După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca ar trebui sa rezum intr-un singur cuvant acest excelent cupaj ce ne vine dinspre Recas, atunci el n-ar putea fi altul decat „prospetime” (trecand peste faptul ca el e oricum proaspat stricto sensu). Altminteri, cum ii sta bine oricarei Solo Quinta, e rotund, aromele fructelor se imbina perfect cu cele florale, plus ca exista si o nota onctuoasa ce netezeste impetuozitatile tineretii. Una peste alta, un vin atent si intens lucrat, care are, pana una alta, o raza mare de actiune gastronomica. Despre terasa nu zic acum nimic, ca-i prea frig afara.
Un „nas” simpatic si plin de „vino-ncoa”, cu fructe rosii (basca o cireasa neagra), bine sustinute de un voal condimentat (are si piper? Are!). Corpul e mai curand lejer, cum ii sta bine soiului, cu aceleasi fructe si o prospetime admirabil tinuta in balanta de o moliciune care permite o insotire perfecta cu carnuri rosii condimentate. In rest ce sa va mai spun? Tanini fini, postgust lung, „duca-s-ar pe gat” din plin... Da, mi-a cam placut!
Un „nas” simpatic si plin de „vino-ncoa”, cu fructe rosii (basca o cireasa neagra), bine sustinute de un voal condimentat (are si piper? Are!). Corpul e mai curand lejer, cum ii sta bine soiului, cu aceleasi fructe si o prospetime admirabil tinuta in balanta de o moliciune care permite o insotire perfecta cu carnuri rosii condimentate. In rest ce sa va mai spun? Tanini fini, postgust lung, „duca-s-ar pe gat” din plin... Da, mi-a cam placut!
Olfactiv ne intampina arome delicate de fructe rosii, mai proaspete si mai bine coapte, sustinute pe flancuri de condimentele lemnului (care lemn, ma grabesc sa spun de pe acum, se multumeste sa sprijine, nu vrea deloc sa fie primadona). Gustul e proaspat si rotund, corpul mai curand lejer, iar astringenta si aciditatea sunt perfect balansate de o onctuozitate ce trimite vinul mai curand in categoria celor „moi”. Asa ca porcul si rata (ba chiar si vita) pot fi bine condimentate, asta nu le va impiedica sa se inteleaga perfect cu vinul din pahar. Care vin pare el usor, are „duca-s-ar pe gat”, dar are si 14,5% alcool, altminteri extrem de bine mascat. Daca va conversati cu el asa, pur si simplu, fara mancare, o cam faceti pe propria raspundere, Sa nu ziceti ca nu v-am spus!
Olfactiv suntem intampinati de fructe rosii frumos condimentate, prune in diverse stadii de coacere si prezentare si de niste visine din visinata. Gustul este cel asteptat de la un vin de la Alira, adica gemos si extractiv, insa aceasta Feteasca Neagra nu este deloc lipsita de prospetime, ba chiar dimpotriva. Corpul rotund e bine sprijinit pe niste tanini fini, iar postgustul ne indeamna spre o a doua gura. Mancare? Da, cam trebuie, pentru ca vorbim de un vin cu 14,5% vol. alc. Dar care parca vrea ceva mai usor, tocaturi, gratare, preparate nu foarte maturate, cam pe-aici.
Luand aceasta cava pas cu pas, sa incepem prin a spune, pentru amatorii de informatii oenologice, ca in pahar poposeste un cupaj format din 35% Xarel·lo, 35% Parellada, 30% Macabeo (si ca veni vorba, cupajul de Xarel·lo, Parellada si Macabeo e cel clasic pentru cava). Perlajul? Nu foarte abundent, insa destul de fin si, mai ales, persistent. Olfactiv dam peste fructe albe si citrice, foarte bine imbinate, doar uneori o piersica isi iteste capul, iar alteori (rareori) un mar verde. Gustul e plin, „umple gura”, cu aceleasi fructe in prim-plan. O prospetime absolut debordanta, strunjita doar foarte putin de nota de onctuozitate adusa, presupun, de Xarel·lo. Postgustul e destul de lung, cu un zdravan „duca-s-ar pe gat”. Merge si ca starter, merge si alaturi de preparate estivale, merge, cred, oricum.
Olfactiv, vinul e cumva retinut, dar se simt totusi fructele albe, care parca-parca ar vrea sa explodeze. Dar nu, n-a fac nici macar in gust (ca doar nu suntem prin Lumea Noua!), ci compun impreuna un ansamblu coral elegant si pasnic, din care, din cand in cand, mai rasuna cate un solo scurt: ba o piersica, ba o para, ba o caisa... Un vin proaspat, frumos rotunjit de note onctuoase, inflexiuni minerale si senzatii dulci. Da, e vara!
Olfactiv, vinul e cumva retinut, dar se simt totusi fructele albe, care parca-parca ar vrea sa explodeze. Dar nu, n-a fac nici macar in gust (ca doar nu suntem prin Lumea Noua!), ci compun impreuna un ansamblu coral elegant si pasnic, din care, din cand in cand, mai rasuna cate un solo scurt: ba o piersica, ba o para, ba o caisa... Un vin proaspat, frumos rotunjit de note onctuoase, inflexiuni minerale si senzatii dulci. Da, e vara!
Daca olfactiv suntem intampinati mai curand de citrice si note vegetale&minerale, fructele albe (piersici, 2-3 caise) fiind cumva mai timide, in gust ele isi iau revansa, fiind la temelia unui corp robust, in care asteptata onctuozitate contrabalanseaza optim aciditatea. Un Chardonnay nitel atipic (si parca nu doar lemnul e de vina!), ce promite, tocmai din acest motiv, sa fie unul memorabil.
Olfactiv, simfonia e eleganta si retinuta, cu o superba mineralitate ce tine mortis sa interpreteze multe dintre pasajele solistice. Gustul e rotund, cu aceeasi mineralitate ce reuseste, ajutata si de o discreta onctuozitate, sa tempereze aciditatea vijelioasa. Greu de gasit vreun defect acestui Sancerre, cel mult as putea spune ca, date fiind cele 14% alcool (altminteri perfect „imbracate”), va fi, probabil, nevoie de ceva mancare prin preajma. Estivala si eleganta, desigur.
Olfactiv, simfonia e eleganta si retinuta, cu o superba mineralitate ce tine mortis sa interpreteze multe dintre pasajele solistice. Gustul e rotund, cu aceeasi mineralitate ce reuseste, ajutata si de o discreta onctuozitate, sa tempereze aciditatea vijelioasa. Greu de gasit vreun defect acestui Sancerre, cel mult as putea spune ca, date fiind cele 14% alcool (altminteri perfect „imbracate”), va fi, probabil, nevoie de ceva mancare prin preajma. Estivala si eleganta, desigur.
Olfactiv, suntem intampinati de o eleganta simfonie, cantata moderato, nu fortissimo: flori, citrice, fructe albe... Gustul e rotund si frumos slefuit, de o prospetime care-ti explodeaza in gura, si care lasa, in urma lui, amintiri citrice cu adieri fructate. Utilizarile pot fi extrem de numeroase, de la aperitive usoare si pui in varii forme, pana la un pahar (doua, trei...) baut(e) asa, pur si simplu, de pofta (re)descoperirii.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...