Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
La Colțul Pietrei din Dealu Mare, italianul Fiorenzo Rista face vinuri memorabile. Sauvignon-ul blanc de azi este un astfel de vin. Mineral, intens și expresiv, de o calitate mult peste medie, acest sortiment al Cramei Vitis Metamorfosis este alegerea excelentă pentru preparatele ușoare, de vară, să nu mai vorbesc că, bine răcorit, face minuni seara, pe canicula de acum. Se înscrie printre Sauvignon-urile albe preferate de mine, pentru că aromele, gustul și structura sa în înscriu între vinurile ușor de înțeles, deși este îndeajuns de complex, totodată.
El Goru Blanco, vin alb varietal din Spania, șochează, o să vedeți, atât prin eticheta cu totul neconvențională cât mai ales, la deschidere, prin aromele cu totul neobișnuite care amintesc aproape la confuzie de Tamâioasa noastră. Ce interesantă transformare olfactivă a soiului Chardonnay în cupaj cu Muscatul de Alexandria! Eu recunosc că nu am mai întâlnit așa ceva. Unde mai pui că gustul vinului este fin, frumos gliceric, cu alcool rezervat și încununat de un finish proaspăt și lung. Un vin cu totul deosebit care exoticului "Mad hairy fellow" i-a reușit năpraznic!
Așa cum scrie și pe contraeticheta vinului de azi, avem de-a face cu un sicilian autentic, un vin cu totul deosebit unde frumusețea se întâlnește cu dârzenia, sensibilitatea cu o forță nebănuită, farmecul frust cu o linie dură, indulcită sclipitor de o culoare splendidă și de niște arome diafane de fructe care n-au fost inventate încă. E musai de cumpărat acest vin, fiindcă face un portret onest și captivant Siciliei, cu tot ce are insula asta mai bun și mai atrăgător. Dacă ar fi să-l umanizez un pic, pentru mine, Grillo seamănă perfect cu Maria Grazia Cucinotta, o siciliancă frumoasă de pică și una dintre primele mele iubiri virtuale de când s-a inventat Internetul!
Așa cum scrie și pe contraeticheta vinului de azi, avem de-a face cu un sicilian autentic, un vin cu totul deosebit unde frumusețea se întâlnește cu dârzenia, sensibilitatea cu o forță nebănuită, farmecul frust cu o linie dură, indulcită sclipitor de o culoare splendidă și de niște arome diafane de fructe care n-au fost inventate încă. E musai de cumpărat acest vin, fiindcă face un portret onest și captivant Siciliei, cu tot ce are insula asta mai bun și mai atrăgător. Dacă ar fi să-l umanizez un pic, pentru mine, Grillo seamănă perfect cu Maria Grazia Cucinotta, o siciliancă frumoasă de pică și una dintre primele mele iubiri virtuale de când s-a inventat Internetul!
L-am săvârșit pe Faune în weekend și anume de o manieră mai băiețească decât i-ar șade bine cărunțelii mele: a trecut pe la mine un prieten, mare pasionat de vin și, ca de fiecare dată când ne vedem, am pus la bătaie spre degustare, în orb, 6 sticle: trei el, trei eu. Cu martori și asistență curioasă, de genul celor care se adună să chibițeze când se întâlnesc spre confruntare doi mari jucători de șah. Sticlele fiind acoperite și servite după judecata proprie de către un binevoitor, habar n-aveam ce ni se turna în pahare, dar ne dădeam savant cu presupusul, ca Louis de Funes în Aripioară sau picior. Venind rândul vinului de azi, am zis după o îndelungată cumpănire că sigur e un Chardonnay, stil burgund, elegant și mineral, deci musai un Chablis. Anul l-am nimerit la fix! Desecretizându-se probele, am văzut că Faune e, de fapt, un Domaine Herault, adică provine de pe Valea Loarei, pe lângă Chinon. Ghinion, cum ar zice un președinte viguros. Sau nu? Asta e întrebarea, pentru că după gustul și părul meu alb, asta ar fi meritat să fie!
L-am săvârșit pe Faune în weekend și anume de o manieră mai băiețească decât i-ar șade bine cărunțelii mele: a trecut pe la mine un prieten, mare pasionat de vin și, ca de fiecare dată când ne vedem, am pus la bătaie spre degustare, în orb, 6 sticle: trei el, trei eu. Cu martori și asistență curioasă, de genul celor care se adună să chibițeze când se întâlnesc spre confruntare doi mari jucători de șah. Sticlele fiind acoperite și servite după judecata proprie de către un binevoitor, habar n-aveam ce ni se turna în pahare, dar ne dădeam savant cu presupusul, ca Louis de Funes în Aripioară sau picior. Venind rândul vinului de azi, am zis după o îndelungată cumpănire că sigur e un Chardonnay, stil burgund, elegant și mineral, deci musai un Chablis. Anul l-am nimerit la fix! Desecretizându-se probele, am văzut că Faune e, de fapt, un Domaine Herault, adică provine de pe Valea Loarei, pe lângă Chinon. Ghinion, cum ar zice un președinte viguros. Sau nu? Asta e întrebarea, pentru că după gustul și părul meu alb, asta ar fi meritat să fie!
Bună, Belstar, bună Răzvan! Așa m-am salutat cu acest Prosecco simpatic imediat ce l-am deschis într-o seară toridă de vară timpurile pe dealurile din Petroșani. Tare mi-a plăcut și, vorba poetului, mult m-a fericit spumantul de azi: cu prospețimea lui a răcorit ceea ce se cerea imperios să fie răcorit, cu gustul său echilibrat și aproape onctuos a domolit ceea ce trebuia domolit, iar prin culoarea sa limpede și jovială, împreună cu perlația-i jucăușă și voluntară, a bucurat ceea ce a simțit nevoia să fie bucurat. Drept urmare, fiindcă o recomandare mai convingătoare eu nu știu să fac, la fel ca Șeherezada, văd zorii mijind și plin de sfială, doar tac!
Vinul de astăzi e un alb serios, care se înscrie fără greș între cele mai bune băute de mine anul acesta. Făcut de Laurence Feraud, cunoscut proprietar și vinificator din Valea Ronului, vinul oferă, pe lângă o expresie frumoasă de terroir (de care se vor bucura cunoscătorii vinurilor din această regiune a Franței), un portret echilibrat și detaliat la nuanță al unui vin cu adevărat mare. Surpriza ocaziei de azi de la "un vin pe zi" (fiindcă realmente e una dintre marile ocazii ale sezonului) este prețul mai mult decât atrăgător pentru un vin de o asemenea calitate. Așa că sfatul meu pentru cei care vor dori să-l urmeze e să nu-l ratați. E ce trebuie!
Dintre soiurile albe care-mi plac în mod deosebit, Vermentino se situează printre preferate. Este atât de tonic, de versatil, de prietenos și de generos alcătuit în zona floral-citrică încât nu o dată s-a întâmplat să mă înșel la degustări în orb, punând capul jos că vinul servit, fiind foarte gustos, e un Vermentino, când de fapt nu era deloc așa. Aflați, în această lumină, de la mine că un Vermentino bine făcut seamănă uimitor cu Șarba, Feteasca Albă sau Crâmpoșia atunci când și ele sunt vinificate cu talent. Ultima dată când am făcut o astfel de confuzie a fost la un eveniment cu ștaif, organizat la Iași, unde eroarea (de fapt au fost mai multe!) m-a costat plasarea pe un loc onorabil între colegii degustători. Dar, nu-i nimic, poate că anul ăsta o să-mi spăl din păcate la același eveniment. Cum? Aprofundând atât Vermentino, cât și vinurile făcute din soiurile noastre pomenite mai sus. Și iată că, în acest spirit, pentru mine, anul a început bine: Timo Vermentino e atât de reușit încât a izbutit o primă calibrare frumoasă. Evident, promit că voi reveni cu vești dacă și când nu mă voi fi făcut, din nou, de râs.
Se pare că e așa, o modă acum cu Primitivo. Pe unde merg, pe unde mă-nvârt, la ce masă mai simandicoasă stau, hop că apare și balerca de Salerno. De unde afinitatea asta aparent națională pentru un vin roșu sec made in Italy? Încerc să-mi explic: prima la mână, vinul este gustos și ușor de înțeles. A doua la mână, e remarcabil de prietenos cu băutorul pentru stilul în care se încadrează (simt cu siguranță că și Masso Antico de azi are ceva appassimento în gene, iar vinurile meșteșugite prin acest procedeu sunt, de regulă, mai compacte). A treia la mână, vinul nu e lipsit de o oarecare eleganță, iar finalul lung și cald impresionează chiar pe cei mai puțini atenți la ceea ce beau. A patra la mână ar fi că Primitivo scoate vinuri foarte versatile, extrem de ușor de asociat cu bucătăria. Mai ales în combinație cu bucatele grase, ardelenești, strălucește, așa cum o face de altfel și alături de brânza dobrogeană aceea untoasă. A cincea la mână am zis că o țin pentru mine, dar, na. fiindcă insistați, v-o spun: dintre toate "Primitivele" cu care m-am întâlnit în ultimele luni, Masso Antico e cel care m-a dus de nas cel mai mult. Și afirm asta în cel mai bun sens al cuvântului. ________________________________________
Mari figuri și americanii ăștia! Depinde, firește, pe unde îi cunoști la ei acasă, că de recunoscut îi recunoști oriunde. La vin, lucrurile sunt legendare, iar legenda a pornit în 1976, odată cu rezultatul spectaculos (locul I) obținut de Chateau Montelena (vin californian din Napa Valley) cu Chardonnay-ul fraților Barrett, care a șters pe jos cu vinurile franțuzești chiar în fief-ul lor, la celebra Judecată de la Paris (citiți povestea, o să vă placă tare!). Vinul de azi, un Zinfandel tot californian, cu nume semeț și rebel, aproape că repetă povestea (n-o face întru totul, fiindcă pe Coasta de Vest a SUA se fac vinuri cu adevărat năpraznice, insă la prețuri tot așa), oferind un roșu sec bine lucrat, cu nas frumos și gust gustos (sic!), fructat, catifelat și lejer afumat, final năvalnic și farmec de zile mari, numai potrivit pentru un cadou deosebit de 8 martie. Mă bucur foarte mult să mă reîntâlnesc cu acest vin care mi-a mers la inimă de la prima degustare, la fel de mult cum mă bucur și pentru dumneavoastră că aveți azi ocazia să vă adjudecați un american sadea, de fapt, ce zic eu? – un federalist, la bani care surclasează orice judecată.
De Revelion am băut cel mai recent după pofta inimii. Am profitat de faptul că am avut alături oameni faini și am pregătit pentru sărbătorirea trecerii în 2024 câteva vinuri dintre cele mai promițătoare pe care le-am avut la îndemână. Printre ele și Amaronele Salvaterra, rod al anului de recoltă 2017, unul dintre cei mai lăudați în Valpolicella. Vinul a făcut față descrierii mele entuziaste de la masă, oferind surprize mărturisit nemaiîntâlnite comesenilor. Caracterul fructat al vinului s-a manifestat vibrant odată cu turnarea în pahare, corpolența sa medie și gustul aproape amabil (celebra iluzie de dulce după care recunoști acest mare vin sec) a plăcut și doamnelor. Uimirea a venit mai târziu, când, cum avertizasem de fapt, colegii au observat în pahare cum evoluează vinul și cum notele declarative inițiale de vișine coapte, ciocolată și rodie, au lăsat loc smochinelor, tușei de tabac de pipă, vaniliei și la fel de celebrului marțipan. A fost un vin de senzație, cu care n-am făcut rău că m-am lăudat. Unii și-au și scuipat în sân zicând că musai să fiu ceva vrăjitor..
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...