După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
N-o spun pentru prima oara (asadar scuze ca ma repet!), vinurile din gama Cupola Sanctis reprezinta un pic mai mult decat un simplu cadou pentru, in cazul de fata, Costica ori Lenuta. In sticlele astea gasim niste vinuri foarte frumos lucrate, cu raza mare de actiune, de care ar fi pacat sa ne amintim doar in zilele onomastice. Fructe rosii in deplina armonie, prospetime, dar si catifelare, basca „duca-s-ar pe gat” (dar grija mare, are totusi 14% vol.alc.). Ce mai, un vin rosu absolut reusit, pe care n-are rost sa-l bem doar pentru ca data din calendar ne obliga. Iar editia 2018 vine cu o aciditate un pic mai pronuntata si niste tanini mai proeminenti, care ma duc cu gandul, poate mai mult decat altadata, c-ar fi cumva pacat sa nu profitam de dopul zdravan cu care este dotata sticla. Adica da, zic c-ar fi si niscaiva potential de invechire. Sigur, dam pe gat o sticla pentru Costel, alta pentru Nuti, dar ne putem gandi si la o degustare un pic mai atenta. Poate maine, sau peste un an, ori peste cinci...
Daca sunteti, ca si mine, iubitor de rosii usoare, atunci e foarte posibil sa va cada cu tronc vinul asta. E lejer, e fin, are si cateva subtilitati, e de baut cu paharul (paharelul chiar n-are ce cauta in povestea asta). Fructele (mai o pruna, mai o visina...) domina, sunt si ceva adieri dinspre lemn, dar care au bunul simt sa stea in banca lor, taninii sunt foarte bine slefuiti, alcoolul (13 %) mai ca nu se simte, iar dorinta de a mai lua o gura e, practic, irezistibila. Una peste alta, un vin rosu cum mi-as dori sa fie (mult) mai multe.
Un Prosecco simpatic si (asumat) proaspat. Perlajul nu e foarte abundent, dar e persistent, lasand mai mult in seama culorii sarcina spectacolului. Olfactiv ne intampina niste fructe rosii (capsuna e liderul lor), iar gustul e lejer si vioi. Perfect acum ca starter, va fi numai bun pe terase, dar poate acompania cu succes si niscaiva aperitive lejere. Singura problema e ca fuge foarte repede pe gat si o singura sticla s-ar putea sa nu ajunga.
Arome frumoase si sobre, mai dinspre lemn, abia mai apoi itindu-si capul o visina (din visinata). Corpul e mai curand lejer, taninii sunt frumos slefuiti, cat despre fructe, aceeasi visina (proaspata, de data asta) ramane solista, dar e acompaniata discret de un cor armonios de fructe de padure. Cu cine-l maritam? Eu as zice vita, chit pe eticheta scrie clar ca-i vegan.
Daca ar trebui sa rezum intr-un singur cuvant acest excelent cupaj ce ne vine dinspre Recas, atunci el n-ar putea fi altul decat „prospetime” (trecand peste faptul ca el e oricum proaspat stricto sensu). Altminteri, cum ii sta bine oricarei Solo Quinta, e rotund, aromele fructelor se imbina perfect cu cele florale, plus ca exista si o nota onctuoasa ce netezeste impetuozitatile tineretii. Una peste alta, un vin atent si intens lucrat, care are, pana una alta, o raza mare de actiune gastronomica. Despre terasa nu zic acum nimic, ca-i prea frig afara.
Un „nas” simpatic si plin de „vino-ncoa”, cu fructe rosii (basca o cireasa neagra), bine sustinute de un voal condimentat (are si piper? Are!). Corpul e mai curand lejer, cum ii sta bine soiului, cu aceleasi fructe si o prospetime admirabil tinuta in balanta de o moliciune care permite o insotire perfecta cu carnuri rosii condimentate. In rest ce sa va mai spun? Tanini fini, postgust lung, „duca-s-ar pe gat” din plin... Da, mi-a cam placut!
Un „nas” simpatic si plin de „vino-ncoa”, cu fructe rosii (basca o cireasa neagra), bine sustinute de un voal condimentat (are si piper? Are!). Corpul e mai curand lejer, cum ii sta bine soiului, cu aceleasi fructe si o prospetime admirabil tinuta in balanta de o moliciune care permite o insotire perfecta cu carnuri rosii condimentate. In rest ce sa va mai spun? Tanini fini, postgust lung, „duca-s-ar pe gat” din plin... Da, mi-a cam placut!
Olfactiv ne intampina arome delicate de fructe rosii, mai proaspete si mai bine coapte, sustinute pe flancuri de condimentele lemnului (care lemn, ma grabesc sa spun de pe acum, se multumeste sa sprijine, nu vrea deloc sa fie primadona). Gustul e proaspat si rotund, corpul mai curand lejer, iar astringenta si aciditatea sunt perfect balansate de o onctuozitate ce trimite vinul mai curand in categoria celor „moi”. Asa ca porcul si rata (ba chiar si vita) pot fi bine condimentate, asta nu le va impiedica sa se inteleaga perfect cu vinul din pahar. Care vin pare el usor, are „duca-s-ar pe gat”, dar are si 14,5% alcool, altminteri extrem de bine mascat. Daca va conversati cu el asa, pur si simplu, fara mancare, o cam faceti pe propria raspundere, Sa nu ziceti ca nu v-am spus!
Olfactiv suntem intampinati de fructe rosii frumos condimentate, prune in diverse stadii de coacere si prezentare si de niste visine din visinata. Gustul este cel asteptat de la un vin de la Alira, adica gemos si extractiv, insa aceasta Feteasca Neagra nu este deloc lipsita de prospetime, ba chiar dimpotriva. Corpul rotund e bine sprijinit pe niste tanini fini, iar postgustul ne indeamna spre o a doua gura. Mancare? Da, cam trebuie, pentru ca vorbim de un vin cu 14,5% vol. alc. Dar care parca vrea ceva mai usor, tocaturi, gratare, preparate nu foarte maturate, cam pe-aici.
Luand aceasta cava pas cu pas, sa incepem prin a spune, pentru amatorii de informatii oenologice, ca in pahar poposeste un cupaj format din 35% Xarel·lo, 35% Parellada, 30% Macabeo (si ca veni vorba, cupajul de Xarel·lo, Parellada si Macabeo e cel clasic pentru cava). Perlajul? Nu foarte abundent, insa destul de fin si, mai ales, persistent. Olfactiv dam peste fructe albe si citrice, foarte bine imbinate, doar uneori o piersica isi iteste capul, iar alteori (rareori) un mar verde. Gustul e plin, „umple gura”, cu aceleasi fructe in prim-plan. O prospetime absolut debordanta, strunjita doar foarte putin de nota de onctuozitate adusa, presupun, de Xarel·lo. Postgustul e destul de lung, cu un zdravan „duca-s-ar pe gat”. Merge si ca starter, merge si alaturi de preparate estivale, merge, cred, oricum.
Olfactiv, vinul e cumva retinut, dar se simt totusi fructele albe, care parca-parca ar vrea sa explodeze. Dar nu, n-a fac nici macar in gust (ca doar nu suntem prin Lumea Noua!), ci compun impreuna un ansamblu coral elegant si pasnic, din care, din cand in cand, mai rasuna cate un solo scurt: ba o piersica, ba o para, ba o caisa... Un vin proaspat, frumos rotunjit de note onctuoase, inflexiuni minerale si senzatii dulci. Da, e vara!
Olfactiv, vinul e cumva retinut, dar se simt totusi fructele albe, care parca-parca ar vrea sa explodeze. Dar nu, n-a fac nici macar in gust (ca doar nu suntem prin Lumea Noua!), ci compun impreuna un ansamblu coral elegant si pasnic, din care, din cand in cand, mai rasuna cate un solo scurt: ba o piersica, ba o para, ba o caisa... Un vin proaspat, frumos rotunjit de note onctuoase, inflexiuni minerale si senzatii dulci. Da, e vara!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...