M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Aparent, acest vin ar fi noua fitza a actorilor, prin aceasta intelegandu-se Oscar, Emmy & Cannes. Branding-ul este facut mai degraba dupa Chanel decat dupa clasicele si un pic desuete reguli ale vinului (nu, daca beti no.8 nu inseamna ca sunt opt vinuri in colectie, ci doar Bodvar 1, 5, 7 si 8, adica patru, desi unele vin la sticla magnum sau dublu magnum). Orice merge, sa mearga, mi-am zis, dupa ce am gustat pentru ca, sincer vorbind, chiar este unul dintre cele mai bune rose-uri pe care le-am gustat pana acum. Top 5? Top 10? 20? Nu stiu, dar in zona...
Este un vin executat chirurgical, fara nimic stramb, nimic care sa te traga de maneca, perfect rotunjit si integrat, cu o expresie atat de modesta cat sa sugereze eleganta extrema, dar atat de complexa incat sa se asigure ca nu-l uiti. Ca o farfurie perfecta, a carei simplitate ascunde o munca de colos. Exact cat fruct trebuie, exact atatea arome florale cat poate sa duca fara sa fie obositor, exact atata aciditate, extract, lungime cat sa se aseze in memorie. Designer wine, daca exista expresia, la asta se refera.
Un Prosecco mai atipic, cu un perlaj mai redus, dar foarte viu si jucaus pe papile. Notele exotice dn nas provin din faptul ca nu avem de-a face cu obisnuitul vin 100% din struguri Glera, ci cu un cupaj local, care include de aceasta data si struguri precum Verdiso, Bianchetta Trevigiana si Perera, de unde si numele de „cupaj traditional”. Nas de fructe si flori uscate, gust viu, cu un prim plan de mere verzi, ceva accente delicate intre mango si piersica, si un final cu senzatii dulci-florale, de salcam. Fin, fara a fi delicat, bun si de racorire, si de acompaniat niste salate de fructe.
Aurelia Visinescu este, fara tagada, o autoritate in materie de Pinot Noir, cu un trecut de medalii internationale dincolo de orice indoiala. Mai sunt unii care se bucura mai mult de Fetestile ei negre sau de Tamaioase. Si au si ei dreptate. Dar acest rose, am impresia, e facut mai mult pentru prieteni decat pentru critici. Isi ia in serios rolul racoritor - amabil al rose-urilor si, desi joaca armonios intre fructe de padure rosii, cirese albe si o aciditate de fruct alb - este, in fapt, un vin de sprijin, fie ca acompaniament langa o gustare de vara, fie ca popas reconfortant in mijlocul unui drum lung...
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
Evident, nu se apuca nimeni sa faca un asamblaj / cupaj de 40% Sauvignon Blanc, 20% Riesling, 21% Chardonnay, 9% Gewurtztraminer, 9% din necunoscutul Sauvignon Gris si 1% (!!) Viognier fara sa stie ce vrea de la vin. Poate doar sa fie asta structura viei si sa fie vorba despre vreun taran care amesteca toti strugurii, dupa cum a invatat de la dacii lui... Dar, clar nu e cazul. Nu e un vin dulce clasic, mai degraba unul putin sarit de pragul de demidulce, un „cules tarziu” in adevaratul sens al expresiei. Niste fructe albe confiate (caise, piersici), ceva miere sau fagure de miere, dar si multa prospetime.
Sa tot fie vreun an de cand am facut cunostinta cu Val d'Oca, prin intermediul unui exotic Uvaggio Storico, dintr-un amestec de Glera si alti struguri locali, despre care am discutat tot aici... Ei bine, astazi avem de-a face cu un Valdobbiadene Prosecco Superiore Brut DOCG, produs 100% din struguri Glera. Sincer vorbind, din nu foarte desele mele experiente cu vinuri spumante din Italia am inteles un singur lucru: ca sunt bune dimineata, la pranz si seara, mai ales vara, si mai ales daca n-ai mare lucru de facut mai tarziu. As putea vorbi mult despre echilibrul dintre notele florale si cele de fruct din aroma, despre perlajul fin, despre cat de jucaus si vesel se aseaza pe papile, cu un post gust racoritor si enervant de curat (la doar 1,8 grame de zahar per litru, nu se simte nimic dulceag). Dar nu este asta este vorba. Vreti sa va simtiti bine? Luati-l, raciti-l si impartiti-l cu cineva! Atat.
Un rose despre care nu ai avea prea multe de spus, dupa ce arunci un ochi pe fereastra. Este, pur si simlplu, unul dintre acele vinuri de vara care, bine racite, devin de nerefuzat. Echilibrat, cu fructe de padure suficient de intense cat sa nu fie obositoare, aciditate placuta, taninuri cam inexistente si postgust destul de lung pentru un rose. Reconfortant. Dupa ce se mai incalzeste un pic, incepe sa devina sesizabil un oarece zahar rezidual, destul de discret si nederanjant, chiar si pentru puristi. Racorire placuta!
Un rose despre care nu ai avea prea multe de spus, dupa ce arunci un ochi pe fereastra. Este, pur si simlplu, unul dintre acele vinuri de vara care, bine racite, devin de nerefuzat. Echilibrat, cu fructe de padure suficient de intense cat sa nu fie obositoare, aciditate placuta, taninuri cam inexistente si postgust destul de lung pentru un rose. Reconfortant. Dupa ce se mai incalzeste un pic, incepe sa devina sesizabil un oarece zahar rezidual, destul de discret si nederanjant, chiar si pentru puristi. Racorire placuta!
Pot sa zic ca, in comparatie cu vasta majoritate a rose-urilor din Romania, avem de-a face cu un vin care se ia in serios, care vrea sa fure atentia asistentei si sa o convinga de faptul ca un rose este mai mult decat un rosu pierdut. Densitate peste medie, arome destul de intense si integrate, un strop neasteptat de maturitate - acesta ar fi portretul olfactiv. Gustativ, joaca in aceeasi liga a rose-urilor pline de fruct (cirese, fructe rosii de padure), dar finalul il scoate din ecuatia vinurilor moderne. Plin, rotund, promitator si de intretinut sarbatori memorabile.
Nas verde, cu tente minerale, citrice si note tropicale, suculent, plin de viata, si totusi, in gust, mai degraba domol si lin curgator pe gat... Cele cateva luni diferenta intre sezoanele de vinificare din emisfera sudica si cea nordica isi spun, cu adevarat cuvantul! Tineretea este un pic franata de caldura, aciditatea de corpolenta si, desi urla din rarunchi originea sa din Lumea noua, parca imprumuta ceva din dragostea de mancare si de echilibru a europenilor.
Cu aceeasi intensitate ca in editiile precedente, doar ca parca mai floral-ierbos, cu ceva note citrice si, la incalzire peste normele permise, un pic verde. Mai putin soc, mai putin salcam, deloc pipi de pisica, spre marea mea usurare. Gustativ, din nou un pic diferit, cu o aciditate mai putin agresiva, mai potrivita consumului din aceasta vara, in loc sa stea “la linistit” cateva luni. Curge bine pe gat, cu fructe albe si nuante tropicale (ceva mango, parca), final suficient de lung si de vesel. Per total, un vin “de maiada”. Adica “mai ada, baiete, o sticla!”.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...