Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Radu Rizea
-
LE ANFORE 2022-Masso Antico
Personal, sticla acesta mi-a tras toate semnalele de alarma posibile de dinainte sa o deschid (sticla fancy, dop de ceara, 98 de puncte Maroni si bio, pe deasupra), dar si la deschidere, cu dopul de polimer care imita pluta (si care poate fi, ce-i drept, mai scump decat pluta...). Am descoperit cateva note de fruct care au amutit imediat, asa ca am ales (gratie noului tratament antihipertensiv) calmul si rabdarea in locul descalificarii... Si a / am meritat cateva minute, de relaxare si anticipare, mai ales ca vinul era prea rece pentru un Salento crescut in fiebinteala. Note profunde, de gemuri uscate, pamant bogat, dar uscat, frunze uscate, care cresc incet spre fructe negre mai mici (afine si coacaze, dar mai pricajite), gem de capsuni si dulceata de zmeura. Totul contrazis de un gust exploziv si suculent, complex si aproape alambicat, cu un atac simultan de ceai negru si de fructe proaspete, cu accente de cola amestecate cu senzatii dulci (fie de la zaharurile reziduale, fie de la alcoolul maricel), care se ordoneaza abia spre finalul care se mai linisteste nitel, pe masura ce trece timpul, dominat de fructe proaspete si nuante prajite de paine, alune, seminte si boabe de cacao. Un vin mult peste pretul cerut, care poate sa intrige, sa provoace conversatii, de apreciat macar pentru haosul sau intern, original si imprevizibil.
-
PRIMITIVO DI MANDURIA 2021-Cignomoro
Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?
-
PRIMITIVO DI MANDURIA 2020-Cignomoro
Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?
-
SIDERAL 2020-San Pedro
Cand te gandesti la Lumea Noua a vinului, de gandesti, de obicei, la inox, temperatura de fermentare controlata, drojdii selectionate etc. - nici una dintre acestea neexistand pe vremea cand aparea crama San Pedro, in urma cu aproape 170 de ani. Da, pe vremea cand Romania nu avea inca nici un brand de vin... Am divagat pentru ca, desi e un vin modern, Sideral are ceva din supletea si complexitatea unui vin clasic. Dominat de fructe rosii, cu note puternice, dar nu covarsitoare, de lemn bine uscat, piper si nuante afumate si minerale, este mai degraba un vin suculent, plin de viata, vesel si un bun companion pentru carnuri picante.
-
VALEA ASCUNSA SAUVIGNON BLANC 2021-Valea Ascunsa
Vin proaspat si stralucitor, cu arome intense si destul de verzi (ardei gras, iarba verde, si cosita proaspat, si necosita, sic), bine punctate de note florale si de ceva fructe de livada albe sau nu foarte coapte (piersici, mere verzi). Gustul este surprinzator de bine rotunjit, cu o aciditate bine balansata, lung, cu note finale de fructe – mere, pere, ba chiar si un strop de gutui. Rezista bine si dupa ce se incalzeste peste 14-15 grade, capatand tuse tonice spre final.
-
LE CONTESSE ROSE BRUT MILLESIMATO 2021-Le Contesse
Deşi m-am ferit o vreme de ideea de prosecco rose, aparent nu aveam de ce să mă tem. Până la urmă, şi ce dacă nu e făcut din struguri Glera? Au oamenii de acolo suficientă experienţă cu spumantele cât să nu o dea în bară, nu? Corect – nu e cazul să aveţi vreo ezitare la spumantul de faţă, este la fel de răcoritor şi de bună dispoziţie ca orice echivalent din struguri albi. Bine, aromele bat mai mult spre cireşe, cireşe albe, un pic de piper şi ceva alcalin (în lipsă de alt descriptor), cu nuanţe pământoase, ceea ce mă face să suspectez un pic de Pinot Noir în ansamblu. Per total, nu departe de un Prosecco clasic, doar ceva mai fructat, mai rotund şi mai... roz, nah. Vesel, oricum, şi bun toată ziua, mai ales în vacanţe.
-
LE CONTESSE ROSE BRUT MILLESIMATO 2020-Le Contesse
Deşi m-am ferit o vreme de ideea de prosecco rose, aparent nu aveam de ce să mă tem. Până la urmă, şi ce dacă nu e făcut din struguri Glera? Au oamenii de acolo suficientă experienţă cu spumantele cât să nu o dea în bară, nu? Corect – nu e cazul să aveţi vreo ezitare la spumantul de faţă, este la fel de răcoritor şi de bună dispoziţie ca orice echivalent din struguri albi. Bine, aromele bat mai mult spre cireşe, cireşe albe, un pic de piper şi ceva alcalin (în lipsă de alt descriptor), cu nuanţe pământoase, ceea ce mă face să suspectez un pic de Pinot Noir în ansamblu. Per total, nu departe de un Prosecco clasic, doar ceva mai fructat, mai rotund şi mai... roz, nah. Vesel, oricum, şi bun toată ziua, mai ales în vacanţe.
-
ARAGOSTA BRUT-Cantina Santa Maria La Palma
Langustina sau homar fara clesti, ce-o fi si aragosta asta in italiana - ca azi n-am nici una, nici alta – dar e clar ca Aragosta este un spumant care cere de mancare. Nu prin alcool, care este bine moderat (11,5%), ci prin aciditatea supervivace, care face orice bautor de bere sau spritz sa isi reevalueze valorile. Vinul e mai mult decat placut, e viu, mai corpolent decat media spumantelor si cumva greu de plasat gastronomic. Adica ar merge bine si la un peste mai grasut (crap maricel, de balta), si la niste pui de balta cu sos hollandaise, si la chestii de carne alba fripte doar un pic, pe gratar. Nu cred ca sunt singurul caruia al doilea pahar i-a facut foame...
-
GORU EL BLANCO 2021-Ego Bodegas
Inainte sa vad din ce strugure se revendica vinul de fata, ma entuziasmasem la gandul unor “soot spirits” din Spirited Away al lui Miyazaki, eticheta fiind o trimitere (sper eu) destul de directa la ghemotoacele de funingine ale filmului. Un minut mai tarziu, cand am vazut soiul de pe eticheta, oarecum oficial catalogat ca fiind cel mai vechi soi pastrat neschimbat al lumii, m-am entuziasmat inca odata. Apoi am citit contraeticheta, unde se povesteste despre motivele cupajarii cu Chardonnay, si m-am dezumflat. Si de aceea, prieteni, nu se judeca nici o carte dupa coperta. Daca va plac vinurile aromate (tamaioase, muscaturi etc), fractia de Chardonnay de aici este pusa doar cat sa nu devina vinul exagerat de aromat. Florile de camp, salcamul si socul sunt la locul lor, aromatic, mai apoi, in gust mai rasar si fructe de livada bine coapte – mere verzi, pere, gutui -, iar finalul este lung, citric, proaspat si ireprosabil pentru acest stil de vin. Inca odata, daca va plac vinurile aromate, acesta este perfect pentru un final vesel de vara.
-
GORU EL BLANCO 2022-Ego Bodegas
Inainte sa vad din ce strugure se revendica vinul de fata, ma entuziasmasem la gandul unor “soot spirits” din Spirited Away al lui Miyazaki, eticheta fiind o trimitere (sper eu) destul de directa la ghemotoacele de funingine ale filmului. Un minut mai tarziu, cand am vazut soiul de pe eticheta, oarecum oficial catalogat ca fiind cel mai vechi soi pastrat neschimbat al lumii, m-am entuziasmat inca odata. Apoi am citit contraeticheta, unde se povesteste despre motivele cupajarii cu Chardonnay, si m-am dezumflat. Si de aceea, prieteni, nu se judeca nici o carte dupa coperta. Daca va plac vinurile aromate (tamaioase, muscaturi etc), fractia de Chardonnay de aici este pusa doar cat sa nu devina vinul exagerat de aromat. Florile de camp, salcamul si socul sunt la locul lor, aromatic, mai apoi, in gust mai rasar si fructe de livada bine coapte – mere verzi, pere, gutui -, iar finalul este lung, citric, proaspat si ireprosabil pentru acest stil de vin. Inca odata, daca va plac vinurile aromate, acesta este perfect pentru un final vesel de vara.
-
CAVA TRESOR GRAN RESERVA 2018-Pere Ventura
Personal, cred ca Tresor este inca o dovada a zicalei „cava este un spumant ca in Champagne, la bani de Prosecco”. Nascut in 2018 din consacrata treime Xarel-lo, Macabeo si Parellada, maturat pe drojdii minim 3 ani si ajuns in pahar, cumva miraculos, inca extrem de proaspat. Note dominante de citrice (pomelo, coaja de lamaie), mere verzi dulci si nelipsitele accente de patiserie. Gust proaspat, plin de viata si de pofta de viata – e bun si de savurat linistit, eventual la o salata de fructe de mare, dar e si mai bun de impartit, cu muzica data tare, in pasi de dans.
-
CAVA TRESOR GRAN RESERVA 2019-Pere Ventura
Personal, cred ca Tresor este inca o dovada a zicalei „cava este un spumant ca in Champagne, la bani de Prosecco”. Nascut in 2018 din consacrata treime Xarel-lo, Macabeo si Parellada, maturat pe drojdii minim 3 ani si ajuns in pahar, cumva miraculos, inca extrem de proaspat. Note dominante de citrice (pomelo, coaja de lamaie), mere verzi dulci si nelipsitele accente de patiserie. Gust proaspat, plin de viata si de pofta de viata – e bun si de savurat linistit, eventual la o salata de fructe de mare, dar e si mai bun de impartit, cu muzica data tare, in pasi de dans.