Călătoria mea în lumea vinului a început cu o căutare şi o curiozitate: un vin aniversar pentru naşterea fiicei mele. A trecut în mod firesc din pahar în lista mea cu preocupări şi pasiuni, apoi a început să umple frigiderul, şi-a făcut loc în bibliotecă, în carnetul de notiţe, în aparatul foto, în prezentări, degustări, evenimente, dar si în paginile virtuale ale blogului Vinuldincluj.com. Dincolo de curiozitatea de a descoperi mai multe despre arome şi oamenii din spatele lor, vinul a reuşit să-mi unească pasiunile pentru fotografie, gătit, istorie şi prezentări, devenind astfel un pretext pentru a citi mai multe, pentru a cunoaşte oameni şi locuri şi pentru împărtăşi cu alţi pasionaţi poveştile mele.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Hai să încercăm iar combinații noi: un Muscat demidulce din Transilvania, ușor baricat dar totuși lejer și vioi, crocant ca o gutuie, potrivit lângă un wrap cu salată de ton, ou fiert și capere, și cu un pic de varză roșie întulcită cu sirop de rodie. E o îmbrățișare a contrastelor, a extremelor, a texturilor și aromelor dulci cu cele sărate și exotice. Nu vă lăsați furați de ușurința cu care se bea, căci e totuși un vin serios, chiar meditativ.
Vinul acesta are o asprime îndulcită de soarele mediteranean și de briza sărată ce bate necontenit pe dealurile calcaroase din Roussillion. Merlot cu Syrah, împletește notele moi de cireșe coapre și rodie, cu arome de ierburi provensale, dafin și anason. Textura e catifelată și fluidă, dar are suficientă îndrăzneală să stea lângă niște ardei umpluți de post.
Dacă luăm ca reper celebrul Amarone, un fel de Rolls Royce al vinurilor, avem în această sticlă varianta de oraș, mai compactă, mai ergonomică, mai agilă, dar în esență cu același ADN. Cele trei soiuri clasice din regiunea Veneto, Corvina, Rondinella, Molinara se regăsesc atât în A..marone, cât și în A..micale, poftim, încă o asemănare. Dacă primul impune respect, considerație, chiar venerație din partea unora, al doilea e ca și mașina la care apelezi pentru drumuri rapide prin aglomerație, și care reușește să te aducă la destinație prin scurtături obscure dar pitorești și interesante. Note clasice de sirop de căpșuni, măceșe și coacăze, un pic de paprika, peste un corp suplu dar musculos și o aciditate vie. Dați-i ocazia să se manifeste lângă niște preparate bogate, de exemplu obrăjori de vițel cu piure de dovleac, și nu veți fi dezamăgiți.
Când spunem Soave, cel mai adesea ne referim la vinuri albe, proaspete, florale, așa numitele ”vinuri de vară”. Însă soiurile Garganega și Trebbiano pot da și vinuri mai complexe, mai fine și elegante, fără a-și pierde prospețimea. Iar din marea familie a vinurilor din Soave, cel de față este probabil un exemplu clasic de note vioaie de flori de salcâm, iasomie, ceva ceai alb, peste un corp cu ceva fibră, textură, și mai ales cu o mineralitate salină pe final. Altfel spus, este ceva mai mult decât un vin de răcorire, mai ales că anotimpul nu prea ne mai permite; eu l-am încercat lângă gogoșari copți la tigaie, brânză halloumi, și sos de iaurt cu lămâie și verdețuri.
Ne gândim la vacanță în Spania, probabil paella e în topul preparatelor, dar hai să încercăm niște patatas bravas, adică cartofi fierți-copți, cu brânză aspră și ardei iuți ori chili din plin. Iar pentru un asemenea preparat ne trebuie un vin intens, cu tanini din plin, corp, textură, arome năvalnice, și o culoare violacee-închisă care lasă urme eterne pe orice față de masă. Da, e vorba de Garnacha Tintorera, un soi spaniol ce are și pulpa strugurelui colorată, nu doar pielița, de aici intensitatea culorii și aromelor. Se deschide rapid, se exprimă impetuos, face față multor preparate prăjite și iuți, și în general e greu să nu-l placi.
Revin la modă vinurile roșii lejere, fluide, cu accent pe fruct și cu tanini abordabili, care să nu necesite aerisire îndelungată și servire specială. Iar acest exemplar oferă din start un nas seducător de fructe roșii, coacăze, cireșe și rodie, o aciditate vie și un corp suplu, cu o consistență medie spre lejeră, ceea ce îl face cât se poate de abordabil. Totuși nu este strident, are o notă de eleganță, se poartă frumos în pahar, iar finalul aduce note ușoare de mirodenii și panetonne. Merge și cu salate bogate, și cu carne ușoară, dar și cu sarmale cu ciuperci.
Trebuie să recunoaștem că, dacă o agenție de marketing ar fi primit un brief de creație să numească acest soi de struguri roșii de pe ambele maluri ale Adriaticii, n-ar fi putut face o treabă mai bună decât spontaneitatea populară, care i-a zis ”Primitivo”. Fără nici o conotație rupestră, denumirea atrage, și ne duce cu gândul la un vin sincer, cu o exprimare directă, arome rustice și rotunde, o vigoare zdravănă, dar și suplețe și vioiciune. Și, din nou, dacă aceeași agenție de marketing ar fi primit ca temă să creeze un vin pe măsura acestei denumiri, n-ar fi reușit mai bine. Primitivo este ...Primitivo, chiar dacă îl denumim așa sau Zinfandel, Crljenak Kaštelanski, ori Tribidag, în funcție de regiune. Exemplarul de față vine din Puglia, și merge nespus de bine cu pui în mirodenii și roșii cherry de Puglia.
Locul acestui spumant e în mijlocul petrecerii, a exuberanței și efervescenței. O victorie sportivă? O afacere încheiată? Sau pur și simplu o zi reușită? Fără ocolișuri, cu note de fructe tropicale, flori de salcâm, cremă de lămâie, aduce acel mix dulce-răcoritor, ajutat de bule persistente, care îți dau o satisfacție imediată. Se cere bine răcit, și merge servit ca atare, în pahare largi, ori ca bază în cocktailuri -de exemplu cu rom alb, sirop de rodie și suc de limete.
Weekend, căldură, piscină, frapieră, piele udă... nu, vinul acesta e din alt film. Tot un film de vară, dar cu rochii lungi și vaporoase, fețe de masă albe, mobilă discretă, pini pe fundal. Antreuri lejere, poate niște fenicul marinat cu măsline, ori buratta cu pesto, apoi felul principal, doradă în sare cu sos de păstîrnac, ori frigărui de creveți cu cartofi naturi și piure de spanac. Culoarea vinului e aurie intensă cu irizații verzui, note calde de corcodușe coapte, ceai de iasomie, migdale crude, poate o adiere de șofran, aciditate medie, cât să țină vinul în picioare, un pic de textură, să rămână pe buze ca o părere. După cină, paharele pot fi luate pe terasă la admirat apusul și conversații de bun gust despre filme franțuzești de epocă.
Dacă facem un exercițiu de cultură generală, ce soiuri albe spaniole putem enumera? Viura, Albarino, Palomino, Macabeo.... Dar Verdejo nu poate să lipsească dintre ele, fiind acum un star în devenire la nivel internațioanl. Și cel mai bun Verdejo vine din regiunea Rueda, care e practic sinonimă la vinuri albe cu acest soi. Marques de Caceres ne propune azi un exemplar de Verdejo fin, bine lucrat, cizelat, cu note bine exprimate de ceai verde, dulceață de lămâi, piersici albe, și un pic de piper alb și cimbru pe final. E susținut de o aciditate vie, ce îi dă suplețe și prospețime. E recomandată o răcire de minim 30 de minute, dar nu prea mult, și o alăturare cu un steak de ton la tigaie, cu susan și salată de morcovi
Să ne imaginăm o masă într-o duminică de vară, în plin sezon al legumelor proaspete. Avem, de exemplu, vinete și dovlecei la grill, fasole verde în sos de iaurt cu usturoi, cocoșel la cuptor marinat în unt cu ierburi, ardei copți, și o salată de varză proaspătă cu morcovi. Deși pare o masă bogată, sunt preparate ușoare și aromate, cu texturi diferite, predominând contrastul între frăgezime, cremozitate, și crocant. Avem nevoie de un vin cu o aciditate înaltă, vibrantă, care să facă față atâtor texturi, ar mai trebui ceva arome intense, bine conturate, tot din registrul floral-vegetal, parcă ceva mai coapte să-i dea rotunjime; mai avem nevoie și de un pic de corpolență, doar un pic, să nu se piardă complet. Iar un final citric-mineral, răcoritor, întregește alcătuirea: Sauvignon Blanc "Colțul Pietrei" 2023, din Dealu Mare, de la Viile Metamorfozis.
Ar putea fi băutura oficială a oricărei mese ușoare de prânz sau brunch, într-atât de versatil este acest vin proaspăt, crocant, dar totuși suficient de dens și texturat. Este o expresie modernă a unei regiuni clasice, cunoscută pentru mineralitatea și aciditatea specifică. Găsim note florale și de fructe de vară, ceva mentă pe final, și o bază minerală, răcoritoare. Ce ziceți de o salată de fasole verde cu usturoi, maioneză ușoară, rodie și somon?
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...