Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Enira White este un blend in care regasesti trei dintre soiurile care au scris istoria alba al vinului de Rhone. Majoritar Marsanne, cam 60%, si parti egale de Roussanne si Viognier. Aici, insa, se cam termina asemanarea cu un Cote du Rhone Blanc clasic. Pentru ca bulgarii de la Bessa Valley sigur si-au dorit altceva. Un vin mai proaspat, mai usor de inteles si care sa puna in valoare terroir-ul aproape semidesertic al proprietatii. Cu un plus pe mineralitate. Enira White nu este un vin extractiv. E diafan, cu structura de balerina, sprintara si sigura pe ea. Aduce parfumuri de flori albe, de piersica, de para si de ierburi aromate, iar in gust vine cu caisa alba, citrice dulci si note de mineralitate . Citricele domina si finalul, nu foarte lung, dar destul de echilibrat, in care calcarul subsolului este evidentiat... Acestea fiind spuse, celor care isi doresc Enira White ca substitut al unui Cote du Rhone Blanc le spun de la inceput sa-si ia gandul. Dar le recomand sa incerce vinul, pentru ca merita.
Cu amintirea super-tiolicului 2017 pe papila, am purces oarecum temator la amusinarea editiei 2019 a acestui Sauvignon Blanc. Ma gandeam ca, daca Darius a insistat sa mearga pe acelasi drum, primul lucru de care as fi dat ar fi fost cativa „all-black” susurandu-mi deloc tandru primele masuri din Haka. N-a fost cazul... Sauvignon Blanc Dealu’ Negru 2019 e mult mai european. Ba chiar l-as vedea mai apropiat de eleganta britanica, mai retinuta, dar imposibil de contestat. Olfactiv, l-ai incadra in exprimarea clasica a Bordeaux-ului, pentru ca aduce si flori albe – soc, in primul rand - , dar si citrice si note vegetale. Plus tusa minerala, deja un atribut cunoscut al acestui vin. Iar gustul este mai rotund si mai echilibrat decat la editiile precedente. Poate fara sa aiba stralucirea lor, fiind insa, cu siguranta, mult mai usor de inteles si de baut. Pentru ca este mai echilibrat, extractul mai mare tinand in frau aciditatea specifica zonei, dar si un alcool bine conturat. Finalul, mediu, e suculent, oferind senzatii de mere si citrice dulci, dar si un pic de miere, peste toata aceasta combinatie fiind pudrat fin un praf de piper alb. Adica tot ce-ti trebuie ca sa mai ceri o sticla...
E vara, vara, e soare-afara... Si prima optiune este, evident, un rose. Daca se poate de la mama lui, din Provence, cu atat mai bine... Nu mai cautati prea mult, pentru ca... Ecce vinum!!! Provensal pana in maduva structurii, Pigoudet Classic are exact ce iti trebuie. In primul rand, soiuri multe, in care franco-spaniolele Grenache, Cinsault, Syrah si Cabernet se infratesc de de minune cu albele italiene Vementino si Trebbiano, botezate aici Rolle si Ugni Blanc. Ingemanare realizata nu doar pentru complexitatea aromelor, ci, in special, pentru o aciditate mai vie, necorectata. Solul argilo-calcaros al plantatiei isi spune si el cuvantul, printr-o fina tusa minerala, care razbate elegant dintre notele de citrice, pepene galben, floari albe si ierburi cu care se prezinta vinul. Sigur, asta daca ii dai sansa sa se incalzeasca nitel, pentru ca, luat direct din frigider, ramane in zona citricelor si a ierburilor aromate... Gustativ merge pe aceeasi directie: grapefruit roz si suc de lamaie, dar si tonuri dulci de ananas si atingeri vegetale.In concluzie, un vin proaspat, racoritor, cu o aciditate vie si un echilibru de invidiat, pe care il apreciezi mai ales daca apuca sa stea nitel mai mult prin pahar. Dar n-o sa stea...
PS – va vand un pont. Luati macar doua sticle...Una n-o sa va ajunga!!!
E vara, vara, e soare-afara... Si prima optiune este, evident, un rose. Daca se poate de la mama lui, din Provence, cu atat mai bine... Nu mai cautati prea mult, pentru ca... Ecce vinum!!! Provensal pana in maduva structurii, Pigoudet Classic are exact ce iti trebuie. In primul rand, soiuri multe, in care franco-spaniolele Grenache, Cinsault, Syrah si Cabernet se infratesc de de minune cu albele italiene Vementino si Trebbiano, botezate aici Rolle si Ugni Blanc. Ingemanare realizata nu doar pentru complexitatea aromelor, ci, in special, pentru o aciditate mai vie, necorectata. Solul argilo-calcaros al plantatiei isi spune si el cuvantul, printr-o fina tusa minerala, care razbate elegant dintre notele de citrice, pepene galben, floari albe si ierburi cu care se prezinta vinul. Sigur, asta daca ii dai sansa sa se incalzeasca nitel, pentru ca, luat direct din frigider, ramane in zona citricelor si a ierburilor aromate... Gustativ merge pe aceeasi directie: grapefruit roz si suc de lamaie, dar si tonuri dulci de ananas si atingeri vegetale.In concluzie, un vin proaspat, racoritor, cu o aciditate vie si un echilibru de invidiat, pe care il apreciezi mai ales daca apuca sa stea nitel mai mult prin pahar. Dar n-o sa stea...
PS – va vand un pont. Luati macar doua sticle...Una n-o sa va ajunga!!!
Daca mi s-ar cere sa definesc acest vin in doar cateva cuvinte, atunci as spune: „Fiorenzo Rista, mereu surprinzator”. Pentru ca in vinul de fata regasesti si expresia unor struguri de calitate, dar si experienta unui oenolog caruia i-a placut mereu sa se joace. Si, in final, vinul reuseste sa te surprinda... Olfactiv, ai fi tentat sa spui ca se incadreaza mai degraba in zona de Lume Veche: ofera din plin arome de soc, caisa alba, citrice, ardei gras verde, dar si o tusa fina minerala. Insa gustul te duce taman in Noua Zeelanda, cu note ferme de fructe exotice, dar si cu o aciditate crocanta, ce-i drept, usor corectata. Ansamblul nu doar ca surprinde, dar nici nu dezamageste, pentru ca vinul este suficient de echilibrat, usor de baut si lasa in urma o placuta senzatie de prospetime. Pe care o cam pierde daca apuca sa se incalzeasca. Dar, cu siguranta, daca il veti incerca alaturi de un prieten, nu va apuca...
Daca mi s-ar cere sa definesc acest vin in doar cateva cuvinte, atunci as spune: „Fiorenzo Rista, mereu surprinzator”. Pentru ca in vinul de fata regasesti si expresia unor struguri de calitate, dar si experienta unui oenolog caruia i-a placut mereu sa se joace. Si, in final, vinul reuseste sa te surprinda... Olfactiv, ai fi tentat sa spui ca se incadreaza mai degraba in zona de Lume Veche: ofera din plin arome de soc, caisa alba, citrice, ardei gras verde, dar si o tusa fina minerala. Insa gustul te duce taman in Noua Zeelanda, cu note ferme de fructe exotice, dar si cu o aciditate crocanta, ce-i drept, usor corectata. Ansamblul nu doar ca surprinde, dar nici nu dezamageste, pentru ca vinul este suficient de echilibrat, usor de baut si lasa in urma o placuta senzatie de prospetime. Pe care o cam pierde daca apuca sa se incalzeasca. Dar, cu siguranta, daca il veti incerca alaturi de un prieten, nu va apuca...
Daca mi s-ar cere sa definesc acest vin in doar cateva cuvinte, atunci as spune: „Fiorenzo Rista, mereu surprinzator”. Pentru ca in vinul de fata regasesti si expresia unor struguri de calitate, dar si experienta unui oenolog caruia i-a placut mereu sa se joace. Si, in final, vinul reuseste sa te surprinda... Olfactiv, ai fi tentat sa spui ca se incadreaza mai degraba in zona de Lume Veche: ofera din plin arome de soc, caisa alba, citrice, ardei gras verde, dar si o tusa fina minerala. Insa gustul te duce taman in Noua Zeelanda, cu note ferme de fructe exotice, dar si cu o aciditate crocanta, ce-i drept, usor corectata. Ansamblul nu doar ca surprinde, dar nici nu dezamageste, pentru ca vinul este suficient de echilibrat, usor de baut si lasa in urma o placuta senzatie de prospetime. Pe care o cam pierde daca apuca sa se incalzeasca. Dar, cu siguranta, daca il veti incerca alaturi de un prieten, nu va apuca...
Daca mi s-ar cere sa definesc acest vin in doar cateva cuvinte, atunci as spune: „Fiorenzo Rista, mereu surprinzator”. Pentru ca in vinul de fata regasesti si expresia unor struguri de calitate, dar si experienta unui oenolog caruia i-a placut mereu sa se joace. Si, in final, vinul reuseste sa te surprinda... Olfactiv, ai fi tentat sa spui ca se incadreaza mai degraba in zona de Lume Veche: ofera din plin arome de soc, caisa alba, citrice, ardei gras verde, dar si o tusa fina minerala. Insa gustul te duce taman in Noua Zeelanda, cu note ferme de fructe exotice, dar si cu o aciditate crocanta, ce-i drept, usor corectata. Ansamblul nu doar ca surprinde, dar nici nu dezamageste, pentru ca vinul este suficient de echilibrat, usor de baut si lasa in urma o placuta senzatie de prospetime. Pe care o cam pierde daca apuca sa se incalzeasca. Dar, cu siguranta, daca il veti incerca alaturi de un prieten, nu va apuca...
Imi plac dulceturile, dar numai in clatite si pe papanasi. Tocmai de aceea am o oarecare strangere de inima cand ma apropii de un vin din sudul Italiei - Sicilia in cazul nostru – care se si prezinta cu 15% vol.alc., adica mai aproape de 16, in realitate. Sigur, tot din Sicilia vina si Planeta, unul dintre cele mai elegante Syrah-uri fara cetatenie franceza, dar stiti cum e... Paza buna trece primejdia rea! Dar in cazul acesta m-am relaxat repede. Pacificus e mult mai prietenos decat iti sugereaza sticla grea si eticheta incarcata, dar si alcoolul mentionat pe contraeticheta. Si, in primul rand, este Syrah. Fruct negru la greu, chiar daca si cateva mai gemoase, note evidente de eucalipt si ierburi aromate, dar si tuse elegante de piper negru, care persita pana in finalul lung, complex, in care alcoolul este tinut sub control de extract si de aciditate. Chiar si cand vinul se mai incalzeste in pahar. Tenta vegetala, pe langa complexitate, ii ofera si o senzatie de prospetime neasteptata, contribuind la senzatia finala de vin echilibrat, cu personalitate. Bun, dar l-as savura mai degraba prin toamna sau chiar spre primavara, pentru ca acum e prea cald afara si pentru ca vinul are tot ce-i trebuie ca sa mai urce.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...