Marius Cristian
După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Marius Cristian
-
CANTUS PRIMUS CABERNET SAUVIGNON 2015-Vitis Metamorfosis
In cazul de fata, suntem instiintati din prima (olfactiv, adica!) de faptul ca avem de-a face cu un vin foarte elegant si complex. Un ansamblu rafinat de fructe rosii (cirese, mure, agrise), condimente, ciocolata amaruie, o adiere de trufe si o fina unda de carne maturata. Gustul in schimb e destul de lejer, prietenos, cu tanini bine slefuiti. Cat despre postgust, e lung, tare placut, cu fructe rosii plus o mica astringenta ce m-a facut sa regret ca n-aveam o imbucatura de rata prin preajma. Fiindca, in mod evident, e un vin care cere de mancare, fie si doar din cauza alcoolului de 14%. Asa ca bucurati-va de el alaturi de preparate din carne rosie, la fel de fine si de elegante ca si el.
-
LA FIOLE BLANC 2017-Maison Brotte
Un vin alb lejer si prietenos, excelent pentru aperitiv („lato sensu”, cum ar fi zis Pastorel). Olfactiv e proaspat, vioi si exuberant, dar si elegant, cu note florale si de fructe albe (piersici, caise). Gustul ramane in aceeasi nota sprintena si eleganta, corpul e rotund, isi fac aparitia si niste citrice, care ne vor insoti pana in postgustul destul de lung si placut. Cat despre asocieri, aperitive am spus deja, sa mai adaugam ceva pui, ori chiar peste alb, si deja masa a inceput cum nu se poate mai bine.
-
VIOGNIER RESERVE SPECIALE 2017-Gerard Bertrand
Olfactiv ne intampina niste adieri florale, urmate repede de niscaiva fructe albe (pere, piersici) si tropicale, totul tinut laolalta de o vaga senzatie de fagure. In gustul rotund si proaspat domina fructele albe, isi fac aparitia, timid, si citricele, domolite de o subtila onctuozitate. Abia in postgustul lung si placut isi iau citricele revansa, dar fara agresivitate. Asocieri? Pai varii aperitive, ceva salate, niste pui gatit simplu, cam pe-aici.
-
GRECO DI TUFO 2019-Montemajor
Olfactiv, prima senzatie care ne intampina (si ne bucura) e, fireste, una minerala, abia mai apoi facandu-si loc ceva fructe albe, niscaiva citrice si discrete aluzii florale. Gustul e hotarat (sa zic asa), racoritor si cam chemator de o a doua gura. Cat despre final, lung si placut, apoi el vine exact in prelungire, adica tot racoritor si tot imbietor spre repetare. Asocieri? Pai as zice salate, diverse asiatice sau cam pe-aici. Dar as fi ipocrit daca n-as recunoaste ca l-as bea doar asa, de pofta si placere.
-
CLOS LUNELLES 2011-Castillon
Mai intai ar fi de remarcat aroma fina si tare complexa, care vine valuri-valuri. La inceput ies la iveala fructele rosii, cu fine inflexiuni florale, la a doua mirosire incep sa apara arome de piele, tutun, condimente, ba inca si altele. Doar lemnul dulce pluteste senin si discret peste toate, ca doar trebuia o liniuta de unire in toata nebunia asta. Cat despre gust, si el e la fel de „in trepte”, asa ca n-am sa spun despre el decat ca e rotund, elegant si, in ciuda varstei, promite sa ne mai bucure inca niste ani buni. Asocieri? Ei, hai, datorita discretei astringente, l-as cam marita cu niste carnuri rosii mai grasute. Dar, ca sa fiu sincer, zic c-ar trebui sa ne bucuram de el asa cum este. Cu inghitituri mici, ca sa-i surprindem toate fatetele.
-
CUVEE ROUMERY COTES DE PROVENCE 2017-Chateau des Ferrages - M. Chapoutier
Mai intai ar trebui remarcata culoarea: un roz pal, foarte elegant, mai curand spre petala de trandafir decat spre somon (dar dezbaterile cromatice continua). Apoi ne surprinde aroma, fina, delicata si complexa, cu un interesant mix de fructe rosii, niscaiva inflexiuni florale, o adiere de piersica si inca una de grapefruit. Gustul e suav, echilibrat si rotund, cu o discreta onctuozitate ce contrabalanseaza aciditatea, fara sa rapeasca insa din prospetime. Postgustul e lung, cu niste citrice invaluite in fructe rosii. Ce facem cu el? Pai il bem, ca-i bun. Fie simplu, cu prietenii, fie la masa, pe la niste aperitive la fel de estivale ca si el. Oricum, e suficient de versatil si de primitor incat sa nu faca prea multe mofturi in ceea ce priveste asocierile.
-
SER LAPO CHIANTI CLASICCO RISERVA PRIVATA 2013-Mazzei
Trebuie sa recunosc: am intalnit la viata mea destui amatori seriosi care stramba din nas cand aud de Chianti. Acuma, sigur, n-am de unde sa stiu, poate ca unii s-au intalnit doar cu exemplare comerciale (da, cam proaste!), poate ca altii ar vrea doar Brunello cand e vorba de Sangiovese („e cel mai bun, draga, nu-l vezi ce pret are?”). N-are rost sa intru in polemici, fireste, asa ca va spun doar atat: daca doriti sa gustati un Chianti adevarat, sticla asta de la Mazzei e o tare buna optiune. Lejeritate, catifelare, eleganta, basca niste mici note in fundal care-i vor bucura foarte si pe iubitorii de vinuri mai complexe. Vreti si-o morala? Da, uite ca se pot face vinuri bune si elegante, ascunse sub o aparenta de lejeritate si „baubilitate” (ca n-am gasit alta rima). Si, daca ma intrebati pe mine, un Chianti bun asa trebuie sa fie. Dar gustati-l, nu trebuie sa ma credeti pe cuvant.
-
SER LAPO CHIANTI CLASICCO RISERVA PRIVATA 2012-Mazzei
Trebuie sa recunosc: am intalnit la viata mea destui amatori seriosi care stramba din nas cand aud de Chianti. Acuma, sigur, n-am de unde sa stiu, poate ca unii s-au intalnit doar cu exemplare comerciale (da, cam proaste!), poate ca altii ar vrea doar Brunello cand e vorba de Sangiovese („e cel mai bun, draga, nu-l vezi ce pret are?”). N-are rost sa intru in polemici, fireste, asa ca va spun doar atat: daca doriti sa gustati un Chianti adevarat, sticla asta de la Mazzei e o tare buna optiune. Lejeritate, catifelare, eleganta, basca niste mici note in fundal care-i vor bucura foarte si pe iubitorii de vinuri mai complexe. Vreti si-o morala? Da, uite ca se pot face vinuri bune si elegante, ascunse sub o aparenta de lejeritate si „baubilitate” (ca n-am gasit alta rima). Si, daca ma intrebati pe mine, un Chianti bun asa trebuie sa fie. Dar gustati-l, nu trebuie sa ma credeti pe cuvant.
-
SISTER'S RUN SHIRAZ 2016-Calvary Hill, Barossa
Olfactiv suntem intampinati de un amestec delicios de fructe de padure (un pic spre gem), bine condimentate. Gustul e rotund, taninii sunt foarte bine slefuiti, iar amestecul de fructe rosii (foarte) bine coapte si de condimente ne insoteste in continuare. O cireasa neagra isi asuma din cand in cand rolul de solista, dar e repede trasa inapoi in cor, cat sa apara, timid, o unda de ciocolata neagra. Da, ati inteles corect, exista o senzatie de dulce in Shirazul asta, ceea ce m-ar face sa-l trimit nu atat spre carnuri rosii cu dulceata (ca exista destule specialitati de tipul asta), cat mai curand spre preparate bine condimentate, pentru care vinul asta australian, prin moliciune si senzatia de dulce, pare special facut.
-
LUGANA 010-Bulgarini
Turbiana producatorului lombard ne intampina olfactiv cu adieri florale, cateva fructe albe (caise, piersici) si un pic de nervozitate citrica. Gustul e plin, cu o discreta onctuozitate ce tempereaza aciditatea vijelioasa. Si, pe langa citrice si aceleasi fructe albe, se mai face simtita si o delicioasa unda minerala. La peste m-as gandi mai intai pentru un optim maritis, dar nu cred ca vinul asta va refuza salatele ori puiul.
-
BLU ONICE 2015-Nativ
Acuma, sigur, cand vezi pe guler bulina cu 97 de puncte, chit ca obtinute la un concurs de care n-ai prea auzit, te apropii oleaca mai altfel de un vin. Si, in cazul de fata, descoperi mai intai un nas teribil de armonios, bazat pe fructe de padure si pe cirese negre, dar cu adieri dintre cele mai interesante, de la violete la tutun si de la ciocolata la condimente. Cat despre gust (la fel de complex, intre noi fie vorba) cred ca adjectivul care i se potriveste cel mai bine e „matasos”. Intr-adevar, un Aglianico ce merita gustat in liniste. Cu o bucatica de ciocolata, as zice, dar va merge cu destule carnuri rosii, delicat preparate.
-
ROSSO BRUNO 2017-Bulgarini
Mai intai ne intampina un nas elegant si complex, in care se imbina armonios condimente, o unda minerala si fructe de padure (tare) bine coapte, presarate cu un strop de cacao. Gustul vine foarte bine in prelungire si e matasos, cu o aciditate numai buna si cu tanini slefuiti pana aproape de netezire. Si mai vine si o foarte placuta senzatie de magiun (cu miez de nuca), ce continua si in postgustul lung si placut. O singura problema are acest Rosso Bruno: e un vin de taifas pe care ar fi bine sa-l beti acasa, fiindca nu cred ca veti gasi in vreun restaurant preparate din vita ori vanat bine innabusite (trei ore si mai bine) cu vin, legume ori condimente, pana cand carnea se topeste in gura iar aromele se vor fi imbinat intre ele pana sa se exprime ca o corala simfonica. Cam asta-i vinul, cam asta-i mancarea.