M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin intens, exact cum te-ai astepta din partea unui Primitivo. Tanar, dar cu note mature, aduce aminte de stilul clasic din zona – fructe supracoapte (prune, mure, coacaze), gemuri, dulceturi si urme de condimente. Gustul este bine rotunjit, aciditatea inca tanara, taninurile aproape topite si finalul mediu-lung, complex, punctat si de nuante de cacao si tabac. Un vin care merge bine la o tigara de foi...
Vinul acesta e genul de amic vechi, pe care il vezi rar, dar constant. Greu de zis câte recolte oi fi gustat pana acum, dar cert e ca si 2016 imi confirma constanta si consistenta stilului. Un pic gemos, dar nu cat sa nu se improspateze din cateva minute de aerisit, cu cirese, capsuni si urme de lemn, ceva vanilie, ciocolata cu lapte, ierburi aromate si picanterii. Un vin mai degraba serios, ca arome, dar destul de usor de baut, bun pentru iesirea asta molcoma dintr-o primavara nesfarsita. Pe final, devine chiar un pic vesel, sprinten si amuzant, dar asta banuiesc ca depinde de numarul de prieteni la care imparti sticla. Eu n-am impartit nimic, am pastrat pentru urmatoarele zile...
Rose intre foita de ceapa si somon, stralucitor, cu inflexiuni aurii. Nas usor timid, cu accente afumate, deschis in timp (10-15 minute) spre note de capsuni salbatice, cirese maraschino, piperuri, fructe zaharisite, zahar candel, paprika. Corp de vin tanar, zvelt, aproape lejer. Gust dominat de fruct, cu accente de condimente, un final un pic scurt, dar cu perspectiva de crestere in aceasta vara sau anul viitor.
Nu am gustat suficiente mostre de Malvasia Nera cat sa-mi dau seama daca este mereu un soi atat de timid sau daca am in fata o exceptie. Ce pot sa garantez este ca acest vin are nevoie de ceva rabdare, mai mult decat media obisnuita. Dar merita, evolutia de la arome pamantoase si de mezel uscat evoluand incet, dar sigur, catre gemuri sau dulceturi uscate de mure si afine, apoi spre fructe rosii timide, cu nuante supramaturate, dublate de note tot mai intense de condimente, de la piper la cuisoare. Pe papile este surprinzator de vioi si vesel, in contrast cu aromele sobre, ajutat atat de corpul nu prea dens, cat si de aciditatea sprintena, de vin tanar. Un postgust surprinzator de complex si elegant pentru varsta vinului, lung si generos. De gustat, cu siguranta, dar tare cred ca peste cinci ani o sa aiba mult mai multe de spus.
De acest Talo San Marzano aproape ca-mi pare rau. L-am desfacut doar ca sa-l gust, desi este exact vinul de impratit, de savurat impreuna, de impartasit. Cam ce spun oamenii, generic, despre un vin. Doar ca Talo are mare parte din punctele mele. Nu e un vin de mari premii, dar e un vin bun. Pentru unii, poate, un vin de zi cu zi. Pentru altii, o sarbatoare. Personal, m-am bucurat de joaca mure – cirese negre – afine din nas, cu cea de note sobre, pe de o parte, si cele vesel-dulcege, pe de alta. Un vin inca tanar, cu un mare parcurs de aici incolo, relaxat si relaxant, mai ales pe vremea de afara.
De acest Talo San Marzano aproape ca-mi pare rau. L-am desfacut doar ca sa-l gust, desi este exact vinul de impratit, de savurat impreuna, de impartasit. Cam ce spun oamenii, generic, despre un vin. Doar ca Talo are mare parte din punctele mele. Nu e un vin de mari premii, dar e un vin bun. Pentru unii, poate, un vin de zi cu zi. Pentru altii, o sarbatoare. Personal, m-am bucurat de joaca mure – cirese negre – afine din nas, cu cea de note sobre, pe de o parte, si cele vesel-dulcege, pe de alta. Un vin inca tanar, cu un mare parcurs de aici incolo, relaxat si relaxant, mai ales pe vremea de afara.
La Stejari e un vin de trei ani, sobru, care se exprima bine in palierul 16-20 grade Celsius, unde devin mai clare si notele de fruct, si condimentele provenite din interactiunea cu lemnul, iar aciditatea, care pare usor prea tanara la temperaturi mai joase, se integreaza bine in ansamblu. Incercati sa-l beti in portii mici (50-70ml.), din pahare mari si cu deschiderea relativ larga, pentru a va bucura pe deplin de arome. Taninuri surprinzator de rotunde si integrate pentru varsta vinului, final doar aparent scurt, care creste in lungime si complexitate odata cu temperatura. Deci, daca nu a fost clar pana acum: nu-l beti rece!
Rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee. Nas initial inchis, cu tonuri pamantoase, deschis dupa cateva minute de aerisire si incalzire catre fructe negre – mure, coacaze si afine, dublate de note de caramele cu lapte, cacao, spuma de espresso si lemn dulce. Gust prietenos, cald, cu urme de taninuri fine inca active, aciditate bine contrapusa extractului solid de fructe. Plin, aproape rotunjit, bun de baut acum, langa o carne mai grasa un pic (antricoate la gratar) sau langa preparate cu arome intense (tocanita de gutui, torturi nu prea dulci cu ciocolata neagra).
Rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee. Nas initial inchis, cu tonuri pamantoase, deschis dupa cateva minute de aerisire si incalzire catre fructe negre – mure, coacaze si afine, dublate de note de caramele cu lapte, cacao, spuma de espresso si lemn dulce. Gust prietenos, cald, cu urme de taninuri fine inca active, aciditate bine contrapusa extractului solid de fructe. Plin, aproape rotunjit, bun de baut acum, langa o carne mai grasa un pic (antricoate la gratar) sau langa preparate cu arome intense (tocanita de gutui, torturi nu prea dulci cu ciocolata neagra).
Rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee. Nas initial inchis, cu tonuri pamantoase, deschis dupa cateva minute de aerisire si incalzire catre fructe negre – mure, coacaze si afine, dublate de note de caramele cu lapte, cacao, spuma de espresso si lemn dulce. Gust prietenos, cald, cu urme de taninuri fine inca active, aciditate bine contrapusa extractului solid de fructe. Plin, aproape rotunjit, bun de baut acum, langa o carne mai grasa un pic (antricoate la gratar) sau langa preparate cu arome intense (tocanita de gutui, torturi nu prea dulci cu ciocolata neagra).
Este decembrie, a dat prima ninsoare, e bezna devreme ziua si tine pana tarziu in dimineata. Gata, e vremea de Cabernet. Incep sezonul cu un traditional Alira din 2016, in tonul consacrat al producatorului. Rosu-rubiniu, nu exagerat de intens, cu foarte vagi inflexiuni granat. Nasul este initial inchis, cu note de flori uscate, smoala, fructe confiate, fructe de padure uscate, pentru a se deschide, incet si sigur, catre note de mure, coacaze si ardei gras verde. Corpul este departe de a fi greoi, pare mai degraba suplu si mai putin extractiv decat in versiunile precedente, insa gustul are intensitate mare si o lungime deosebita. Fructe rosii, cuisoare, piper, ceva note de ciocolata amara si lemn ars. Per total, bun de baut acum, dar si interesant de vazut cum va evolua in urmatorii trei ani.
Un vin asa cum ne-au obisnuit cei de la Vitis Metamorfosis, care ofera mai mult decat cere. Culoare inca tanara, rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee, arome intense (dupa o scurta aerisire) de prune uscate, mure, dulceata de cirese amare, cu toate condimentele specifice – nucsoara, piper, cuisoare si vagi note de cacao / ciocolata amara. Gust plin, cu taninuri frumos integrate, aciditate peste medie si un final destul de lung, elegant si plin de nuante. De baut si de tinut inca vreo cativa ani.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...