M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca ar fi dat australienii, americanii, chilienii si argentinienii iama in nordul Italiei, ca netarmurita si arzatoarea dorinta de a face vin, cam asa ceva ar fi iesit. Insa (ceva ce ei ar face!) revolutionarul dop de sticla (sigiliul perfect, anti-oxidare, anti-orice) este, de fapt, de rasina. Și scoate / agata / lipeste membrana protectoare odata cu dopul, deci ar fi bine sa goliti sticla din prima incercare, nu sa-l lasati cu saptamanile prin frigider. Și cam atat - alte reprosuri nu gaseste nici un carcotas. Un vin intens, aproape dur, orisicum surprinzator, cu debut de magiunuri frumoase (de prune uscate, dar cu mieji de nuca), deschis apoi spre coacaze si un strop de nuci de cola (Kola), si o expresie - dupa aerisire - dominata de cirese negre, cirese rosii tinere si ceva fructe rosii de padure foarte proaspete. Gustul porneste la fel de inchis ca nasul - smochine, curmale, nuci, pentru a evolua spre mure, fructe de padure si o doza perfect echilibrata de picanterii. Tanar, dar deja pe platoul optim de consum.
Daca ar fi dat australienii, americanii, chilienii si argentinienii iama in nordul Italiei, ca netarmurita si arzatoarea dorinta de a face vin, cam asa ceva ar fi iesit. Insa (ceva ce ei ar face!) revolutionarul dop de sticla (sigiliul perfect, anti-oxidare, anti-orice) este, de fapt, de rasina. Și scoate / agata / lipeste membrana protectoare odata cu dopul, deci ar fi bine sa goliti sticla din prima incercare, nu sa-l lasati cu saptamanile prin frigider. Și cam atat - alte reprosuri nu gaseste nici un carcotas. Un vin intens, aproape dur, orisicum surprinzator, cu debut de magiunuri frumoase (de prune uscate, dar cu mieji de nuca), deschis apoi spre coacaze si un strop de nuci de cola (Kola), si o expresie - dupa aerisire - dominata de cirese negre, cirese rosii tinere si ceva fructe rosii de padure foarte proaspete. Gustul porneste la fel de inchis ca nasul - smochine, curmale, nuci, pentru a evolua spre mure, fructe de padure si o doza perfect echilibrata de picanterii. Tanar, dar deja pe platoul optim de consum.
Mario Ercolino este considerat de multi ca fiind unul dintre cei mai buni oenologi italeni contemporani. Detine mai multe podgorii in sudul Italiei, insa toate achizitiile au vizat plantatii cu vii vechi sau foarte vechi. Semnatura stilului sau pare sa fie culesul tarziu (vendemmia tardiva), cu 7-10 zile dupa ce strugurii au ajuns la maturitate, pentru un strop suplimentar de intenstate aromatica. Ce-i drept, rar am vazut atatea superlative referindu-se la un vin –de la cele 97/98 de puncte primite de la Luca Maroni, impreuna cu imposibilul calificativ ”cel mai bun vin rosu italian”, pana la o nota aparent mica, de 3,9/5 primita pe platforma Vivino, unde se califica totusi printre cele mai bine notate 5% vinuri dn lume. Cert este ca aveti de-a face cu un vin eveniment, intens, extractiv, echilibrat, cu note mature deosebit de complexe, pe care e bine sa-l studiati in pahar inainte sa-l aruncati pe gat. Sau, daca e sa ne luam dupa ce spune lumea, e si mai bine sa-l luati acum si sa-l tineti pana spre 2025-2030...
Pe scurt, ideea ar fi ca acest strugure, Cabernet Franc, este tatal prestigiosului Cabernet Sauvignon si, ca orice tata, se bucura de succesul fiului sau, in timp ce se bucura in tacere, de propria noblete, de fondator de dinastie. Un pic exagerat, dupa mine, daca ne gandim ca un fiu nu inseamna o dinastie, dar foarte aproape de adevar, daca luam in considerare ca, acum cateva secole, Cabernernetul Franc era adevaratul rege al Bordeaux-ului iar, astazi, Cabernetul Sauvignon este cel mai cultivat soi rosu din lume. In rest, vinul este un chilian din Maipo Valley, deci intens, plin de fructe si gemuri, cu nuante la fel de tari de fum si piper, un corp mediu, asa cum ii sta bine soiului, si un gust la fel de intens, destul de complex, in orice caz - foarte lung. Aciditate buna, taninuri integrate, placut si cu, si fara mancare.
Poate ca multi nu au Spania pe harta mentala a vinurilor de calitate, dupa intalnirile cu vinuri mai des discutate, mai intens promovate sau cu povesti mai spectaculoase, fie ele de prin Italia, Franta sau vreuna dintre tarile celeilalte emisfere. Tocmai de aceea e important sa revedem periodic vinuri precum cel de fata, nu doar excelent, ci si cu genul de pret (pentru aceasta calitate) care te face sa te intrebi pe ce ai dat banii pana acum. Vorbim despre un Tempranillo dens, intens, expresiv, pe care cele 18 luni de baric nu l-au depersonalizat, ci dimpotriva… Bine, or fi fost si destule butoaie de a doua trecere, dar nu despre asta este vorba, ci despre maiestria impletirii notelor strugurilor – visine si fructe negre – cu cele ale butoiului de stejar. Frumos, lung, echilibrat, carnos si suculent, nu foarte satios. Adica merge si al treilea pahar, daca turnati corect!
Poate ca multi nu au Spania pe harta mentala a vinurilor de calitate, dupa intalnirile cu vinuri mai des discutate, mai intens promovate sau cu povesti mai spectaculoase, fie ele de prin Italia, Franta sau vreuna dintre tarile celeilalte emisfere. Tocmai de aceea e important sa revedem periodic vinuri precum cel de fata, nu doar excelent, ci si cu genul de pret (pentru aceasta calitate) care te face sa te intrebi pe ce ai dat banii pana acum. Vorbim despre un Tempranillo dens, intens, expresiv, pe care cele 18 luni de baric nu l-au depersonalizat, ci dimpotriva… Bine, or fi fost si destule butoaie de a doua trecere, dar nu despre asta este vorba, ci despre maiestria impletirii notelor strugurilor – visine si fructe negre – cu cele ale butoiului de stejar. Frumos, lung, echilibrat, carnos si suculent, nu foarte satios. Adica merge si al treilea pahar, daca turnati corect!
Inca de la prima sa aparitie, Millenium rosu de la SERVE si-a gasit un loc in randul vinurilor „pentru orice ocazie”. Complex, dar fara sa fie obositor, prietenos, dar nu banal – genul de vin care poate fi insotitorul conversatiei, dar si subiectul acesteia. Flexibil, cum s-ar spune. Este un vin care se joaca – notele aromatice mai inalte (fructe supracoapte) sunt compensate pe loc de structura mai solida decat lasa sa para prim inghititura, notele mai grave (lemn, cacao) sunt cumintite de o senzatie matasoasa, taninurile sunt perfect integrate, iar postgustul lung, cu un plus de caldura, este impartit echilibrat intre fructe si condimente. Un vin frumos, la fel de reusit ca celelalte editii, bun de deschis, continuat si incheiat o masa sau o seara lunga cu prietenii.
Cu mult Grenache, ceva Syrah si Mourvedre, un strop mic de Cinsault si multe, multe puncte din partea tuturor criticilor pe la care a ajuns, avem de-a face cu un vin care corespunde asteptarilor. Și la ce te astepti din partea unei familii care isi stapaneste domeniul de dinainte sa ajunga Columb in America? De la niste oameni care isi cresc via la cativa metri de ruinele unei crame galo-romane si care au ajuns la a XIV-a generatie de facatori de vin? Evident, la acest tip de vin etajat, complicat, usor depresiv initial, dar extrem de volubil pe masura ce se aeriseste – porneste de la tonuri sobre de boabe de cafea, smochine, gem ars de capsune si ceva condimente, deschis apoi spre o bogatie de fructe negre, piperuri, note vegetale si urme minerale. In gust, are taninuri inca reactive (va fi spectaculos in 2-3 ani), este intens si cremos, cu debut de fructe negre si rosii care trece prin tot soiul e fructe uscate si ierburi aromatice, pana la un final picant, punctat de spuma de cappuccino. Spectaculos!
Puternic, rezistent si cu o viata lunga inainte, este genul de vin de forta care a facut necesara (sau macar acceptabila) dihotomia conotatiilor Shiraz si Syrah. Dupa o indelunga aerisire, aromele initial mai inchise devin bogate, complexe, de fructe rosii si negre (capsuni mature, coacaze, afine), condimente, lemn dulce, vanilie, urme vegetal-pamantoase. Pe papile este vesel si tanar, cu un atac concentrat pe fructe rosii proaspete, mai putin dens decat ar sugera nasul, consistent aproape de – dar fara sa atinga – zona de vin satios, masticabil. Taninuri aproape de integrarea perfecta, aciditate care sustine ansamblul, final lung si echilibrat, per total – un vin frumos!
Puternic, rezistent si cu o viata lunga inainte, este genul de vin de forta care a facut necesara (sau macar acceptabila) dihotomia conotatiilor Shiraz si Syrah. Dupa o indelunga aerisire, aromele initial mai inchise devin bogate, complexe, de fructe rosii si negre (capsuni mature, coacaze, afine), condimente, lemn dulce, vanilie, urme vegetal-pamantoase. Pe papile este vesel si tanar, cu un atac concentrat pe fructe rosii proaspete, mai putin dens decat ar sugera nasul, consistent aproape de – dar fara sa atinga – zona de vin satios, masticabil. Taninuri aproape de integrarea perfecta, aciditate care sustine ansamblul, final lung si echilibrat, per total – un vin frumos!
Imi amintesc ca prima oara cand am auzit de vinul acesta care, cu un tupeu fara margini, provine chiar de la Chateau Arrogant Frog, mi-am propus sa ajung neaparat vreodata sa-l beau. Mascota, porecla transformata in renume, marketing de geniu al lui Paul Mas, palma data consumatorului englez care trece pe langa glumita si-i umple buzunarele de bani producatorului, intr-o profitabila palma morala data flegmei de peste canal… Pentru oricare dintre motivele acestea si inca o suta. Inca, cum paranoia ma impiedica sa fac cumparaturi online, abia acum ne intalnim. Nu sufar ca nu ne-am cunoscut pana acum, dar ma bucur de intalnire. Grenache, Cinsault si Syrah (50/30/20), adica cirese, condimente, cramele, ceva flori uscate. In gust – proaspat, cu o intensitate care creste pe masura ce gusti (noua moda a atacului subtil din Provence si Languedoc), aciditate buna, totul echilibrat... De dictionar! De baut de sete, de placere, cu prietenii, sotia, colegii de munca, sau zugravul, daca a facut treaba buna!
Feteasca neagra este, in sine, un soi care necesita precizie – pentru momentul culesului, in alegerea butoaielor (tip de lemn, noi sau vechi, mai mult sau mai putin prajite), in stabilirea timpilor petrecuti in barrique si apoi in sticla, inainte de lansare. Altfel nu iese bine – este prea cruda, prea salbatica, „inecata” in lemn sau cu aromele de soi disparute. Feteasca neagra de fata este o dovada a faptului ca dragostea fondatorului, Guy de Poix, fata de acest soi nu a fost irosita. Se simte in echilibrul vinului ca fiecare pas a fost facut la timpul sau, nici prea devreme, nici prea tarziu. Taninurile sunt topite, fine, dar prezente. Aciditatea exista exact cat sa se faca simtita, dar sa se echilbreze perfect cu aromele intense de fructe uscate, cirese negre si condimente. Postgustul sobru de ciocolata neagra, cu vagi senzatii de alcool dulceag, completeaza elegant ansamblul. Un echilibru frumos, pe masura asteptarilor de la o Feteasca de Dealu Mare, sau chiar peste...
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...