După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
„Proaspat si elegant” scrie pe eticheta si recunosc ca nu ma pot opune. Numai ca vinul are si alte atuuri: un strop de mineralitate (da, Dobrogea!) si o adiere fina de onctuozitate care pot atrage si un rar-amator de Sauvignon Blanc (ca mine). Si-mi mai place si din alt motiv: e un foarte bun exemplu de ce va sa zica terroir-ul. Daca in mod normal Sauvignonul merge cel mult la pesti cu carnea alba, lejer insipida, pe asta l-as alatura chiar si unui crap din Dunare, ca sigur merge ca uns.
„Proaspat si elegant” scrie pe eticheta si recunosc ca nu ma pot opune. Numai ca vinul are si alte atuuri: un strop de mineralitate (da, Dobrogea!) si o adiere fina de onctuozitate care pot atrage si un rar-amator de Sauvignon Blanc (ca mine). Si-mi mai place si din alt motiv: e un foarte bun exemplu de ce va sa zica terroir-ul. Daca in mod normal Sauvignonul merge cel mult la pesti cu carnea alba, lejer insipida, pe asta l-as alatura chiar si unui crap din Dunare, ca sigur merge ca uns.
Suntem intampinati, mai intai vizual, de o culoare densa ii inchisa, iar mai apoi, olfactiv, de fructe rosii (cu niste mure soliste). Vine apoi o adiere de carne maturata, urmata de arome minerale si un strop fin de condiment. Gustul e plin, cumva sobru si auster, cu tanini deloc agresivi, aciditate optima si o usoara astringenta ce-l recomanda inclusiv pentru carnurile rosii mai grasute. Una peste alta, un vin „barbatesc”, care cam vrea mancare, dar pe care-l puteti insoti optim cu o patratica-doua de ciocolata neagra.
Suntem intampinati, mai intai vizual, de o culoare densa ii inchisa, iar mai apoi, olfactiv, de fructe rosii (cu niste mure soliste). Vine apoi o adiere de carne maturata, urmata de arome minerale si un strop fin de condiment. Gustul e plin, cumva sobru si auster, cu tanini deloc agresivi, aciditate optima si o usoara astringenta ce-l recomanda inclusiv pentru carnurile rosii mai grasute. Una peste alta, un vin „barbatesc”, care cam vrea mancare, dar pe care-l puteti insoti optim cu o patratica-doua de ciocolata neagra.
Olfactiv, ne intampina un ansamblu aromatic (mai puternic dupa o scurta aerisire), in care gasim fructe rosii (coacaze, afine, ceva prune), flori (violete), o adiere de ciocolata si un strop de piele. Gustul e plin, rotund si echilibrat, cu tanini fini, o evidenta prospetime si o delicata astringenta. Si remarcand, in treacat, evidentul potential de invechire, ajungem la postgustul lung si placut, care ne indeamna destul de hotarat spre o a doua gura. O sa mearga si singur, dar parca-i pacat sa nu fie insotit de o carne rosie la gratar ori de niste preparate maturate.
Am mai spus-o (dar nu vad de ce nu m-as repeta): gama Cupola Sanctis reprezinta o reusita indiscutabila a Cramei Oprisor. Si nu ma refer aici la (oricum) excelenta idee de marketing, cat la vinurile in sine. Care vin cu aromele cumva somptuoase ale unui reusit mix de fructe rosii cu toate cele ale lemnului, cu un gust rotund ce imbina fructuozitatea, o discreta astringenta, destula prospetime si clasica moliciune a vinurilor rosii cu care ne-a obisnuit deja Oprisorul. Daca mai adaug aici si baubilitatea (expresia, cu tristete recunosc, nu-mi apartine), cred ca deja ati inteles ca vorbim (indiferent de titulatura), de un vin de sarbatoare, dar cu suficiente inflexiuni ce merita analize aparte (daca mai aveti timp). De obicei il recomand la sarmale, dar anul asta mieii is suficient de dezvoltati ca sa va sugerez o insotire cu duetul drob-friptura.
Aromele sunt sobre (dar, nu stiu cum, in acelasi timp voioase), cu tot ce v-ati putea astepta: fructe rosii, piper, un strop vegetal, o picatura de lemn. Gustul e lejer, rotund, cu o usoara aciditate (sprijinita pe o unda astringenta) ce ma face sa-l visez alaturi de carnuri rosii mai grasute (dar nu chiar grase!), sau, mai ales, la o tocanita (bine, hai, ragout). Sarmale, ziceti? Perfecta alegere!
Aromele sunt sobre (dar, nu stiu cum, in acelasi timp voioase), cu tot ce v-ati putea astepta: fructe rosii, piper, un strop vegetal, o picatura de lemn. Gustul e lejer, rotund, cu o usoara aciditate (sprijinita pe o unda astringenta) ce ma face sa-l visez alaturi de carnuri rosii mai grasute (dar nu chiar grase!), sau, mai ales, la o tocanita (bine, hai, ragout). Sarmale, ziceti? Perfecta alegere!
Un nas destul de intens, armonios si elegant, cu un concert de fructe rosii discret condimentate. Corpul e destul de lejer, iar gustul e proaspat, ansamblul coral al fructelor e prezent si aici, iar taninii sunt fini, oferind o astringenta ce va fi numai buna alaturi de preparate delicat grasute. Cat despre postgust, e lung cat o zi de post (si nu zic asta doar pentru ca-i sezonul). Cu ce-l insotim? Carnuri rosii, paste cu sos ragu, preparate onctuoase, cam pe-aci isi va face aparitia dragostea la prima degustare.
Daca ar fi sa definesc acest vin cu un singur cuvant, atunci acesta ar fi, probabil, „echilibrat”. Echilibru olfactiv intre notele vegetale, cele de fructe rosii si cele ale baricului. Echilibru gustativ intre aciditate, corp, tanini si fruct (aceleasi fructe rosii, si proaspete, si o idee gemoase). Servit un pic mai rece decat ar cere-o canoanele (alcoolul e de 14%), va acompania perfect carnuri rosii, preparate maturate, dar si vanat.
Pai cred c-ar trebui s-o spun din start: nici editia 2017 a deja clasicului cupaj de la Oprisor nu ne insala asteptarile. Si inca de la inceput (olfactiv, adica) suntem preveniti ca ne asteapta o simfonie de arome (care mai fortissimo, care mai piano). Rand pe rand ies in fata scenei fructele rosii, aromele lemnului, adierile florale si impresiile minerale. Corpul e de-a dreptul matasos, taninii fini sunt bine slefuiti si o idee dulci, aciditatea e optima, iar postgustul lung scoate la rampa si o cireasa neagra. Ce mai, un vin de baut andante, ma non troppo!
Olfactiv ne intampina un ansamblu elegant si placut de arome (fructe rosii, in primul rand, apoi o adiere florala si-un praf de condimente), frumos rotunjit si care nu pare deloc a fi al unui vin atat de tanar. La fel de rotund e si gustul, plin de acelasi fructe (un pic gemoase). Catifelarea si moliciunea sunt optim balansate de aciditate si o usoara astringenta, totul stabil asezat pe niste tanini fini si discreti. Asa ca la niste carnuri rosii un pic grasute si bine condimentate m-as gandi in primul rand pentru asociere. Dar nu chiar o ceafa de porc, incercati si dumneavoastra doua-trei trepte mai sus.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...