Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Radu Rizea
-
CANTUS PRIMUS CABERNET SAUVIGNON 2012-Vitis Metamorfosis
Un nas neobisnuit, care pare sa porneasca direct cu tonuri proaspete, pentru a se inchide, aproape mizantrop, cateva minute bune. Incepe apoi, incet dar sigur, eliberarea aromelor complexe. Cu un pic de rabdare, ajungi la tonuri de gemuri, ciocolata neagra, fructe de padure supramaturate si lemn vechi. Gustat, insa, este mult mai viu decat promite nasul, cu o aciditate sprintena, suculent, dominat de fructe proaspete (coacaze, mure) si nuante de cacao. Un stil mai intunecat, mai de Nordul Italiei, nu neaparat pe placul tuturor, mai ales dupa invazia bombelor de fruct din Lumea Noua. Mai potrivit, probabil, pentru asocieri gastronomice (si ma bantuie gustul unor terine si pateuri de ficat de casa), decat pentru intalniri de seara cu amicii. De decantat minim 30 de minute.
-
TIGNANELLO 2017-Antinori
Vedeta a magazinelor specializate de vin, imediat dupa integrarea europeana din 2007, Tignanello ne obisnuise cu recolte cu ceva vechime, de obicei intre 5 si 8 ani care, chiar si la o varsta serioasa, inca frematau de nelinistile tineretii. Asa ca un exemplar de nici trei ani ar fi fost de natura sa nasca ceva indoieli asupra momentului optim de consum. Ei bine, vinul este in mod cert bun de baut, ba chiar se deschide mai degraba molcom, fara graba, si dureaza ceva pana cand aromele animale si cele pamantoase sunt acoperite de cele de condimente si fructe uscate. Are multe lucruri de povestit, dar pare sa nu-si fi construit inca pe deplin vocabularul, asa ca ar fi bine sa-l gustati acum, iar apoi sa dechideti cate o sticla la fiecare sase luni, timp de 3-4 ani, cand ii va fi evident potentialul real de invechire. Astazi are inca o vaga urma de confuzie, de parca ar fi o trupa de teatru tanara, care s-a trezit din senin pe o scena mult prea mare. Sau dimpotriva, o trupa mare pe o scena prea mica... Ca va fi o vedeta, este o certitudine, dar ce bine va veti simti la acea vreme cand veti exclama, superior: ”Care? 2014? Pai il stiu de cand n-avea nici trei ani!”.