Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Radu Rizea
-
CHATEAU BONNET BORDEAUX RESERVE 2015-Andre Lurton
Desi este o companie de familie, la cele 640 de hectare intinse pe sase DOC-uri, Vignobles Andre Lurton este una dintre cele mai mari companii din Bordeaux. Un soi de “deci se poate!” aruncat celor care nu cred decat in microberarii, microvinarii si alte lucruri mici si delicate. Ce-i drept, vinul de fata - un soi de simbol al firmei - nu’i nici pe departe vreun premier cru, dar tare mi-ar placea sa-l am tot timpul in frigider! Nas frumos, cu ceva coarna, visina, cirese, ba chiar si o urma de curmala. In gust, se simt ceva taninuri rotunde, usor active, dar degraba acoperite de cirese, fructe de padure, note vegetale, piperuri, cacao sau ciocolata cu lapte. Fruct cat trebuie, sa nu fie nici prea modern, nici prea intelept, aciditate asijderea. Daca a mai ramas cozonac prin frigider, prinde bine!
-
FIDORA PINOT GRIGIO 2016-FIDORA
Oi mai fi zis, n’oi mai fi zis, cu riscul de a ma repeta: Pinot gris este un soi mult subapreciat. Bine facut, este mai subtil si mai elegant decat multe dintre vinurile fratelui sau vitreg, Chardonnay. Si, desi sunt mai aproape cu sufletul de varinanta alsaciana, cu corp plin si rotund, iata ca si un italian mai verde si mai acid poate fi la fel de surprinzator. Vivace pentru varsta lui, cu tente minerale pronuntate, un rest mic de zahar care ascunde partial aciditatea, este genul de Pinot gris “de livada”, plin de fructe albe (mere, pere), imbracate in cateva nuante florale. Perfect pentru acest prim val de caldura, care pare sa dispara cu fiecare nor.
-
ELEGANZA 2016-WineRo
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
-
NEGRU DE DRAGASANI 2017-Vitis Metamorfosis
Nu o fi Negrul de Dragasani vreun "portdrapel" al soiurilor romanesti dar, sincer vorbind, tare mi se pare ca uneori are de spus mai mult despre Romania si despre romani decat Feteasca neagra. Asa, un pic (mai mult, chiar) rustic, dar slefuit si coerent, un taran curat si ager, pe cale sa termine facultatea de filosofie... Iar cel de la Via Marchizului, de cativa ani incoace, este tot mai jucaus, mai nuantat si mai convingator. Cand crezi ca ai dat de o banala duda supracoapta, cazuta din copac, aromele te muta catre mure proaspete. Cand crezi ca ai dat de lemn uscat, e de fapt o nuanta de ciocolata care il acopera, unde ai impresia ca e ceva, o nota de fiert, de ars - gasesti de fapt ceva smochine, curmale sau alte uscaciuni. Frumos si de perspectiva, chiar daca acum inca se zbate in chinul adolescentin de a nu putea formula exact tot ce-i trece prin gand.
-
THE FEDERALIST VISIONARY ZINFANDEL 2015-Federalist Vineyards
Vinurile The Federalist candideaza, in tabloul meu de lucruri suprarealiste legate de vin, la un loc de frunte. De la inimosul strugure „American” care e Zinfandelul, sau faptul ca vinul este „big & bold” pentru ca s-a instalat pe continent cam in vremea in care Alexander Hamilton punea bazele Partidului Federalist, pana la „Hamilton a murit la capatul unei arme fumegande, deci am facut un vin cu nuante de fum” – cam tot ce e legat de comunicarea acestui vin ma depaseste. Sau nu, dar nu vreau sa fiu rau. In schimb, dupa ce deschizi sticla, povestilea astea cam incep sa nu-si mai gaseasca locul: vinul este, clar, un seducator. Și nu unul subtil, ci genul de crossfit-er care recita Shakespeare. Cand te astepti ca totul sa fie la vedere – fructe de padure mature, oleaca de fum si ceva condimente – atunci incepe sa scoata note subtile, ba de gemuri mai uscate, ba o cireasa mica si ascunsa… Iar pe papile, pentru iubitorii de vinuri rosii moderne si intense, este un deliciu. Postgustul mediu spre lung este foarte cald, singura indicatie a alcoolului ridicat (15%), altfel prea bine integrat pentru fi sesizat. De carnuri picante!
-
PRINCE MIRCEA 2016-Vinarte
Cred ca Prince Mircea este de multa vreme mai mult un reper decat un vin. Are atatia ani de calitate constanta (si de pret bun alaturi de calitate), incat sunt sigur ca producatorii nascuti mai tarziu s-au folost de Mircea si de fratele lui mai mare, Matei, pentru a se pozitiona pe piata si pentru a-si evalua propriile vinuri. Fara nici o urma de surpriza, ne intalnim din nou cu un vin intens, plin de fructe rosii, atat olfactiv, cat si gustativ, bine acompaniat de condimente din zona piperului si chiar a ardeiului iute, ba chiar si cu o urma de cenusa, bantuind un pic nasul si postgustul. Chiar daca este intens aromatic si are un corp mi degraba dens, Mircea este totusi un vin caracterizat de eleganta (e „Prince”, nu?), iar postgustul suculent si aciditatea vioaie il fac potrivit inclusiv pentru serile mai calde…
-
JELNA PINOT NOIR ROSE WILD YEAST 2018-Crama Jelna
Chiar daca, de obicei, sunt la curent cu noutatile, am avut surpriza sa aflu, cu doar cateva ore inainte sa gust acest vin, ca a apucat deja sa faca ceva zgomot prin societatea inalta si relativ inchisa a finilor cunoscator de vin. Bine, de trecut pe la urechi ca exista - imi trecuse, insa nu ajunsese si pe sub nas... Asa ca m-am intalint cu el avand deja niste asteptari (ceea ce nu e mereu bine). Ce sa zic, a facut fata cu brio, desi cunosc doi-trei iubitori de Pinot Noir care ar da cu el de pamant. Daca ar fi sa cantarim spectrul aromatic, am gasi probabil vreo treime dintre arome provenite din interactiunea cu salbaticiunile de drojdii si spre doua treimi ca arome specifice de soi (sau 40/60?). Ceea ce ii da vinului o latura rustico-hipstereasca, cu un echilibru de tip turbofolk, in care niste note care aduc aminte de buturuga si capsunica se joaca de-a v-ati ascunselea cu fineturi de Bourgogne. Și gustul parca sta in aceeasi zona experimentalista asa ca singurul lucru pe care pot sa vi-l promit este ca veti face cunostinta cu un vin care fie va place mult, fie va calca pe nervi si sensibilitati. Sigur nu e un vin de indexat an zona „vazut, placut, poate revenim, uitat”. Felicitari oenologului. Inca vreo cateva sute de vinuri de-astea si ne putem prezenta in lume!
-
SOARE 2016-Vinarte
Este un loc comun, sper, laudatio adus de catre Pastorel Teodoreanu, in diferite ocazii, Cabernetului de Samburesti. La fel de cunoscute – din nou, sper – sunt Cabernetul „Soare” de pe platourile din Bolovanu (gard in gard cu mosia Samburesti si, daca nu ma insel, din acelasi DOC) si povestea numelui sau – culegatorii de pe coasta dealului spuneau ca muncesc „la soare”, pentru ca nu aveau pic de umbra in care sa se ascunda, la orice ora din zi. Cert e ca zona Samburesti – Bolovanu este un epicentru al Cabernetului de calitate (intins chiar si peste Olt, in via unor nobili concurenti), si ca Soare este, de mult, un vin-fanion atat al Vinarte, cat si al noului val din oenologia romaneasca. Inca tanar, plin de dulceti si gemuri, de fructe de padure proaspete si cu arome deja stratificate (in nas si gust, deopotriva), „Soare” este astazi un vin de bucurii spontane, usor de inteles, dar este mai ales un vin de imbatranit, cu intelepciune, in pivnite potrivite. Cred ca-si va da adevarata masura peste 4-5 ani.
-
CUVEE ROUMERY COTES DE PROVENCE 2017-Chateau des Ferrages - M. Chapoutier
Un rose din noua scoala a Sudului Frantei, unde ideea de vin campenesc, de vin de coasa sau de baut cu burta e pe cale de disparitie. Pe de o parte, treaba cosasilor o fac combinele, pe de alta - nu ai cum sa supravietuiesti economic doar cu asa ceva, decat daca ai sute si mii de hectare. Ceea ce nu prea e cazul. Trend-ul, sa zicem asa, a luat-o spre vinuri mai seducatoare, mai complicate, cu ceva mai mult alcool (ca nici cu incalzirea globala nu prea te pui...), cu mai multe de oferit decat aveau acum vreo 20 de ani. Culoare perfecta de foaie de ceapa (de dictionar, as zice, dar l-am degustat mai pe seara, si nu risc), nas usor afumat, cu multe cirese albe, ceva ierburi aromatice si fucte de padure necoapte, dar si niste aluzii minerale. Gust in coerenta cu aromele, de fructe rosii tinere, cu un surplus citric care contribuie la aciditatea consistenta, postgust mediu spre lung si plin de prospetime.
-
SER LAPO CHIANTI CLASSICO RISERVA 2014-Mazzei
Cand gusti vinul unei familii care are in spate vreo sase sute de ani de traditie in facerea vinului si care pune pe primul loc promovarea soiurilor locale (evident, intr-un context bio/ecoresponsabil) cam la asa ceva te astepti. Ser Lapo, unul dintre stramosii familiei, este primul responsabil pentru a fi folosit numele de „vin (de) Chianti”, in 1398, deci e clar ca nu putea fi vorba de vreunul dinte acele vinuri din aceeasi regiune, insa mai potrivite pentru picnicuri si omlete decat pentru exercitii de admiratie. Facut in stilul suplu al Chianti-urilor, din vremea in care nu era descoperita inca puterea Sangiovese-ului de a da vinuri grele, Ser Lapo exceleaza prin aromele complexe si prietenoase, de la cirese negre si fructe proaspete de padure la piele, fum si condimente. Aromele provenite din contactul cu lemnul se dezvolta incet, dar sigur, pana cand vinul ajunge la o expresie aproape sobra. Gustativ, lemnul devine si mai prezent, cu o astringenta ce dovedeste ca vinul va deveni si mai bun dupa ceva invechire (6 luni – 2 ani). Chiar si asa, vinul este mai degraba dominat de fructe si gemuri, referintele la lemn fiind, dincolo de taninuri, aromele de fum si praful de cacao din final. Vin de vanat si de vita, cea din urma nu foarte patrunsa...
-
SER LAPO CHIANTI CLASSICO RISERVA 2013-Mazzei
Cand gusti vinul unei familii care are in spate vreo sase sute de ani de traditie in facerea vinului si care pune pe primul loc promovarea soiurilor locale (evident, intr-un context bio/ecoresponsabil) cam la asa ceva te astepti. Ser Lapo, unul dintre stramosii familiei, este primul responsabil pentru a fi folosit numele de „vin (de) Chianti”, in 1398, deci e clar ca nu putea fi vorba de vreunul dinte acele vinuri din aceeasi regiune, insa mai potrivite pentru picnicuri si omlete decat pentru exercitii de admiratie. Facut in stilul suplu al Chianti-urilor, din vremea in care nu era descoperita inca puterea Sangiovese-ului de a da vinuri grele, Ser Lapo exceleaza prin aromele complexe si prietenoase, de la cirese negre si fructe proaspete de padure la piele, fum si condimente. Aromele provenite din contactul cu lemnul se dezvolta incet, dar sigur, pana cand vinul ajunge la o expresie aproape sobra. Gustativ, lemnul devine si mai prezent, cu o astringenta ce dovedeste ca vinul va deveni si mai bun dupa ceva invechire (6 luni – 2 ani). Chiar si asa, vinul este mai degraba dominat de fructe si gemuri, referintele la lemn fiind, dincolo de taninuri, aromele de fum si praful de cacao din final. Vin de vanat si de vita, cea din urma nu foarte patrunsa...
-
TERROIR UNICO CABERNET SAUVIGNON 2017-Zorzal
Crescut la altitudine (1.350 m), pe un platou aparat de munti, acest Cabernet – frumos de altfel – mi-a starnit cateva nedumeriri. Poate sa fi fost doar sticla mea, pentru ca nu am vazut referiri similare nicaieri dar, daca a fost un accident, ma bucur ca a ajuns la mine. Despre ce e vorba? Despre niste tonuri olfactive secundare de cenusa, de pamant parjolit, regasite apoi in postgustul cu tente mineral-pamantoase, note rare pentru un vin atat de tanar, produs in tancuri de inox (deci nu de la butoaie arse) si care nici macar nu a trecut prin fermentatie malolactica… Ciudat, cum spuneam, dar frumos. In rest, tot ce va assteptati – nas de magiun, dulceata de fructe rosii, condimente, dublat in gust de fructe confiate, fructe de padure un pic deshidratate, piperuri, ba chiar si ceva note florale si tropicale, daca aveti rabdare sa-l aerisiti. Interesant, ca sa nu zic mai mult...