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost / Si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange...”. Va veti intreba, desigur, daca aceasta apropiere de Mircea Dinescu – poetul, nu proprietarul de crama – nu se datoreaza celor 14,5 % vol.alc declarate ale vinului de care eu ar trebui sa povestesc. Nu, dar ce altceva as putea spune despre un vin care are nevoie de cel putin o ora pentru a scapa de tracul pubertatii si pentru a-si dezvalui valentele, care nu sunt putine. Pentru ca, olfactiv, vinul vine cu un cosulet generos de fructe negre si condimente, dar si cu atingeri vegetale si influente de baric nou, usor cam ars dupa gustul meu. Atacul este rotund, placut, finalul, lung, suculent, dulce-picant, cu mult mai putine impresii prafoase decat fratele din 2016. Poate nu atat de extractiv ca editia precedenta, dar, cu siguranta, mult mai elegant.
-
EMOTION 2019-Chateau des Bertrands
Provence, Provence, insa Emotion, vin creat de deja cunoscutul Chateu de Berne, are, ca sa spun asa, o componenta de seriozitate in el, care ma face sa cred ca ne-am putea bucura de el si anul viitor pe vremea aceasta. Cupaj de Cinsault, Grenache noir si Syrah, deci fara Trebbiano sau Vermentino si fara corectie de aciditate – eu, cel putin, n-o sesizez –, Emotion mizeaza pe un corp destul de plinut, dar si pe un complex aromatic rafinat si destul de pregnant. Vine cu parfumuri de zmeura proaspata, de portocala rosie de Sicilia, cu tuse florale si chiar o atingere de ierburi aromate. Guastativ sta si mai bine. Rotund, vesel, cu o aciditate vioaie, de pruna necoapta, vinul ofera un gust suficient de lung cat sa-ti permita sa te bucuri de explozia de fructe rosii pe care o ofera. Explozie pigmentata si de fine atingeri de condiment si de tuse vegetale. In final, parca incalzeste un pic, insa, daca va fi consumat bine racit, asa cum ii sta bine unui Rose de Cotes de Provence, veti sesiza acest amanunt abia pe la a treia sticla. Daca...
-
RARA NEAGRA 2017-Domeniile Pripa
A fost un an destul de calduros 2017. Iar canicula s-a transmis si in acest vin, caruia nu-i poti reprosa decat faptul ca te incalzeste prea tare. Altfel, vinul e frumusel. Are si fruct, are si tuse vegetale, si condiment, are si lemn fin, destul de bine integrat pe partea olfactiva si deloc agresiv in gust. E suficient de echilibrat si de suculent ca sa-ti ofere satisfactie. Personal, tocmai pentru ca incalzeste usor, v-as recomanda sa il puneti in pahar pe la 12 grade. Ca sa-l incercati si la 14 grade, alaturi de o branza semimaturata sau un mizilic. Ar face senzatie si langa o porchetta, pentru ca vinul are o astringenta placuta, iar finalul, surprinzator de lung, este pigmentat cu tuse tonice, vegetale. De luat acum, de baut prin noiembrie. Sau la primavara, la miel...
-
ENIRA WHITE 2019-Bessa Valley
Enira White este un blend in care regasesti trei dintre soiurile care au scris istoria alba al vinului de Rhone. Majoritar Marsanne, cam 60%, si parti egale de Roussanne si Viognier. Aici, insa, se cam termina asemanarea cu un Cote du Rhone Blanc clasic. Pentru ca bulgarii de la Bessa Valley sigur si-au dorit altceva. Un vin mai proaspat, mai usor de inteles si care sa puna in valoare terroir-ul aproape semidesertic al proprietatii. Cu un plus pe mineralitate. Enira White nu este un vin extractiv. E diafan, cu structura de balerina, sprintara si sigura pe ea. Aduce parfumuri de flori albe, de piersica, de para si de ierburi aromate, iar in gust vine cu caisa alba, citrice dulci si note de mineralitate . Citricele domina si finalul, nu foarte lung, dar destul de echilibrat, in care calcarul subsolului este evidentiat... Acestea fiind spuse, celor care isi doresc Enira White ca substitut al unui Cote du Rhone Blanc le spun de la inceput sa-si ia gandul. Dar le recomand sa incerce vinul, pentru ca merita.