Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Radu Rizea
-
EXPRESION EXTRA BRUT-Mi Terruno
Un cupaj de Pinot Noir, Chardonnay si Chenin mai dificil de localizat decat te-ai astepta de la un spumant de tip Charmat. In primul rand aromele sunt departe de cele ale unui extrabrut obisnuit, tinzand mai degraba catre fructe rosii decat spre drojdii (aici greu de depistat) sau produse de panificatie (deloc), cum te-ai astepta. Nici culoarea nu face parte din spectrul obisnuit, micile inflexiuni rozalii fiind departe de rozul somon despre care vorbeste site-ul producatorului. In schimb, alcoolul prietenos (12%), impreuna cu senzatia amicala a fructelor din gust si postgustul curat si proaspat fac din acest spumant bautura perfecta de intampinat caldura de la pranz sau, cum se poarta in randul celor fara carnet de conducere – pentru inceput cu dreptul o zi lenesa...
-
ULTRA CABERNET SAUVIGNON 2015-Kaiken
Undeva, dincolo de rigorile lumii noi - arome intense si nivel ridicat de alcool (14,5%, dar nu se simte, nu va faceti griji) -, acest Cabernet parea sa ascunda si alta poveste. Dupa una-doua inghitituri era clar ca nu este un vin „facut ca sa placa”, cel putin nu tuturor. Site-ul producatorului arunca un pic de lumina: viile de pe care s-au cules strugurii au 80 de ani, se afla la peste 1000 de metri altitudine si sunt foarte aproape de raul Mendoza, ceea ce asigura un strat aluvionar (20% argila) de jumatate de metru deasupra bolovanisului. O explicatie plauzibila pentru taninurile rotunjite, dar foarte ferme, pentru intensitatea si varietatea de nuante de fructe (rosii si negre), dar mai ales pentru postgustul lung, intens si, la drept vorbind, barbatesc – asa cum ii sade bine Cabernetului. Nuantele picante, vanilia uscata, stropul de fum si senzatia generala de vin plin, bogat, se adauga acestora pentru o surpriza deplina, bine asezata pe papile, pe cerul gurii si pana spre amigdale. Bine jucat, Argentina!
-
STEIN SAUVIGNON BLANC 2019-Nals Margreid
Un Sauvignon blanc atipic, ca toate vinurile acesui producator, unde se pare ca tema dominanta este joaca de-a intensitatile variabile intre notele principale si cele secundare. Debutul olfactiv este covarsit de citrice (limeta, lamaie), pentru a evolua mai apoi spre fructe albe si nuante ierboase – o evolutie destul de complexa pentru un vin atat de tanar. Gustul este dominat de fructe albe (mar, piersica), insa jucat intre toate nuantele resimtite si olfactiv, iar corpul destul de dens spune clar ca nu avem de-a face cu un Sauvignon Blanc clasic. Cu o urma de mineralitate si o aciditate sprintena, este un vin de urmarit pentru inca vreo doi-trei ani, cel putin!
-
HILL PINOT GRIGIO 2019-Nals Margreid
Nas frumos, parca un pic atins de fum, care ar duce cu gandul la o fermentatie in baric, cu note minerale si ceva nuante, destul de ascunse, de caisa si fructe confiate. Gustativ, are o prospetime surpinzatoare pentru maturitatea nasului, cu o aciditate scoasa in relief de aromele de fructe necoapte (din nou caise, insa de aceasta data verzi, corcoduse necoapte si ceva citrice). Initial, este departe de punctele afisate pe sticla, dar intr-o zona totusi exceptionala pentru acest soi relativ neutru. In plus, particula grigio ar implica si o declaratie a intentiei de a crea un „vin de vara”, specifica abordarii acestui strugure in Italia (spre deosebire de pinot gris-urile care, invocand apartenenta la scoala franceza, cauta arome de fructe supramaturate, zemoase si chiar cu influente tropicale). Pe de alta parte, evolutia in pahar pare nesfarsita, in deplina contradictie cu vivacitatea resimtita pe papile, adica un vin pe de o parte complex, pe de alta racoritor si nepretentios. Un mic, dar placut paradox italian.
-
APPASSILENTO ROSSO DEL VENETO 2016-Farina
Vrem, nu vrem, viata merge inainte, iar supraproductia globala de vin conduce la aparitia a din ce in ce mai multe expresii care incearca sa aduca traditiile in modernitate, sa prinda si sa fidelizeze consumatori din ce in ce mai tineri, dar sa si spuna povestea atat de necesara vanzarii oricarui vin. Din fericire, dat fiind ca multe asemenea experimente sunt facute de oameni care chiar iubesc vinul (uneori mai mult chiar decat profitul), cateodata apar surprize mai mult decat placute. Apassilento (o asemenea supriza) este cel mai probabil un nume provenit din apassimento – metoda prin care strugurii sunt lasati sa se usuce (si sa-si concentreze mustul) dupa cules, in camere speciale, pe rafturi de bambus sau de paie. Vinul nu e chiar bomba de fruct, dar nici departe, cu multe nuante de coacaze negre si rosii, prajitura de cirese, prune, prune afumate, dulceata de caise, ba chiar si ceva fructe confiate, totul intr-un ansamblu elegant si echilibrat. Gustul este dominat de fructe, fin, catifelat, lung si cu un final in care putinul zahar rezidual chiar isi face bine simtita prezenta.
-
12 E MEZZO - MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2019-Varvaglione
Un vin care merita sa fie baut dintr-un pahar de vin rosu. Ba chiar si aerisit un pic, inainte, si sa nu fie nici chiar rece… Adica un alb bun de primavara rece, genul de vin care pozeaza in „racoritor si proaspat”, dar este, de fapt, cald si plin de fructe zemoase. Nasul povesteste despre ceva din zona tropicala - mango, un strop de compot de ananas – dar si mai neaos-europeana, cu un pic de piersica, urme de flori uscate si de miere. Senzatia cea mai reconfortanta din gust este data de alcoolul destul de redus (12,5%), alaturi de care s-ar resimti, parca, si o nota minerala. Postgust mai degraba mediu-lung, cu fructe galbene si multa prospetime. Ce sa mai: vin de sambata dimineata, de vacante relaxate si de dor de duca. Sau macar de chiulit de la serviciu...
-
HOYA DE CADENAS RESERVA PRIVADA 2013-Vicente Gandia
Fata de multi producatori autohtoni si, in genere, europeni, Vicente Gandia este un colos, cu proprietati care acopera noua (!) denumiri de origine si care isi masoara productia in zeci de milioane de sticle. Cu atat mai mult ma face acest vin sa-mi doresc sa-l vad pe masa micilor giganti autohtoni, ca demonstratie a faptului ca, acolo unde respectul fata de nume este mai important decat dragostea de profit, se pot face lucruri bune si in cantitati mari. Hoya de Cadenas Reserva Privada este un exemplu clar: culoare frumoasa, in care abia se zaresc cei patru ani trecuti, si cu un nas plin, de visine supracoapte, prune, fructe negre, condimente si ceva ierburi aromatice. Corpul, fara sa exagereze in greutate, inglobeaza perfect un alcool exact cum ar trebui sa fie (12,5%), iar gustul, desi poate putin scurt, este cald si plin de fructe care se perinda pe bolta palatina. Un vin de baut de placere, cu ceva coaste de porc la cuptor si unul-doi amici de nadejde, pentru o seara lunga.
-
CANTUS PRIMUS CABERNET SAUVIGNON 2012-Vitis Metamorfosis
Un nas neobisnuit, care pare sa porneasca direct cu tonuri proaspete, pentru a se inchide, aproape mizantrop, cateva minute bune. Incepe apoi, incet dar sigur, eliberarea aromelor complexe. Cu un pic de rabdare, ajungi la tonuri de gemuri, ciocolata neagra, fructe de padure supramaturate si lemn vechi. Gustat, insa, este mult mai viu decat promite nasul, cu o aciditate sprintena, suculent, dominat de fructe proaspete (coacaze, mure) si nuante de cacao. Un stil mai intunecat, mai de Nordul Italiei, nu neaparat pe placul tuturor, mai ales dupa invazia bombelor de fruct din Lumea Noua. Mai potrivit, probabil, pentru asocieri gastronomice (si ma bantuie gustul unor terine si pateuri de ficat de casa), decat pentru intalniri de seara cu amicii. De decantat minim 30 de minute.
-
TIGNANELLO 2017-Antinori
Vedeta a magazinelor specializate de vin, imediat dupa integrarea europeana din 2007, Tignanello ne obisnuise cu recolte cu ceva vechime, de obicei intre 5 si 8 ani care, chiar si la o varsta serioasa, inca frematau de nelinistile tineretii. Asa ca un exemplar de nici trei ani ar fi fost de natura sa nasca ceva indoieli asupra momentului optim de consum. Ei bine, vinul este in mod cert bun de baut, ba chiar se deschide mai degraba molcom, fara graba, si dureaza ceva pana cand aromele animale si cele pamantoase sunt acoperite de cele de condimente si fructe uscate. Are multe lucruri de povestit, dar pare sa nu-si fi construit inca pe deplin vocabularul, asa ca ar fi bine sa-l gustati acum, iar apoi sa dechideti cate o sticla la fiecare sase luni, timp de 3-4 ani, cand ii va fi evident potentialul real de invechire. Astazi are inca o vaga urma de confuzie, de parca ar fi o trupa de teatru tanara, care s-a trezit din senin pe o scena mult prea mare. Sau dimpotriva, o trupa mare pe o scena prea mica... Ca va fi o vedeta, este o certitudine, dar ce bine va veti simti la acea vreme cand veti exclama, superior: ”Care? 2014? Pai il stiu de cand n-avea nici trei ani!”.