M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Pentru oricine a gustat vreodata Soare sau Castel Bolovanu, este deja evident ca cei de la Vinarte se pricep la Cabernet. Asa ca, fara nici o surpriza, ba chiar pe masura asteptarililor, ne intalnim cu un vin cu arome clasice, un pic mai gemos decat ar sugera varsta, cu note dulcege de capsuni supramaturate si coacaze. Rotund, armonios, matasos, are un gust dominat fe note proaspete de fructe de padure, accentuate de aciditatea vie. Postgust elegant, brazdat de nuante fine de ciocolata cu lapte. Taninuri echilibrate, putin prezente, in nici un caz agresive. De revenit!
O supriza placuta, din partea unei crame mai greu accesibile (atat geografic, cat si ca distributie a vinurilor), despre care nu stiam, din pacate, prea multe. De fapt, nu stiam decat ca exista si's ardeleni de prin Bistrita, adica oarecum vecini cu cosmopolitii de la Liliac. Cert este ca am descoperit un vin prietenos, tanar, dar expresiv, cu arome specifice soiului - prune uscate, mieji de nuca, ceva fum, taninuri destul de moi si o aciditate vie, dar bine integrata. Curge usor si placut pe gat, numai bine de stropit o seara cu un prieten vechi. Recomandarea de consum ar fi in transe de 2-3 sticle...
Bogat, dar un pic retinut, complex pentru un nas educat si accesibil pentru utilizatorul de zi cu zi. Se joaca la fel ca o vedeta intr-un loc unde nu il / o cunoaste nimeni, sub masca unui individ obisnuit. Cu rabdare, trece de la tonuri mai intunecate si gemuri la fum, ciocolata si spice, cu un substrat de fructe negre si ceva dulceturi. Lasat mai mult la aer, capata nuante calde, vag alcoolice, intr-un final mai degraba elegant, asa ca l-as recomanda pentru consum sub 16 grade Celsius.
Bogat, dar un pic retinut, complex pentru un nas educat si accesibil pentru utilizatorul de zi cu zi. Se joaca la fel ca o vedeta intr-un loc unde nu il / o cunoaste nimeni, sub masca unui individ obisnuit. Cu rabdare, trece de la tonuri mai intunecate si gemuri la fum, ciocolata si spice, cu un substrat de fructe negre si ceva dulceturi. Lasat mai mult la aer, capata nuante calde, vag alcoolice, intr-un final mai degraba elegant, asa ca l-as recomanda pentru consum sub 16 grade Celsius.
A fost o vreme in care Chianti nu insemna mai nimic pentru piata din Romania. Ezita intre o capsunica de margine de drum si un vin “de omleta”. Vremurile s-au schimbat si - fie de vina incalzirea globala, fie alinierea la standarde noi, fie vreo simpla schimbare de concentratie alcoolica - ideea de Chianti nu a mai fost atat de desueta. Avem de-a face cu un vin mai extractiv, mai plin, mai rotund decat ar presupune istoria, cu arome intense (fructe de padure, mure) si mereu. Dar, cu siguranta, un vin bun, de zi cu zi..
Mai putin cunoscut pe meleagurile noastre, Alain Brumont este unul dintre cei mai respectati producatori de vin din sud-vestul Frantei, unde si-a inceput activitatea in urma cu 30 de ani. Un soi de influencer, daca vreti, insa unul de nisa, cu pofte si expresii pur gascone. Ca o consecinta a gusturilor sale, din cele 430 de hectare pastorite s-au nascut vinuri care au „reperat” onoarea pierduta a Madiran-ului si i-au atras porecla de „Petrus-ul din Sud-Vest”. In stilul mentionat, avem de-a face cu un vin produs din mult Tannat si putin Cabernet, foarte concentrat si intens, intunecat chiar. Nuante de mure si coacaze, absint, carbune, taninuri cat sa sature o saptamana de iarna (frumoase, ce-i drept, dar grele) si o aciditate care ne spune ca vinul este inca la inceput de drum. Asa ca luati si pentru rezervele din pivnita caci, vorba ceea, winter is coming...
Cand esti furnizor al palatului Elysee, al Senatului Frantei si al nemuritorului Matignon, e greu sa-ti puna cineva la indoiala calitatea vinului. Cum ar veni, fara nicio surpriza, La Croix de Pomerole 2015, venit de la nepronunatabila famile Janoueix, este unul dintre vinurile remarcabile ale regiunii din care se revendica. Un pic prea tanar si, probabil, mai potrivit colectiei decat consmului curent, are taninuri inca active si o aciditate inselatoare, dar prezenta si, pe de alta parte, garantie a urmatorilor ani de viata. Nuante de flori uscate in prim plan, urmate de fructe rosii, proaspat, elegant. Mai zic producatorii (pe care, de aceasta data, nu avem de ce sa nu-i credem) - „produs al unui an exceptional” (după un interval mai degraba trist, intre 2012 și 2014). De baut, de tinut... o defizie grea, mai ales ca s-a racorit afara...
Cand esti furnizor al palatului Elysee, al Senatului Frantei si al nemuritorului Matignon, e greu sa-ti puna cineva la indoiala calitatea vinului. Cum ar veni, fara nicio surpriza, La Croix de Pomerole 2015, venit de la nepronunatabila famile Janoueix, este unul dintre vinurile remarcabile ale regiunii din care se revendica. Un pic prea tanar si, probabil, mai potrivit colectiei decat consmului curent, are taninuri inca active si o aciditate inselatoare, dar prezenta si, pe de alta parte, garantie a urmatorilor ani de viata. Nuante de flori uscate in prim plan, urmate de fructe rosii, proaspat, elegant. Mai zic producatorii (pe care, de aceasta data, nu avem de ce sa nu-i credem) - „produs al unui an exceptional” (după un interval mai degraba trist, intre 2012 și 2014). De baut, de tinut... o defizie grea, mai ales ca s-a racorit afara...
Ati avut vreodata senzatia ca un cabernet, un merlot sau un amestec din cele doua nu “umple” suficient cerul gurii? Ca mai exista cateva secunde intre primele arome si cele din final, in care ceva lipseste? Ei bine, pentru asta exista Petit Verdot, un soi folosit cel mai des intre 1 si 5 procente din asamblajele din Bordeaux. Aduce taninuri serioase, plus de aciditate si arome intense., ba chiar unii il folosesc exclusiv pentru plusul de culoare pe care il aduce. Toate aceste lucruri pot fi descoperite in sticla de fata. Fructe negre din plin (cirese amare, mure, prune usor uscate, asprimi in concurenta cu rotunjimea corpului, in total o experienta completa. De supravegheat in urmatorii ani.
Unele lucruri sunt nascute sa bucure si atat. Exista acea fractiune de secunda in care interactioneaza cu "receptorul", dupa care dispar, lasand in urma doar o o dara de inexplicabila placere. Vinul de astazi este, in ciuda prospetimii, un asemenea exemplar - izbucneste in arome de fructe negre de padure (coacaze, mure), trece la note mai serioase, de smochine uscate, mieji de sambure de caisa, ceva gemuri si dulceturi, pentru a se odihni in final intr-o zona de spuma de cafea. Suculent, integrat atat ca taninuri, cat si ca aciditate, rod al unei experiente vechi de un veac, care se face bine simtita. Bun acum si de (re)descoperit peste un an - doi.
Un Ripasso asa cum ti-l inchipui, daca iti plac vinurile din Valpolicella. Rotund, integrat, cu un corp atletic, desi alunecos si matasos cat sa-l vizualizezi mai degraba ca fiind suplu. Arome complexe, etajate si specifice, de la notele balsamice la camfor / eucalipt / mentol, ba chiar ceva cola si vanilie, dar cu un centru puternic de gemuri si nuci scoase din marmelada. Și gustul aminteste de cola, oarecum, dar doar printre tonurile puternice de prune uscate, dulceata de coacaze si fructe negre proaspete. Tanar, debordand de prospetime, dar frumos integrat, puternic si cu restul traditional de zahar aproape insesizabil. Frumos, dom'ne, ce sa mai!
Un Ripasso asa cum ti-l inchipui, daca iti plac vinurile din Valpolicella. Rotund, integrat, cu un corp atletic, desi alunecos si matasos cat sa-l vizualizezi mai degraba ca fiind suplu. Arome complexe, etajate si specifice, de la notele balsamice la camfor / eucalipt / mentol, ba chiar ceva cola si vanilie, dar cu un centru puternic de gemuri si nuci scoase din marmelada. Și gustul aminteste de cola, oarecum, dar doar printre tonurile puternice de prune uscate, dulceata de coacaze si fructe negre proaspete. Tanar, debordand de prospetime, dar frumos integrat, puternic si cu restul traditional de zahar aproape insesizabil. Frumos, dom'ne, ce sa mai!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...