După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Olfactiv, cupajul nostru de Grenache si Syrah e vioi si de-a dreptul exploziv. Gustul e in primul rand proaspat, abia mai apoi putand noi baga de seama ca e (aproape) rotund. Terasa? O, da! Dar si preparate mai grasute de pui, rata, gasca ori chiar porc, fiindca aciditatea si usoara astringenta vor sti sa le puna la punct. Una peste alta, un rosé care ne demonstreaza ca Languedoc-ul nu trebuie privit chiar „à la légère”.
Nu prea ai ce mare lucru sa spui despre un Vinho Verde, fie el si foarte reusit precum cel de fata. Arome florale si vegetale, gust lejer, usor citric si destul de rotund. Adaosul de CO2 nu face decat sa-i sporeasca prospetimea (oricum existenta) si senzatia de sprit. Postgustul nu e lung, dar e delicios si cheama repede o a doua gura. Concluzia? Terasa, terasa si iar terasa. Cu prieteni in jur, ca e rost de povesti lungi si mult vinho verde. Si sa nu uit: n-am baut de prea multe ori vinuri din categoria asta, asa ca nu stiu cata valoare are parerea mea ca-i cel mai placut din ce-am gustat pana acum. Nu pot decat sa va provoc sa-l incercati.
Cupajul asta de Merlot si Feteasca Neagra ne intampina cu o aroma proaspata si reconfortanta de fructe rosii, care stie sa ramana vie fara sa fie obositoare. Gustul e placut si rotund, cu aceleasi fructe, iar aciditatea care-i da o prospetime optima e discret contrabalansata de o fina onctuozitate care slefuieste numai bine colturile. Morala? Un rozé cu raza larga de actiune, bun si pe terasa (de taclale simple, adica), dar bun si la masa. De la niste aperitive ceva mai zdravene pana la rata si chiar porc. Chiar merita sa faceti (sau sa refaceti) cunostinta cu el.
Cupajul asta de Merlot si Feteasca Neagra ne intampina cu o aroma proaspata si reconfortanta de fructe rosii, care stie sa ramana vie fara sa fie obositoare. Gustul e placut si rotund, cu aceleasi fructe, iar aciditatea care-i da o prospetime optima e discret contrabalansata de o fina onctuozitate care slefuieste numai bine colturile. Morala? Un rozé cu raza larga de actiune, bun si pe terasa (de taclale simple, adica), dar bun si la masa. De la niste aperitive ceva mai zdravene pana la rata si chiar porc. Chiar merita sa faceti (sau sa refaceti) cunostinta cu el.
Olfactiv, suntem intampinati de arome vii de fructe rosii, frumos impletite cu niscaiva adieri florale. Gustul vine perfect in continuare, e plin, rotund si proaspat. Genul de vin care merge si pe terasa („hai, ma, n-are decat 12,5%!), dar are calitatile necesare sa apara si pe o masa de-a dreptul simandicoasa (da, ajuta si forma sticlei). Are prospetimea necesara aperitivelor estivale, are astringente care-i permit sa discute si cu preparate din rata ori porc (nu prea grase, totusi), dar are si mici subtilitati care ii vor permite sa intretina conversatia.
Mai intai, sa notam ca zana are, fireste, haine frumoase, atat eticheta, cat si culoarea oferindu-ne o prima impresie cat se poate de placuta. Olfactiv ne intampina cu flori, urmate repede de fructe rosii. Gustul este foarte proaspat, destul de plin si de rotund, elegant, cu o placuta senzatie de mineralitate. Cat despre postgust, desi nu-i prea lung, e placut si starnitor de pofta unei a doua guri. Ce facem cu dumneaei zana? Pai sigur ca ne putem conversa asa, pur si simplu, mai ales ca zilele calduroase se apropie si terasele ne-asteapta. Dar parca mai curand as vedea-o insotind pui dolofani, branzeturi onctuoase ori paste. Va fi o zana buna indiferent de varianta aleasa.
Daca primul „nas” e cumva sobru si retinut, cu placute adieri minerale, cel de-al doilea anunta, prin elegantul asamblaj de fructe, deopotriva albe si exotice, sarabanda ce va sa urmeze in gust. In care gust regasim mineralitatea, vin apoi si fructele, basca intervin decis niste citrice (cu un grapefruit lider de pluton), ce raman cu noi si in finalul lung si placut. Cu ce-l maritam? Pai daca am spus mineralitate si citrice, e clar ca pestele devine principalul pretendent, dar nu cred ca vreun aperitiv s-ar supara vreodata de o insotire cu Sauvignonul din Lechinta. Insa, recunosc, parca mai curand l-as bea asa, pur si simplu, sa ma bucur pe indelete de toate fatetele.
In cazul de fata, suntem instiintati din prima (olfactiv, adica!) de faptul ca avem de-a face cu un vin foarte elegant si complex. Un ansamblu rafinat de fructe rosii (cirese, mure, agrise), condimente, ciocolata amaruie, o adiere de trufe si o fina unda de carne maturata. Gustul in schimb e destul de lejer, prietenos, cu tanini bine slefuiti. Cat despre postgust, e lung, tare placut, cu fructe rosii plus o mica astringenta ce m-a facut sa regret ca n-aveam o imbucatura de rata prin preajma. Fiindca, in mod evident, e un vin care cere de mancare, fie si doar din cauza alcoolului de 14%. Asa ca bucurati-va de el alaturi de preparate din carne rosie, la fel de fine si de elegante ca si el.
In cazul de fata, suntem instiintati din prima (olfactiv, adica!) de faptul ca avem de-a face cu un vin foarte elegant si complex. Un ansamblu rafinat de fructe rosii (cirese, mure, agrise), condimente, ciocolata amaruie, o adiere de trufe si o fina unda de carne maturata. Gustul in schimb e destul de lejer, prietenos, cu tanini bine slefuiti. Cat despre postgust, e lung, tare placut, cu fructe rosii plus o mica astringenta ce m-a facut sa regret ca n-aveam o imbucatura de rata prin preajma. Fiindca, in mod evident, e un vin care cere de mancare, fie si doar din cauza alcoolului de 14%. Asa ca bucurati-va de el alaturi de preparate din carne rosie, la fel de fine si de elegante ca si el.
Un vin alb lejer si prietenos, excelent pentru aperitiv („lato sensu”, cum ar fi zis Pastorel). Olfactiv e proaspat, vioi si exuberant, dar si elegant, cu note florale si de fructe albe (piersici, caise). Gustul ramane in aceeasi nota sprintena si eleganta, corpul e rotund, isi fac aparitia si niste citrice, care ne vor insoti pana in postgustul destul de lung si placut. Cat despre asocieri, aperitive am spus deja, sa mai adaugam ceva pui, ori chiar peste alb, si deja masa a inceput cum nu se poate mai bine.
Olfactiv ne intampina niste adieri florale, urmate repede de niscaiva fructe albe (pere, piersici) si tropicale, totul tinut laolalta de o vaga senzatie de fagure. In gustul rotund si proaspat domina fructele albe, isi fac aparitia, timid, si citricele, domolite de o subtila onctuozitate. Abia in postgustul lung si placut isi iau citricele revansa, dar fara agresivitate. Asocieri? Pai varii aperitive, ceva salate, niste pui gatit simplu, cam pe-aici.
Olfactiv, prima senzatie care ne intampina (si ne bucura) e, fireste, una minerala, abia mai apoi facandu-si loc ceva fructe albe, niscaiva citrice si discrete aluzii florale. Gustul e hotarat (sa zic asa), racoritor si cam chemator de o a doua gura. Cat despre final, lung si placut, apoi el vine exact in prelungire, adica tot racoritor si tot imbietor spre repetare. Asocieri? Pai as zice salate, diverse asiatice sau cam pe-aici. Dar as fi ipocrit daca n-as recunoaste ca l-as bea doar asa, de pofta si placere.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...