M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca sunt Rusaliile, acest vin inspirat de traditii se potriveste bine si cu valul subit de caldura, si cu ceva gustari traditionale, si cu semnificatia momentului. Nu insist, ca sigur o vor face multi... Deocamdata, varianta 2020 de Rusalca se prezinta conform asteptarilor – tanar, proaspat, sprinten, vesel. Arome initial impartite intre zona florala (soc, salcam, flori de camp) si cea de fruct (mere verzi, pere zemoase, piersici albe), apoi mutate, pe masura ce vinul respira, doar catre fruct. Gustul pastreaza aceeasi structura aromatica, dar cu mentiunea ca aciditatea si corpul deja peste medie (e doar aparent diafan) promit o viata destul de lunga acestui vin. Beti acum, dar mai incercati si in urmatorii 3-4 ani.
Un vin care frapeaza initial prin culoarea foarte deschisa, apropiata de Pinot Noir. Aromele sunt cele deja recognoscibile, in coerenta cu alte variante ale acestui soi, din Mehedinti, Dealu Mare sau Dragasani. Un pic rustic – parte din farmecul sau, de altfel – si pamantos initial, se deschide spre condimente lemnoase, piperuri, cirese negre si rosii, compot de visine si ceva urme de talpa de paine la cuptor si cacao. Gustul are fructul mult mai concentrat, cu aciditate de vin tanar, taninuri fine si final mediu spre lung. Un soi pe care ma bucur enorm sa-l vad tot mai raspandit, pe care il consider fara retinere un viitor pretendent clar la topul celor mai valoroase soiuri romanesti.
Daca vorbim de St.Emillion si de “grand cru”, vorbim, evident, despre vinuri serioase si cu mare potential de invechire. De obicei. Acum insa, avem de a face cu un specimen mai deosebit, mai vesel si mai disponibil pentru intalniri intre prietenj, doar aparent sobru. Porneste din note pamantoase, ce-i drept, dar creste repede spre fructe negre de padure, prune, tutun si condimente. Aerisiti un pic si bucurati-va din plin!
Chiar daca e tinerel, vinul are nevoie de o aerisire de macar 15-30 de minute pentru a arata pe deplin de ce este in stare. Nasul porneste de la fructe negre (mure, coacaze) si ciocolata amara, ajungand la piper, visine urme de eucalipt. Rotund, prietenos, cu o aciditate care sa echilibreze bine corpolenta peste medie, suculent si plin de fruct – bomboane de ciocolata cu visine de visinata, prune uscate, vagi urme de smochine si mure. Final lung si picant, perfect de asociat si catorva mancaruri clasice, de la vita la gratar la paste cu trufe sau cu carne si sosuri rosii.
Un vin rosu-violaceu intens si profund, fara semne care sa-i tradeze varsta. Arome explozive, aflate oarecum intre finalul dominatiei fructului si un inceput de echilibru intre prospetime si note mature. Fructele de padure incep sa se transforme in gemuri și dulceturi, ciresele in compot, notele de piele si pamant se accentueaza iar ierburile aromate sunt inlocuite de picanterii. Gustul, insa, ramane mai degraba tanar, vivace, ajutat de aciditatea vesela, care echilibreaza bine si corpul dens, extractiv. Final suprinzator de lung, usor tonic, dar dominat de fructe rosii bine coapte si de usoare senzatii dulci.
Un vin intens, exact cum te-ai astepta din partea unui Primitivo. Tanar, dar cu note mature, aduce aminte de stilul clasic din zona – fructe supracoapte (prune, mure, coacaze), gemuri, dulceturi si urme de condimente. Gustul este bine rotunjit, aciditatea inca tanara, taninurile aproape topite si finalul mediu-lung, complex, punctat si de nuante de cacao si tabac. Un vin care merge bine la o tigara de foi...
Vinul acesta e genul de amic vechi, pe care il vezi rar, dar constant. Greu de zis câte recolte oi fi gustat pana acum, dar cert e ca si 2016 imi confirma constanta si consistenta stilului. Un pic gemos, dar nu cat sa nu se improspateze din cateva minute de aerisit, cu cirese, capsuni si urme de lemn, ceva vanilie, ciocolata cu lapte, ierburi aromate si picanterii. Un vin mai degraba serios, ca arome, dar destul de usor de baut, bun pentru iesirea asta molcoma dintr-o primavara nesfarsita. Pe final, devine chiar un pic vesel, sprinten si amuzant, dar asta banuiesc ca depinde de numarul de prieteni la care imparti sticla. Eu n-am impartit nimic, am pastrat pentru urmatoarele zile...
Rose intre foita de ceapa si somon, stralucitor, cu inflexiuni aurii. Nas usor timid, cu accente afumate, deschis in timp (10-15 minute) spre note de capsuni salbatice, cirese maraschino, piperuri, fructe zaharisite, zahar candel, paprika. Corp de vin tanar, zvelt, aproape lejer. Gust dominat de fruct, cu accente de condimente, un final un pic scurt, dar cu perspectiva de crestere in aceasta vara sau anul viitor.
Nu am gustat suficiente mostre de Malvasia Nera cat sa-mi dau seama daca este mereu un soi atat de timid sau daca am in fata o exceptie. Ce pot sa garantez este ca acest vin are nevoie de ceva rabdare, mai mult decat media obisnuita. Dar merita, evolutia de la arome pamantoase si de mezel uscat evoluand incet, dar sigur, catre gemuri sau dulceturi uscate de mure si afine, apoi spre fructe rosii timide, cu nuante supramaturate, dublate de note tot mai intense de condimente, de la piper la cuisoare. Pe papile este surprinzator de vioi si vesel, in contrast cu aromele sobre, ajutat atat de corpul nu prea dens, cat si de aciditatea sprintena, de vin tanar. Un postgust surprinzator de complex si elegant pentru varsta vinului, lung si generos. De gustat, cu siguranta, dar tare cred ca peste cinci ani o sa aiba mult mai multe de spus.
De acest Talo San Marzano aproape ca-mi pare rau. L-am desfacut doar ca sa-l gust, desi este exact vinul de impratit, de savurat impreuna, de impartasit. Cam ce spun oamenii, generic, despre un vin. Doar ca Talo are mare parte din punctele mele. Nu e un vin de mari premii, dar e un vin bun. Pentru unii, poate, un vin de zi cu zi. Pentru altii, o sarbatoare. Personal, m-am bucurat de joaca mure – cirese negre – afine din nas, cu cea de note sobre, pe de o parte, si cele vesel-dulcege, pe de alta. Un vin inca tanar, cu un mare parcurs de aici incolo, relaxat si relaxant, mai ales pe vremea de afara.
De acest Talo San Marzano aproape ca-mi pare rau. L-am desfacut doar ca sa-l gust, desi este exact vinul de impratit, de savurat impreuna, de impartasit. Cam ce spun oamenii, generic, despre un vin. Doar ca Talo are mare parte din punctele mele. Nu e un vin de mari premii, dar e un vin bun. Pentru unii, poate, un vin de zi cu zi. Pentru altii, o sarbatoare. Personal, m-am bucurat de joaca mure – cirese negre – afine din nas, cu cea de note sobre, pe de o parte, si cele vesel-dulcege, pe de alta. Un vin inca tanar, cu un mare parcurs de aici incolo, relaxat si relaxant, mai ales pe vremea de afara.
La Stejari e un vin de trei ani, sobru, care se exprima bine in palierul 16-20 grade Celsius, unde devin mai clare si notele de fruct, si condimentele provenite din interactiunea cu lemnul, iar aciditatea, care pare usor prea tanara la temperaturi mai joase, se integreaza bine in ansamblu. Incercati sa-l beti in portii mici (50-70ml.), din pahare mari si cu deschiderea relativ larga, pentru a va bucura pe deplin de arome. Taninuri surprinzator de rotunde si integrate pentru varsta vinului, final doar aparent scurt, care creste in lungime si complexitate odata cu temperatura. Deci, daca nu a fost clar pana acum: nu-l beti rece!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...