Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Foarte curios am fost cum e acest vin italian, fiindcă tare mi-au plăcut sticla și eticheta lui. Înainte să-l deschid, am citit și am aflat că: Cielo e Terra 3 Passo Bianco este un vin organic obținut prin cupajare din soiurile de struguri Chardonnay și Fiano. Strugurii pentru acest vin alb provin din diferite regiuni ale Italiei unde plantațiile se cultivă în sistem bio. Cu o culoare galben aurie, strălucitor în pahar, 3 Passo Bianco miroase a fructe de livadă coapte, alune lejer prăjite, miere și flori de câmp. La gust, vinul, care se prezintă sec, dar cu o agreabilă prezență glicerică, este voluntar, fructat și frumos stratificat. Structura bună se prelungește până în final cu un impresii proaspete, de flori albe și eucalipt.
Doamna Tria, hai cu bijuteria! Așa mi-a venit să exclam când am deschis acest vin, operă a celui mai drag "recidivist" de excelență pe care am avut imensa plăcere să-l văd crescând și desăvârșindu-se sub ochii mei. Meșterul oenolog Darius Pripon este cel care semnează vinul de azi: un alb delicios pe care vi-l puteți adjudeca în premieră absolută, Tria nefiind încă lansat(ă) oficial pe piață. Asamblaj complex și elegant de Fetească Albă, Fetească Regală și Fetească Neagră, scos într-o ediție foarte mică, această superbă noutate imbuteliată prezintă arome suave și elegante de flori albe și fructe de livadă pe un gust versatil și deosebit de plăcut, cu alcoolul rezervat în expresie și, da, desigur, pritocit în registrul sec. Vinul are o structură mai voluntară decât v-ați gândi, detaliu la care cred că își aduce contribuția mai ales soiul roșu vinificat în alb. În concluzie, pentru mine, Tria este aproape cea mai frumoasă întâlnire de care m-am bucurat cu adevărat în acest an, asta după ce am avut norocul să fac, de curând, cunoștință cu o domniță nemaipomenită în toate cele pe care însă, din păcate, nu pot și n-am voie decât să o admir.
Unul dintre proverbele mele favorite de la noi zice: câte bordeie, atâtea obiceie, ca un îndemn la toleranță și înțelegere a ceea ce este diferit, popularizat cu mult înaintea apariției politically corectness-ului de care de multe ori ne amuzăm acum. Când vine vorba de Sauvignon Blanc, soi de strugure din care este confecționat vinul de azi, proverbul de mai sus vine mănușă, și nu ca un adevăr național, ci mai degrabă ca o cugetare regională, care privește strict Drăgășaniul, zona de unde provine Moments. Zic asta fiindcă din Drăgășani am degustat zeci de vinuri din acest soi atât de diferite ca abordare, stil și structură, încât ai zice că mica enclavă oltenească de lângă Jii ar fi un fel de Languedoc sau ceva. De neuitat sunt Genius Loci, experimentele lui Bauer, sau simpaticele și vibrantele albe ale fraților Sandu, ori mai noile Avincis-uri sau vinurile domnului Guvernator. Toate au devenit repere mari, memorabile și diverse, unele chiar ca secolele care ne-au traversat țara. Și mă bucur să văd că au venit în urma lor aceste Momente, vinuri aparte, cu suflet italian care (ne) învață pe lângă proverbiala încăpățânare oltenească și cum să trăim clipa cam tot așa cum se prezintă ele: într-un perfect simplu, abraziv și perpetuu.
La Colțul Pietrei din Dealu Mare, italianul Fiorenzo Rista face vinuri memorabile. Sauvignon-ul blanc de azi este un astfel de vin. Mineral, intens și expresiv, de o calitate mult peste medie, acest sortiment al Cramei Vitis Metamorfosis este alegerea excelentă pentru preparatele ușoare, de vară, să nu mai vorbesc că, bine răcorit, face minuni seara, pe canicula de acum. Se înscrie printre Sauvignon-urile albe preferate de mine, pentru că aromele, gustul și structura sa în înscriu între vinurile ușor de înțeles, deși este îndeajuns de complex, totodată.
El Goru Blanco, vin alb varietal din Spania, șochează, o să vedeți, atât prin eticheta cu totul neconvențională cât mai ales, la deschidere, prin aromele cu totul neobișnuite care amintesc aproape la confuzie de Tamâioasa noastră. Ce interesantă transformare olfactivă a soiului Chardonnay în cupaj cu Muscatul de Alexandria! Eu recunosc că nu am mai întâlnit așa ceva. Unde mai pui că gustul vinului este fin, frumos gliceric, cu alcool rezervat și încununat de un finish proaspăt și lung. Un vin cu totul deosebit care exoticului "Mad hairy fellow" i-a reușit năpraznic!
Așa cum scrie și pe contraeticheta vinului de azi, avem de-a face cu un sicilian autentic, un vin cu totul deosebit unde frumusețea se întâlnește cu dârzenia, sensibilitatea cu o forță nebănuită, farmecul frust cu o linie dură, indulcită sclipitor de o culoare splendidă și de niște arome diafane de fructe care n-au fost inventate încă. E musai de cumpărat acest vin, fiindcă face un portret onest și captivant Siciliei, cu tot ce are insula asta mai bun și mai atrăgător. Dacă ar fi să-l umanizez un pic, pentru mine, Grillo seamănă perfect cu Maria Grazia Cucinotta, o siciliancă frumoasă de pică și una dintre primele mele iubiri virtuale de când s-a inventat Internetul!
L-am săvârșit pe Faune în weekend și anume de o manieră mai băiețească decât i-ar șade bine cărunțelii mele: a trecut pe la mine un prieten, mare pasionat de vin și, ca de fiecare dată când ne vedem, am pus la bătaie spre degustare, în orb, 6 sticle: trei el, trei eu. Cu martori și asistență curioasă, de genul celor care se adună să chibițeze când se întâlnesc spre confruntare doi mari jucători de șah. Sticlele fiind acoperite și servite după judecata proprie de către un binevoitor, habar n-aveam ce ni se turna în pahare, dar ne dădeam savant cu presupusul, ca Louis de Funes în Aripioară sau picior. Venind rândul vinului de azi, am zis după o îndelungată cumpănire că sigur e un Chardonnay, stil burgund, elegant și mineral, deci musai un Chablis. Anul l-am nimerit la fix! Desecretizându-se probele, am văzut că Faune e, de fapt, un Domaine Herault, adică provine de pe Valea Loarei, pe lângă Chinon. Ghinion, cum ar zice un președinte viguros. Sau nu? Asta e întrebarea, pentru că după gustul și părul meu alb, asta ar fi meritat să fie!
L-am săvârșit pe Faune în weekend și anume de o manieră mai băiețească decât i-ar șade bine cărunțelii mele: a trecut pe la mine un prieten, mare pasionat de vin și, ca de fiecare dată când ne vedem, am pus la bătaie spre degustare, în orb, 6 sticle: trei el, trei eu. Cu martori și asistență curioasă, de genul celor care se adună să chibițeze când se întâlnesc spre confruntare doi mari jucători de șah. Sticlele fiind acoperite și servite după judecata proprie de către un binevoitor, habar n-aveam ce ni se turna în pahare, dar ne dădeam savant cu presupusul, ca Louis de Funes în Aripioară sau picior. Venind rândul vinului de azi, am zis după o îndelungată cumpănire că sigur e un Chardonnay, stil burgund, elegant și mineral, deci musai un Chablis. Anul l-am nimerit la fix! Desecretizându-se probele, am văzut că Faune e, de fapt, un Domaine Herault, adică provine de pe Valea Loarei, pe lângă Chinon. Ghinion, cum ar zice un președinte viguros. Sau nu? Asta e întrebarea, pentru că după gustul și părul meu alb, asta ar fi meritat să fie!
Bună, Belstar, bună Răzvan! Așa m-am salutat cu acest Prosecco simpatic imediat ce l-am deschis într-o seară toridă de vară timpurile pe dealurile din Petroșani. Tare mi-a plăcut și, vorba poetului, mult m-a fericit spumantul de azi: cu prospețimea lui a răcorit ceea ce se cerea imperios să fie răcorit, cu gustul său echilibrat și aproape onctuos a domolit ceea ce trebuia domolit, iar prin culoarea sa limpede și jovială, împreună cu perlația-i jucăușă și voluntară, a bucurat ceea ce a simțit nevoia să fie bucurat. Drept urmare, fiindcă o recomandare mai convingătoare eu nu știu să fac, la fel ca Șeherezada, văd zorii mijind și plin de sfială, doar tac!
Vinul de astăzi e un alb serios, care se înscrie fără greș între cele mai bune băute de mine anul acesta. Făcut de Laurence Feraud, cunoscut proprietar și vinificator din Valea Ronului, vinul oferă, pe lângă o expresie frumoasă de terroir (de care se vor bucura cunoscătorii vinurilor din această regiune a Franței), un portret echilibrat și detaliat la nuanță al unui vin cu adevărat mare. Surpriza ocaziei de azi de la "un vin pe zi" (fiindcă realmente e una dintre marile ocazii ale sezonului) este prețul mai mult decât atrăgător pentru un vin de o asemenea calitate. Așa că sfatul meu pentru cei care vor dori să-l urmeze e să nu-l ratați. E ce trebuie!
Dintre soiurile albe care-mi plac în mod deosebit, Vermentino se situează printre preferate. Este atât de tonic, de versatil, de prietenos și de generos alcătuit în zona floral-citrică încât nu o dată s-a întâmplat să mă înșel la degustări în orb, punând capul jos că vinul servit, fiind foarte gustos, e un Vermentino, când de fapt nu era deloc așa. Aflați, în această lumină, de la mine că un Vermentino bine făcut seamănă uimitor cu Șarba, Feteasca Albă sau Crâmpoșia atunci când și ele sunt vinificate cu talent. Ultima dată când am făcut o astfel de confuzie a fost la un eveniment cu ștaif, organizat la Iași, unde eroarea (de fapt au fost mai multe!) m-a costat plasarea pe un loc onorabil între colegii degustători. Dar, nu-i nimic, poate că anul ăsta o să-mi spăl din păcate la același eveniment. Cum? Aprofundând atât Vermentino, cât și vinurile făcute din soiurile noastre pomenite mai sus. Și iată că, în acest spirit, pentru mine, anul a început bine: Timo Vermentino e atât de reușit încât a izbutit o primă calibrare frumoasă. Evident, promit că voi reveni cu vești dacă și când nu mă voi fi făcut, din nou, de râs.
Se pare că e așa, o modă acum cu Primitivo. Pe unde merg, pe unde mă-nvârt, la ce masă mai simandicoasă stau, hop că apare și balerca de Salerno. De unde afinitatea asta aparent națională pentru un vin roșu sec made in Italy? Încerc să-mi explic: prima la mână, vinul este gustos și ușor de înțeles. A doua la mână, e remarcabil de prietenos cu băutorul pentru stilul în care se încadrează (simt cu siguranță că și Masso Antico de azi are ceva appassimento în gene, iar vinurile meșteșugite prin acest procedeu sunt, de regulă, mai compacte). A treia la mână, vinul nu e lipsit de o oarecare eleganță, iar finalul lung și cald impresionează chiar pe cei mai puțini atenți la ceea ce beau. A patra la mână ar fi că Primitivo scoate vinuri foarte versatile, extrem de ușor de asociat cu bucătăria. Mai ales în combinație cu bucatele grase, ardelenești, strălucește, așa cum o face de altfel și alături de brânza dobrogeană aceea untoasă. A cincea la mână am zis că o țin pentru mine, dar, na. fiindcă insistați, v-o spun: dintre toate "Primitivele" cu care m-am întâlnit în ultimele luni, Masso Antico e cel care m-a dus de nas cel mai mult. Și afirm asta în cel mai bun sens al cuvântului. ________________________________________
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...