Marius Cristian
După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Marius Cristian
-
CAPITEL SAN ROCCO VALPOLICELLA RIPASSO 2016-Tedeschi
Despre tehnica Ripasso, promit sa va povestesc alta data (daca simt ca o sa doriti chestia asta), deocamdata ma grabesc sa va spun ca avem de-a face cu un vin tare interesant, care stie sa combine calitatile prospetimii cu cele ale „lucraturii”. Adica, un exemplu, primul nas e vioi, cu visine soliste si fructe de padure „backing vocals”, dar al doilea ne dezvaluie adierile complexe din zona lemnului. Gustul e placut, suplu si proaspat (prima gura), dar devine capitos, rotund si dornic de invechire in cea de-a doua. Postgustul ne intoarce la visine, dar ne aduce aminte ca vinul asta are, totusi, 14.5% alcool, asa ca incepe sa planga dupa mancare. Carnuri rosii, desigur, zdravene (pot fi si un pic grasute), care sa se lupte cu succes cu Valpolicella noastra, o mica fiara deghizata in fata prietenoasă din vecini. Bun si interesant vin, ce mai la deal, la vale!
-
CAPITEL SAN ROCCO VALPOLICELLA RIPASSO 2016-Tedeschi
Despre tehnica Ripasso, promit sa va povestesc alta data (daca simt ca o sa doriti chestia asta), deocamdata ma grabesc sa va spun ca avem de-a face cu un vin tare interesant, care stie sa combine calitatile prospetimii cu cele ale „lucraturii”. Adica, un exemplu, primul nas e vioi, cu visine soliste si fructe de padure „backing vocals”, dar al doilea ne dezvaluie adierile complexe din zona lemnului. Gustul e placut, suplu si proaspat (prima gura), dar devine capitos, rotund si dornic de invechire in cea de-a doua. Postgustul ne intoarce la visine, dar ne aduce aminte ca vinul asta are, totusi, 14.5% alcool, asa ca incepe sa planga dupa mancare. Carnuri rosii, desigur, zdravene (pot fi si un pic grasute), care sa se lupte cu succes cu Valpolicella noastra, o mica fiara deghizata in fata prietenoasă din vecini. Bun si interesant vin, ce mai la deal, la vale!
-
CAPITEL SAN ROCCO VALPOLICELLA RIPASSO 2016-Tedeschi
Despre tehnica Ripasso, promit sa va povestesc alta data (daca simt ca o sa doriti chestia asta), deocamdata ma grabesc sa va spun ca avem de-a face cu un vin tare interesant, care stie sa combine calitatile prospetimii cu cele ale „lucraturii”. Adica, un exemplu, primul nas e vioi, cu visine soliste si fructe de padure „backing vocals”, dar al doilea ne dezvaluie adierile complexe din zona lemnului. Gustul e placut, suplu si proaspat (prima gura), dar devine capitos, rotund si dornic de invechire in cea de-a doua. Postgustul ne intoarce la visine, dar ne aduce aminte ca vinul asta are, totusi, 14.5% alcool, asa ca incepe sa planga dupa mancare. Carnuri rosii, desigur, zdravene (pot fi si un pic grasute), care sa se lupte cu succes cu Valpolicella noastra, o mica fiara deghizata in fata prietenoasă din vecini. Bun si interesant vin, ce mai la deal, la vale!
-
CAPITEL SAN ROCCO VALPOLICELLA RIPASSO 2017-Tedeschi
Despre tehnica Ripasso, promit sa va povestesc alta data (daca simt ca o sa doriti chestia asta), deocamdata ma grabesc sa va spun ca avem de-a face cu un vin tare interesant, care stie sa combine calitatile prospetimii cu cele ale „lucraturii”. Adica, un exemplu, primul nas e vioi, cu visine soliste si fructe de padure „backing vocals”, dar al doilea ne dezvaluie adierile complexe din zona lemnului. Gustul e placut, suplu si proaspat (prima gura), dar devine capitos, rotund si dornic de invechire in cea de-a doua. Postgustul ne intoarce la visine, dar ne aduce aminte ca vinul asta are, totusi, 14.5% alcool, asa ca incepe sa planga dupa mancare. Carnuri rosii, desigur, zdravene (pot fi si un pic grasute), care sa se lupte cu succes cu Valpolicella noastra, o mica fiara deghizata in fata prietenoasă din vecini. Bun si interesant vin, ce mai la deal, la vale!
-
PORTA 6 VINHO VERDE 2018-Vidigal Wines
Nu prea ai ce mare lucru sa spui despre un Vinho Verde, fie el si foarte reusit precum cel de fata. Arome florale si vegetale, gust lejer, usor citric si destul de rotund. Adaosul de CO2 nu face decat sa-i sporeasca prospetimea (oricum existenta) si senzatia de sprit. Postgustul nu e lung, dar e delicios si cheama repede o a doua gura. Concluzia? Terasa, terasa si iar terasa. Cu prieteni in jur, ca e rost de povesti lungi si mult vinho verde. Si sa nu uit: n-am baut de prea multe ori vinuri din categoria asta, asa ca nu stiu cata valoare are parerea mea ca-i cel mai placut din ce-am gustat pana acum. Nu pot decat sa va provoc sa-l incercati.
-
PORTA 6 VINHO VERDE 2021-Vidigal Wines
Nu prea ai ce mare lucru sa spui despre un Vinho Verde, fie el si foarte reusit precum cel de fata. Arome florale si vegetale, gust lejer, usor citric si destul de rotund. Adaosul de CO2 nu face decat sa-i sporeasca prospetimea (oricum existenta) si senzatia de sprit. Postgustul nu e lung, dar e delicios si cheama repede o a doua gura. Concluzia? Terasa, terasa si iar terasa. Cu prieteni in jur, ca e rost de povesti lungi si mult vinho verde. Si sa nu uit: n-am baut de prea multe ori vinuri din categoria asta, asa ca nu stiu cata valoare are parerea mea ca-i cel mai placut din ce-am gustat pana acum. Nu pot decat sa va provoc sa-l incercati.
-
NANI RIZZI VALDOBBIADENE DOCG EXTRA DRY-Nani Rizzi
Pai s-o luam cu inceputul: spumare bogata, inflexiuni verzui, perlaj nu foarte abundent, dar fin si, mai ales, persistent. Dupa aia vin aromele: fructe albe, citrice, niscaiva note vegetale, mai tarziu si niste coaja de paine. Gustul e plin, racoritor, discret onctuos si cu un zdravan „duca-s-ar pe gat”. Asa ca o a doua (a treia s.a.m.d.) gura se cere imperios, poate si datorita faptului ca postgustul nu-i din cale-afara de lung. Mancare? Da, se poate, dar nu prea cere. Al nostru Valdobbiadene poate acoperi lejer (si singur) toata scena.
-
TRANTU CHARDONNAY 2018-Crama Trantu
Daca aromele (fructe albe&tropicale, cateva adieri florale) ne trimit cu gandul spre un vin destul de „greu”, gustul se dovedeste sensibil mai prietenos, mai ales datorita unei prospetimi remarcabile. Totusi, daca ma-ntrebati pe mine, va fi nevoie de mancare (probabil ca alcoolul, 13, 5%, joaca si el un rol aici). Iar daca va spun ca primul gand m-a dus spre branzeturi maturate, presupun c-ati inteles deja ideea.
-
CHATEAU MONTUS MADIRAN 2014-Brumont
Olfactiv ne intampina arome sobre de fructe rosii, piele si condimente. Gustul e insa mai lejer decat v-ati putea astepta dupa debutul lejer incruntat. E chiar voios, cu tanini fini, o aciditate optima si un foarte elegant cor format din aceleasi fructe. Finalul, punctat de o cireasa neagra timida, e mediu spre lung si, poate si din cauza lejeritatii, cam imbie spre a doua (a treia...) gura. De pe la rata in sus, cam orice carne ori preparat s-ar bucura nespus de intalnirea cu acest vin. Care, da, are dreptate contraeticheta, chiar merita cumparat si pastrat cativa ani.
-
PETIT MATEI 2016-Domeniile Prince Matei
Acuma fireste ca totul (soi, podgorie, denumire, eticheta) ne duce cu gandul la mult mai celebrul Prince Matei. Numai ca, in cazul de fata, cuvantul cheie e „Petit”. Fiindca avem de face cu un vin inca tanar (dar nu crud!), proaspat si jucaus. Va fi optim langa preparate mai usoare (si mai simple) din carne rosie. Si va fi cu siguranta mai bun peste cativa ani, fiindca prezinta certe garantii de maturizare frumoasa. Una peste alta, un junior care promite, dar care ne poate bucura (mult!) inca de pe acum.
-
VIOGNIER RESERVE SPECIALE 2017-Gerard Bertrand
Olfactiv ne intampina niste adieri florale, urmate repede de niscaiva fructe albe (pere, piersici) si tropicale, totul tinut laolalta de o vaga senzatie de fagure. In gustul rotund si proaspat domina fructele albe, isi fac aparitia, timid, si citricele, domolite de o subtila onctuozitate. Abia in postgustul lung si placut isi iau citricele revansa, dar fara agresivitate. Asocieri? Pai varii aperitive, ceva salate, niste pui gatit simplu, cam pe-aici.
-
RIESLING DRY 2018-Loosen Dr. L
Un „nas” destul de complex si armonios, din care se detaseaza un pic notele citrice si cele minerale. Gustul e foc de proaspat, racoritor si de-a dreptul crocant (serviti-l bine racit!), nota de lamaie e la locul ei si ramane cu noi si in postgustul destul de lung. Ceviche si sushi scrie pe contraeticheta, dar as zice sa nu va formalizati; cam orice peste se va bucura teribil la intalnirea cu acest Riesling de pe Mosela. Ba chiar si puiul ori niscaiva salate lejere. Dar nici de sete nu-i rau deloc, ba chiar dimpotriva, fiind el (stiu, ma repet) teribil de racoritor si avand un continut alcoolic decent, de doar 12%.