M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Alira a consacrat, cu certitudine, un stil - cel de fruct supramaturat, in combinatie cu “elevage”-ul in butoaie de mare calitate. Cumva, in ultimele editii, am sesizat o indepartare de la acest standard, un pic de inclinatie suplimentara catre fructul proaspat, ceva mai crud, iar acest Cabernet, la o varsta deja apreciabila, pare sa-mi confirme constatarea. Plin de fructe negre de padure si prune, cu inflexiuni mult mai delicate de gemuri si magiun, note ascunse de cacao si mieji de nuca, taninuri aproape topite si aciditate resimtita subtil - per total, un vin mai modern si mai apropiat, prin intensitate, de principiile Lumii Noi. Oricum ati interpreta scoala de origine, este un vin bun si gata de baut.
Un vin dulce de top, creat prin botritizarea boabelor (boabe atinse de mucegai nobil), a carui aciditate promite o viata lunga. Maturat cinci ani (!!!) in butoaie de stejar, a dezvoltat un buchet complex, in care notele de fructe tropicale, miere si flori uscate se impletesc cu cele de vanilie, caramel si lemn uscat. Un vin-spectacol, de savurat pe indelete.
Comercianti de vinuri din 1975, producatori de vinuri din 1990 - un brand ridicat din multa munca a unei familii (Fernandez Rivera) si din sansa unor critici favorabile (a se citi "ale lui Robert Parker"), pe la mijlocul anilor '80... Este un vin mai degraba pentru wine-geeks, care nu au multe intalniri programate cu vinurile din Castilla-Leon, fie de teama reputatiei nu foarte bune a zonei (care include si areale de mare performanta), fie din cauza unor amintiri neplacute din marele retail. Nu este cazul cu acest vin suculent, bazat pe (sau 100%?) Tempranillo, care ofera tot ce se asteapta de la un vin tinut doi ani prin butoaie si inca un an in sticla, inainte de a i se da drumul prin lume. Nas de fructe negre, gust dominat de fructe de padure rosii, bine punctat de note balsamice, postgust marcat subtil de maturarea in lemn, inca dominat de fruct si bine echilibrat de aciditate. Taninuri practic topite, care fac vinul sa alunece degraba pe gat... Bun. Bun-bun.
La Feteasca Neagra e mereu greu sa spui clar la ce te astepti, sa emiti pretentii conform vreunui standard sau macar sa recunosti la sfarsit cat de multa legatura a avut vinul gustat cu ideea ta despre ce ar fi trebuit sa fie in sticla. Acestea fiind zise, meritul Fetestii de fata este ca isi exprima soiul destul de clar, reusind in acelasi timp sa transmita intentia agresiva a vinificatorului. Taninurile sunt ferme, aproape dure, dar bine sustinute de aciditate si perfect compensat de alcoolul puternic, dar integrat, si de aromele intense, bine structurate si coerent ordonate in timpul aerisirii. Bun acum, dar si mai bun peste 2-3 ani.
Niste oameni seriosi, care au pus o noua Denumire de Origine (DO) pe harta din Chile, au decis sa faca si vinuri vesele si accesibile. Rezultatul se vede aici, destul de bine acum dar, probabil, ceva mai bine prin septembrie - octombrie, cand se lasa iar racoarea, dar nu prea tare. Personal, n-am simtit in gust apropierea de ocean, dar m-au amuzat condimentele intense, usor imblanzite de arome de lemn, dar lasate sa zburde salbatic de corpul un pic nedefinit (nu e un vin subtire, doar ca nasul promitea mai mult). Aciditate inca ridicata, taninuri in curs de integrare, fruct mult, final de vin proaspat- mai degraba mediu - dar reconfortant si bine potrivit pentru cotlete de berbecut, pizza diavola si alte vrajitorii pe gratar.
Niste oameni seriosi, care au pus o noua Denumire de Origine (DO) pe harta din Chile, au decis sa faca si vinuri vesele si accesibile. Rezultatul se vede aici, destul de bine acum dar, probabil, ceva mai bine prin septembrie - octombrie, cand se lasa iar racoarea, dar nu prea tare. Personal, n-am simtit in gust apropierea de ocean, dar m-au amuzat condimentele intense, usor imblanzite de arome de lemn, dar lasate sa zburde salbatic de corpul un pic nedefinit (nu e un vin subtire, doar ca nasul promitea mai mult). Aciditate inca ridicata, taninuri in curs de integrare, fruct mult, final de vin proaspat- mai degraba mediu - dar reconfortant si bine potrivit pentru cotlete de berbecut, pizza diavola si alte vrajitorii pe gratar.
Cand s-a nascut, Smerenie parcursese drumul invers, de la idee la poveste, intr-un fel nerepetat pana acum. Mai exact, ar fi trebuit sa aiba aromele de “chilie de maicuta”, eventual un lacas cu gutui puse pe pervaz... Si asa s-a lansat, creat de Liviu Grigorica. Au trecut cateva editii si, cumva, ideea de Smerenie s-a pastrat, in ciuda faptului ca vinul a capatat mai mult fruct, mai multa viata si expresivitate. Dar, in sinea lui, a ramas in primul rand un vin de pastrat, nu unul de consumat imediat dupa lansare. Luati si tineti-l o vreme. Merita.
Cand s-a nascut, Smerenie parcursese drumul invers, de la idee la poveste, intr-un fel nerepetat pana acum. Mai exact, ar fi trebuit sa aiba aromele de “chilie de maicuta”, eventual un lacas cu gutui puse pe pervaz... Si asa s-a lansat, creat de Liviu Grigorica. Au trecut cateva editii si, cumva, ideea de Smerenie s-a pastrat, in ciuda faptului ca vinul a capatat mai mult fruct, mai multa viata si expresivitate. Dar, in sinea lui, a ramas in primul rand un vin de pastrat, nu unul de consumat imediat dupa lansare. Luati si tineti-l o vreme. Merita.
Cabernetul “flagship” de la Oprisor nu alte alta vina, de ceva ani incoace, decat ca apare un pic mai devreme decat ar trebui. Tanar si inca nelinistit, are totusi cateva promisiuni mature in notele de capsuni supracoapte si gemuri, in condimentele lemnoase sau in finalul picant. Aciditatea, destul de discreta, nu pune vreo problema, insa taninurile inca pe cale de a se integra sunt cel mai clar semn ca acest vin va fi mult mai bun anul urmator. Luati si puneti deoparte!
Dens si dolofan, dara fara senzatia de gras / onctuos, de mai c’ai jura ca s-a nascut ori pe deojdii fine, ori prin ceva butoaie mai putin active de stejar. Noroc ca e un soi cate da prin propriile puteri vinuri rotunde, asa ca mentiune “de pe (o) parcela exceptionala” explica suficient lucrurile din pahar. Nas de mere bine coapte, mieji de samburi de caisa, coaja groasa de citrice, gust dominat de fructe albe, cu o aciditate inca foarte ridicata (va fi si mai bun in vara viitoare!), postgust destul de elegant, incheiat viu si proaspat. De luat in considerare pentru sarbatori, mai ales la acest buget!
Dens si dolofan, dara fara senzatia de gras / onctuos, de mai c’ai jura ca s-a nascut ori pe deojdii fine, ori prin ceva butoaie mai putin active de stejar. Noroc ca e un soi cate da prin propriile puteri vinuri rotunde, asa ca mentiune “de pe (o) parcela exceptionala” explica suficient lucrurile din pahar. Nas de mere bine coapte, mieji de samburi de caisa, coaja groasa de citrice, gust dominat de fructe albe, cu o aciditate inca foarte ridicata (va fi si mai bun in vara viitoare!), postgust destul de elegant, incheiat viu si proaspat. De luat in considerare pentru sarbatori, mai ales la acest buget!
Dens si dolofan, dara fara senzatia de gras / onctuos, de mai c’ai jura ca s-a nascut ori pe deojdii fine, ori prin ceva butoaie mai putin active de stejar. Noroc ca e un soi cate da prin propriile puteri vinuri rotunde, asa ca mentiune “de pe (o) parcela exceptionala” explica suficient lucrurile din pahar. Nas de mere bine coapte, mieji de samburi de caisa, coaja groasa de citrice, gust dominat de fructe albe, cu o aciditate inca foarte ridicata (va fi si mai bun in vara viitoare!), postgust destul de elegant, incheiat viu si proaspat. De luat in considerare pentru sarbatori, mai ales la acest buget!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...