După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Acuma, sigur, o fi Malbec, la origine, soi franțuzesc, dar de câteva decenii încoace îl putem considera, practic, soi național argentinian. Iar vinul din pahar e un reprezentant mai mult decât demn: aromele fructelor negre se împletesc armonios cu adierile florale și condimentele lemnului, gustul e rotund, proaspăt, catifelat, iar o a doua gură (de verificare și aprofundare, nu de alta!) vine practic de la sine și lasă în urmă un postgust lung, cu o frumoasă cireașă neagră solistă. O să vă placă și ca acompaniator de cărnuri roșii și brânzeturi dure, dar și așa, pur și simplu.
Adevărul e că, strict olfactiv vorbind, acest Negru de Drăgășani pare un vin prietenos, de băut cu cana. Numai că gustul e sensibil mai vârtos (Negru Vârtos?) și ne arată că nu cana, ci paharul e recipientul indicat. Altminteri, poate și lemnul, poate și alcoolul (15%, bine integrat, dar orișicâtuși!) ne sugerează că rolul lui e la masă, alături de niște, firește, cărnuri roșii. Care pot fi și mai grăsuțe (că are prospețime suficientă Negrul nostru), iar dacă mai sunt și pe grătar e perfect. Va fi dragoste la prima vedere (pardon, gură/îmbucătură).
Adevărul e că la primul contact (olfactiv!) vinul ăsta nu pare prea amical ci, dimpotrivă, sobru și reținut. Gustul schimbă însă datele prieteniei: tanini discreți și moi, corp suplu și rotund, fructele roșii învăluie gura, bine sprijinite pe adieri condimentate de ciocolată, iar postgustul mai cheamă încă o gură, de strângere și mai temeinică a relațiilor. Totuși, e bine să existe pe masă și niscaiva mâncare (niște vită pe grătar aș pofti eu acum, dar e doar o sugestie). Nu de alta, dar vinul are, totuși, 15% alcool. Atât de bine ascuns, încât s-ar prea putea să uitați de el.
Olfactiv răspunde perfect așteptărilor: fructe albe (cu piersici soliste), ceva adieri florale, bașca o iluzie de fagure, totul sprijinit pe aromele lemnului (pâine prăjită, un strop de vanilie). Gustul e suplu, rotund, corpul destul de zdravăn, iar discreta onctuozitate completează perfect aciditatea. Alcoolul (14%) e bine integrat, mai ales la temperaturi mai joase, dar îndeamnă, totuși, la moderație.
Jucăuș și elegant în același timp, Primitivo din pahar vine olfactiv cu un ansamblu de fructe roșii și negre, vișinele și cireșele (negre!) impunându-se în rol de soliste. La fel și în gustul mătăsos, proaspăt și cam chemător de o a doua gură. Moliciunea și senzațiile dulci l-ar cam trimite, cu predilecție, către cărnurile roșii mai picante, dar să știți că este unul din acele vinuri alături de care merită încercată o pătrățică de ciocolată neagră. Și o sugestie: serviți-l un pic mai rece decât ar cere canoanele: prospețimea n-are decât de câștigat, iar alcoolul (13,5%) sigur nu apucă să-și ia nasul la purtare.
Mai întâi să ne-nțelegem: da, culoarea e un pic mai intensă, dar e normal, anumite tehnici oxidative (controlate!) sunt folosite, iar vinurile făcute din Fiano n-au avut decât de profitat, în ultimii ani, de pe urma lor. Olfactiv suntem întâmpinați de flori, fructe albe (piersici), o adiere de fagure și un strop de condiment. Gustul e proaspăt, reconfortant, destul de rotund și discret citric. Și, cum se întâmplă deseori, postgustul lung, tot cu adieri citrice, cheamă repede încă o gură. Altminteri, complexitatea îi conferă o rază de acțiune destul de mare, cu preferință însă pentru preparatele lejere și un pic onctuoase. Eu l-am încercat la un pilaf de vinete și s-a potrivit minunat, e printre puținele vinuri care s-a descurcat strălucit la întâlnirea cu acest preparat cam mofturos când vine vorba de asocierea cu vinul.
Olfactiv, parc-ar fi Chardonnay curat, trecut un pic prin baric. Fructe albe și vreo două tropicale, flori, bașca aromele lemnului (ceva pâine prăjită, un strop de vanilie). Gustativ începe, însă, „aroganța”: o prospețime absolut încântătoare, un corp lejer, în același timp un pic crocant și discret onctuos, plus un „ducă-s-ar pe gât” de-a dreptul teribil. Ceea ce, sigur, ne-ar putea duce cu gândul la un perfect vin de terasă, de băut cu prietenii. Aș reține, totuși, una dintre sugestiile producătorului: asociați-l cu un pic de brânză cu mucegai albastru.
Încă un vin la care trebuie să precizez că o mică oxigenare prealabilă ajută. Fiindcă abia după ce aromele lemnului nu vor mai fi dominante, putem descoperi pe îndelete florile (mai ales!) și fructele albe. Ei, dar dacă începutul e ceva mai complicat, gustul rezolvă, în sensul că e mult mai direct și vine bine în prelungire. Cu ce-l mărităm? Acuma nu că nu ar fi foarte bun băut și așa, pur și simplu, cu prietenii, dar dacă tot a insistat producătorul cu lemnul, v-aș sugera să vă gândiți la grătar, fie el de pui sau de pește (dar să fie alb).
Ținând cont că e vorba despre Grecia, faptul că avem în pahar un cupaj din 6 soiuri n-ar trebui să ne surprindă. Nici faptul că e un vin lejer, sprințar și degrab’ curgătoriu. Fructe albe (piersici), flori, o adiere citrică, o senzație pe pepene galben... Una peste alta, un vin numai bun pentru sezonul estival ce se apropie. Fie el băut simplu, sau ca însoțitor de preparate ușoare.
Olfactiv e sobru si vine peste noi in valuri: aromele lemnului si fructele rosii duc greul asaltului, dar avem parte si de efluvii condimentate, adieri minerale, ba chiar si o aluzie de carne maturata. Corpul,suplu, rotund si matasos, vine perfect in prelungire si e, poate, mai lejer decat ne-am putea astepta (dar asta, cel putin din punctul meu de vedere, e de bine). Defecte? Poate unul singur, nu pot scapa de senzatia ca l-am gustat un pic cam devreme. Nu ma intelegeti gresit, e foarte bun si-acum, incercam doar sa va sugerez ca e genul de vin din care, daca aveti conditiile necesare, merita sa va faceti provizii si sa destupati cate o sticla-doua pe an. Producatorul ne sugereaza sa-l pastram pana-n 2029, eu as fi chiar un pic mai optimist.
Mai intai mi se pare musai sa va spun ca vinul din sticla e mai sobru decat ne-ar putea sugera efortul de marketing al cramei. Olfactiv e plin si bogat, dar fara a fi exploziv, gustul e rotund, o discreta onctuozitate domolind aciditatea vijelioasa. E, totusi, un vin de terasa/club? Da, daca ne luam doar dupa ambalaj si alcoolul relativ scazut (12,5%). Dar parca mai bine i-ar sta la masa. Sunt ferm convins ca daca se intalneste cu o rata va fi dragoste la prima vedere.
Pai sa notam mai intai ca avem in pahar un perlaj fin, intens si persistent. Olfactiv e destul de discreta, cu arome mai curand dinspre fructe albe (mere, pere si ceva mai multe piersici), dar exista si o nota de coaja de paine, si cateva adieri florale. Gustul e lejer, racoritor, iar vinul umple bine gura. Mai adaugati dumneavoastra si un grozav efect racoritor, sprijinit pe un „duca-s-ar pe gat” de exceptie si veti ajunge, probabil, la concluzia ca, pe vremurile astea calduroase, o singura sticla e sigur insuficienta.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...