După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Olfactiv, gradina de fructe tropicale parca ne-ar trimite spre Lumea Noua a vinului. Dar vin repede si niste elegante note vegetale, menite sa ne mai schimbe un pic ideile, in timp ce gustul, cu notele lui sapide, de-a dreptul maritime, ne convinge definitiv ca suntem in Sardinia. Corpul e lejer, exista chiar si o discreta onctuozitate, ce subliniaza si mai bine rotunjimea. Citricele (mai spre grapefruit) isi fac aparitia abia in finalul destul de lung, racoritor si discret mineral. Da, e un vin perfect pentru vara. Dar cu siguranta nu l-as refuza (ba chiar dimpotriva!) nici la iarna.
Un rosé mai aparte, as zice, macar prin prisma faptului ca aciditatea sta frumos in banca ei, asa ca vinul nu debordeaza de prospetime (cum ar zice amatorii genului). Castiga insa astfel in eleganta, rotunjime si calitati gastronomice. In plus, desi olfactiv este cumva impetuos, notele florale si cele de fructe albe, care le acompaniaza perfect pe cele rosii, il cam scot din atat de raspandita zona „capsunel-parfumel”. Un vin chiar gustos (n-am gasit alt termen), care va fi numai bun si alaturi de ceva preparate estivale (deci lejere), dar si la simple taclale cu prietenii.
Aromele cu care suntem întâmpinaţi sunt sobre şi mai curând dinspre zona lemnului (tutun, ciocolată, condimente), abia mai apoi sosind şi aromele dinspre afine, mure, cireşe negre şi niscaiva coacăze. Dar nu vă lăsaţi păcăliţi de această primă impresie: vinul e suplu, prietenos şi cumva cald, iar postgustul lung vă va convinge repede să luaţi şi o a doua gură. Dar, să fie clar, nu e vorba nicidecum de un vin de băut cu cana, cam are nevoie de niscaiva mâncare. O carne roşie pe grătar? Da, cam asta pare a fi asocierea lui preferată.
Multe fructe (piersici, pere, niscaiva exotice), ceva condimente, o adiere florala... Petite Helena ne intampina olfactiv cu multa gratie si eleganta, care continua in gustul rotund si suplu. Prospetimea e la cote mari, discreta onctuozitate stavilind cu greu aciditatea vijelioasa. Chardonnay-ul domina alternativ asamblajul (cand cel baricat, cand cel ne-), in timp ce Sarba sta sfioasa mai in spate, facandu-si simtita prezenta mai mult in postgust. Una peste alta, un cupaj ce merita cu prisosinta gustat. De preferinta repetat.
La prima adulmecare zicem ca avem de-a face cu un vin dur, „barbatesc”. Dar e doar o falsa alarma, fiindca gustativ descoperim un vin moale, matasos, nu foarte corpolent si cam degraba chemator de o a doua gura. Fructe rosii si negre, un praf de condimente, discrete aluzii vegetale, toate se impletesc de minune in acest vin rotund si elegant.
Mai intai si mai intai, simt nevoia sa va spun ca, in totala opozitie cu agresivitatea marketingului, vinul din pahar e chiar elegant si prietenos. Asa ca, trecand gratios peste amfore, primele adieri olfactive vin dinspre lemn (stejar francez si american, aflam de pe site-ul producatorului). Care adieri, din fericire, dispar destul de repede, facand loc fructelor rosii bine coapte, chiar cu discrete aluzii gemoase. Gustul e suplu, lejer, rotund, cu tanini aproape perfect slefuiti si care nu deranjeaza senzatia predominanta de catifea. Una peste alta, un vin chiar bun, care n-avea nevoie de prezentarea asta excesiva. Si caruia, daca ma-ntrebati pe mine, nu-i trebuie nici macar mancare ca sa se imprieteneasca la catarama cu noi. Dar, daca vreti sa-l maritati cu ceva, retineti ca are 8g/l de zaharuri (conform site-ului sus-citat). Carnuri rosii cu dulceturi (dupa moda nemteasca) sau chiar niscaiva deserturi pe baza de ciocolata (neagra, totusi!) ar cam fi primele sugestii care-mi trec acum prin cap.
Mai intai si mai intai, simt nevoia sa va spun ca, in totala opozitie cu agresivitatea marketingului, vinul din pahar e chiar elegant si prietenos. Asa ca, trecand gratios peste amfore, primele adieri olfactive vin dinspre lemn (stejar francez si american, aflam de pe site-ul producatorului). Care adieri, din fericire, dispar destul de repede, facand loc fructelor rosii bine coapte, chiar cu discrete aluzii gemoase. Gustul e suplu, lejer, rotund, cu tanini aproape perfect slefuiti si care nu deranjeaza senzatia predominanta de catifea. Una peste alta, un vin chiar bun, care n-avea nevoie de prezentarea asta excesiva. Si caruia, daca ma-ntrebati pe mine, nu-i trebuie nici macar mancare ca sa se imprieteneasca la catarama cu noi. Dar, daca vreti sa-l maritati cu ceva, retineti ca are 8g/l de zaharuri (conform site-ului sus-citat). Carnuri rosii cu dulceturi (dupa moda nemteasca) sau chiar niscaiva deserturi pe baza de ciocolata (neagra, totusi!) ar cam fi primele sugestii care-mi trec acum prin cap.
Olfactiv, m-a bucurat mai ales mineralitatea (are chiar si-o vaga adiere „petrolifera”, ce ne trimite la stramosul Rhein Riesling). Gustul e lejer, tonic, o prospetime numai buna si niste note citrice care iar mi-au adus aminte de Riesling. Sa ne-ntelegem, excelentul Kerner ardelean e perfect pentru aperitive usoare, dar mi se pare cel mai potrivit pentru taclale cu prietenii. Asa ca o singura sticla e, probabil, insuficienta.
Olfactiv, as sublinia mai ales mineralitatea, care da un contur elegant ansamblului vegetalo-floralo-fructat. Gustul vine perfect in prelungire, corpul e mediu si, in primul rand, teribil de proaspat. O prospetime care ma face sa ma gandesc la preparate mai grasute din carne alba, dar si la aperitive zdravene, gen salata boeuf.
Mai intai ne sare in fata un perlaj absolut abundent si persistent. Apoi vin senzatiile olfactive, cu aluzii florale, niscaiva coaja de paine proaspata si cateva fructe albe. Numai ca partea asta festiva se termina la un moment dat si descoperim un vin zdravan si viguros, care cam vrea mancare. Si nu vorbim aici de aperitive delicate ori salate estivale, ci de mancaruri de la pui la gratar in sus. Altfel spus, avem in pahar dovada vie ca un spumant ne poate insoti masa, cu maxim succes, cam de la inceput pana la sfarsit.
Mai intai mi-a placut interesanta mineralitate. Mai apoi v-as povesti despre aciditatea vijelioasa, cu greu potolita de o binevenita onctuozitate. Si, deloc in ultimul rand, m-as referi la postgustul lung, citric, mineral si cu aluzii de fructe albe. Concluzia? Daca aveti nevoie de un aliat de nadejde in lupta cu niste aperitive zdravene, ori cu niscaiva pui grasuti, am o veste buna: Sauvignon-ul de la DFR e solutia perfecta.
Acuma, sigur, cand vezi denumirea zici ca avem de-a face cu o joaca. Cu un vin voios, zglobiu si degrab’ baubil. Dar va veti convinge din prima ca acest cupaj de Grenache Blanc, Viognier, Rousanne si Vermentino e, de fapt, destul de sobru (mai ales olfactiv) si frumos articulat. Avem de toate: adieri florale si vegetale (chiar dinspre ierburi aromatice), un cos de fructe albe si o subtila mineralitate. Prospetime cat cuprinde, o delicioasa onctuozitate, ce mai, un vin perfect pentru toate ocaziile. Mancare? Cam orice preparat estival (deci lejer) va primi cu bratele deschise asa o asociere.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...