Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Mari figuri și americanii ăștia! Depinde, firește, pe unde îi cunoști la ei acasă, că de recunoscut îi recunoști oriunde. La vin, lucrurile sunt legendare, iar legenda a pornit în 1976, odată cu rezultatul spectaculos (locul I) obținut de Chateau Montelena (vin californian din Napa Valley) cu Chardonnay-ul fraților Barrett, care a șters pe jos cu vinurile franțuzești chiar în fief-ul lor, la celebra Judecată de la Paris (citiți povestea, o să vă placă tare!). Vinul de azi, un Zinfandel tot californian, cu nume semeț și rebel, aproape că repetă povestea (n-o face întru totul, fiindcă pe Coasta de Vest a SUA se fac vinuri cu adevărat năpraznice, insă la prețuri tot așa), oferind un roșu sec bine lucrat, cu nas frumos și gust gustos (sic!), fructat, catifelat și lejer afumat, final năvalnic și farmec de zile mari, numai potrivit pentru un cadou deosebit de 8 martie. Mă bucur foarte mult să mă reîntâlnesc cu acest vin care mi-a mers la inimă de la prima degustare, la fel de mult cum mă bucur și pentru dumneavoastră că aveți azi ocazia să vă adjudecați un american sadea, de fapt, ce zic eu? – un federalist, la bani care surclasează orice judecată.
De Revelion am băut cel mai recent după pofta inimii. Am profitat de faptul că am avut alături oameni faini și am pregătit pentru sărbătorirea trecerii în 2024 câteva vinuri dintre cele mai promițătoare pe care le-am avut la îndemână. Printre ele și Amaronele Salvaterra, rod al anului de recoltă 2017, unul dintre cei mai lăudați în Valpolicella. Vinul a făcut față descrierii mele entuziaste de la masă, oferind surprize mărturisit nemaiîntâlnite comesenilor. Caracterul fructat al vinului s-a manifestat vibrant odată cu turnarea în pahare, corpolența sa medie și gustul aproape amabil (celebra iluzie de dulce după care recunoști acest mare vin sec) a plăcut și doamnelor. Uimirea a venit mai târziu, când, cum avertizasem de fapt, colegii au observat în pahare cum evoluează vinul și cum notele declarative inițiale de vișine coapte, ciocolată și rodie, au lăsat loc smochinelor, tușei de tabac de pipă, vaniliei și la fel de celebrului marțipan. A fost un vin de senzație, cu care n-am făcut rău că m-am lăudat. Unii și-au și scuipat în sân zicând că musai să fiu ceva vrăjitor..
Cândva, anul trecut, cu ocazia listării unui alt vin remarcabil, îmi făceam autocritica referitor la reticența pe care o mai am și acum de a cumpăra sticle care arată prea bine. Experiența de atunci mi-a demonstrat nu numai că ambalajul de excepție se întâmplă să nu fie o stratagemă de marketing care să determine clientul să cumpere un vin mai puțin reușit, ci chiar punerea în valoare a unei bijuterii oenologice într-o cutie care să facă cinste conținutului. Acela era tot un vin italian și, dacă nu mă înșel, provenea tot din Puglia, ca vinul de azi. Despre Capo Zafferano - Rosso Appasimento 2021 am însă cuvinte de laudă mai mari decăt pentru celălalt frumușel pe care l-am evocat. Și asta pentru că vinul de azi trece meritoriu bariera dintre un vin bun realizat în manieră comercială (și destinat astfel consumatorilor mai puțin interesați de ceea ce oferă de fapt un vin cu adevărat de luat în seamă) și hotarul de unde încep vinurile cu care închină paharele și cei mai pretențioși dintre conaisseuri. Capo Zafferano este un astfel de vin: deosebit de bine alcătuit, echilibrat și foarte bogat în nuanțe, cu arome fine și gust catifelat și armonios, din care se disting până la finalul foarte lung și elegant, note proaspete de mure, afine și prune coapte urmate de compot bun de vișine și al cărui parcurs volubil, în ciuda alcoolului ridicat, dar magistral integrat într-o corpolență mai degrabă medie, nu prezintă nicio stridență și nicio urmă de coafare negustorească, așa cum fac, după gustul meu, cam prea multe vinuri ridicate în slăvi ale momentului.
Cunoscătorii marilor vinuri italienești știu că în zona Veneto Amarone este regele. Tot ei știu că la curtea marelui vin mai sus pomenit există și nobili, printre care, ca să ne jucăm frumos cu ierarhia, titlul de duce i-ar reveni lui Ripasso. Ripasso are aceeași linie de sânge ca Amarone, adică provine din aceeași struguri, diferă doar niște abordări de vinificație care determină poziționarea în castă. Vinul de azi, de la Villa Fura este un Ripasso Superiore, titulatură care face ca inclusiv specialiștii să-și dea seama destul de greu dacă ce au în pahare este regele sau ducele din povestea de mai sus. În acest spirit vă invit să primiți vinul de azi, căruia îi veți aduce plecăciuni dacă-l aerați la decantor înainte de servire, fiindcă e foarte reușit. Poate cel mai reușit Ripasso pe care l-am întâlnit până acum.
Mă bucur să constat, cu ocazia listării vinului de azi, că înregistrăm neoficial momentul în care nostalgia descoperirii în premieră a unor mari vinuri românești își regăsește satisfacția unui repetir la standardele care au consacrat originalul. Da, sunt sigur că cel puțin unul dintre colegii care scriu azi despre Syrah-ul Nachbil 2020 va evoca magistralul 2008 al acestui producător, un Syrah care a făcut furori la vremea sa, așa cum au făcut-o, de altfel, și alte bijuterii oenologice de-ale noastre, care între timp s-au repetat. Este un semn mai mult decât onorant pentru lumea vinului românesc, unul care formează pojghița unei maturități pe care o dorim repetată iar și iar. Așadar, de ce e fantastică rezerva Nachbill 2020? Ei bine, fiindcă repetă un Syrah de mare clasă, reușit în stil franțuzit, în care structura, echilibrul, nuanțele, parcursul și finalul sunt desăvârșite. Nu știu (mea culpa!) dacă vinul de azi este meșteșugit tot de vinificatorul lui 2008. În adâncul sufletului meu, sper că da. Dacă am avut dreptate, atunci omul acela a intrat, și odată cu el am intrat indubitabil și noi, pe turnanta marilor campioni ai vinurilor lumii, cei foarte puțini și extrem de valoroși care au înțeles cum se obține marea performanță. Dacă nu, și m-am înșelat, atunci beți-l pe ăsta!
De Revelion am avut cea mai animată masă din toată ambianța salonului unde am petrecut. Asta datorită faptului că imediat după ce mi-am făcut intrarea în restaurantul care ne-a găzduit, cu un pachet de vinuri bune sub braț, m-am dat mare că am ceva la mine care le va dezlănțui pe doamne ca nimic din ce au mai gustat în viața asta. Știam ce zic: odată prezentată sticla de Amore - Rosso Veneto, vin făcut pe stil Appasimento Leggero, paharele s-au întins spre subsemnatul și, odată umplute, chicotele de încântare au acoperit muzica pusă la boxe de DJ. Vinul mi-a respectat magistral promisiunea, oferind imediat un atac elegant de fructe roșii, cacao și discrete note balsamice care au pus în valoare corpul catifelat din care se distingeau clar, până la finalul tandru și lung, impresii calde de vișine și condimente dulci. Parcursul elegant și post gustul măreț au făcut restul. Adică, aproape restul, fiindcă de frica domnilor consorți am schimbat rapid partitura și nu am marșat să devin noul Casanova local, deși, recunosc, tare mi-ar fi plăcut treaba asta!
Astăzi aveți ocazia să vă adjudecați un vin cam deosebit, făcut dintr-un soi destul de rar întâlnit și la un nivel de vinificație de cea mai bună calitate. Tocmai fiindcă e neobișnuit, vă dau niște indicii de degustare, cum nu-mi mai stă demult în obicei. Deci, iată: Roccamora 2021 e un vin rubiniu întunecat, cu un atac viguros, foarte fructat, care se dezvoltă pe palat, la următoarele înghițituri, surprinzător de catifelat și de elegant aromatic. Nasul detectează fructe roșii, piele argăsită, tutun și cola (aici voiam să fac o glumă tehnică, dar cu oameni ca dvs. chiar nu e cazul), iar gustul amplu este la început dulceag, ca apoi să devină sec și onctuos, lăsând pe finalul cald și vibrant să se exprime note de trandafiri, cireșe, marțipan, ceva trufe negre și pudră de cacao. Una peste alta, e un vin foarte reușit, extrem de nimerit pentru mesele elaborate de Sărbători și care, după părerea mea, face toți banii!
Fiindcă am un nume banal, de mic m-au intrigat numele cu o sonoritate deosebită peste care dădeam în cărțile pe care le-am citit (mulțumiri postume marilor Jules Verne și Alexandre Dumas și pentru asta!). Pe măsură ce am crescut, am descoperit că nu numai străinii, ci și ai noștri au nume tulburător de frumoase: când citești despre Tonitza, Dalles sau Malaxa, de pildă, în afară de ce rămâne scris, îmi plăcea să-mi imaginez cum erau oamenii aceștia, cum arătau și cum se comportau, așa cum îți faci îndeobște un portret personal al zeilor. Când, apoi, ai plăcerea să cunoști oameni pe care-i cheamă Crivăț, Exarhu, Frâncu sau Negură, poți să pui cap la cap ce îți imaginezi despre persoanele în cauză și cum ți se arată ei de fapt. Jocul e tare fain, chestia e să ai cu cine! Acum, că ați prins ideea, să ne întoarcem așadar la vinul de azi pe care l-am scris duminică, zi în care am citit despre posesorul unui nume genial, care mă obsedează de ceva vreme: Domenico Ghirlandaio. Pictorul florentin, de al cărui nume se leagă și cel al lui Michelangelo, care i-a fost ucenic, nu m-a impresionat neapărat prin arta sa, ci mai mult prin poveste. Vinul de astăzi - Ciacci Piccolomini d'Aragona are, tot așa, o poveste nemaipomenită, din care eu am reținut doar că proprietatea din Montalcino despre care vorbim, e îngrijită și acum de o familie descendentă direct din Papa Pius al II-lea și că aici se face vin încă din secolul al XVII-lea. Mi-a plăcut Toscana Rosso al lor din 2021 fiindcă am găsit în pahar un vin foarte versatil. Merge cu orice. Dar fix ca în cazul lui Ghirlandaio, pe gustul meu există un alt vin al lor care a fost dintotdeauna discipolul lui Rosso - și anume giganticul Brunello di Ciacci despre care aș fi incântat să scriu într-un episod viitor. ________________________________________
The rarest theorbo - Allegro by E. G. Baron played on the German Theorbo by Chris Hirst. Așa e vinul ăsta.În forma de mai sus am fost tentat să predau review-ul pentru vinul de azi. Doar atât și ar fi fost suficient să transmit, ca referință să-i zic ezoterică, absolut tot ce mi-a oferit acest Chardonnay, pe care nu l-am degustat, ca de obicei, ci l-am băut alaltăieri până la ultima picătură. Și totuși, vă sunt dator cu niște explicații mai clare, mai ales că vinul e excepțional: De Vitis Metamorfosis se leagă trei nume mari. Dealu Mare, locul de origine al multora dintre vinurile noastre de prim rang, Fiorenzo Rista, vechi si reputat oenolog, stabilit aici de o perioadă respectabilă de timp și experiența sa acumulată la grupul italian Antinori, din care se zice că face parte și Vitis - și care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ca detaliu picant, până la acest Chardonnay, eu n-am știut că Vitis face și vinuri albe – le cunoșteam și le apreciam pe cele roșii. În fine, Chardonnay-ul acesta e o pasăre rară: pariez că nu seamănă cu niciunul pe care l-ați mai întâlnit, fiindcă împachetează tot ce știți despre vinificarea în sec a acestui soi generos într-o formă atât de tandră, jucăuș-sobră și surprinzătoare încât poate deveni, ca un drog, adictiv. Ca să rezonați cu ce încerc să vă conving, vă invit, înainte să cumpărați vinul, să ascultați preț de două minute jumătate piesa din link-ul cu care am început. E interpretată la teorbă, un instrument rarissim și fascinant de un muzician genial (grazie, Chris Hirst!). Și dacă am noroc să vă placă, o să vă prindeți ce-am vrut să zic!
De-abia s-au stins ecourile celei mai recente controverse din lumea vinului de la noi (sau s-or fi stins deja?) privind data din calendar când s-ar cuveni să sărbătorim Feteasca Regală, că, iată, la Unvinpezi apare întreita expresie a Feteștilor de la noi. Regala, Alba și Neagra dintr-un foc. Perfect timing, aș zice, însă nu dezvolt motivele ca să nu zgândăresc o cicatrice care, aparent, de-abia s-a vindecat, ci profit de ocazie să felicit producătorul Velvet Winery pentru o inițiativă demnă de toată lauda: asamblarea tuturor celor trei soiuri reprezentative, făcută cu mare meșteșug, într-un vin complex și gustos, care mie mi-a mers la inimă. N-o să fac acum pe deșteptul să mă hazardez să zic că pot identifica contribuția fiecărui soi din asamblaj în parte, vreau doar să semnalez un vin expresiv și bine structurat, generos aromatic pe zone de fruct și condiment, cu gust plin, mineral, cu aciditate plăcută și parcurs proaspăt, jovial. Deci, cât mai avem zile atât de fierbinți în față, iată: dacă avem cu cine, avem și cu ce!
Zilele astea, aflandu-ma la Bucuresti dupa destul de multa vreme, am norocul sa particip la cele trei mai evenimente de vin organizate in Capitala. La primul dintre ele, care s-a terminat lunea asta, am avut surpriza sa constat, in randul vizitatorilor nespecialisti, o vie si scormonitoare aplecare pentru aflarea unor detalii din cele mai subtile despre vinurile degustate: momentul recoltarii, aciditate, rest de zahar, metoda de vinificatie, tip si durata de maturare (daca-i la lemn, atunci din care si cat a stat vinul in baric/butoi? Ati folosit batonaj?), informatii pe care stiam ca le cer doar specialistii. N-a fost sa fie asa, consumatorii obisnuiti voiau sa stie totul despre vinul din pahar. Asta m-a uimit foarte, precum si faptul ca, in acelasi context, cam nimeni nu isi nota nimic despre informatiile cerute, dar asta-i alta poveste. Luind nota despre acest posibil nou trend, voi trata vinul de astazi un pic mai tehnic, nu cum v-am obisnuit pana acum, fiindca vad ca e foarte posibil ca asta sa doriti si in comentariile de la Un vin pe zi: mai putina poezie si mai mult informatie pura. Vinul de astazi (spaniol, provenind din cea mai cunoscuta regiune producatoare de vinuri rosii din aceasta tara – Rioja (zonele Alavesa si Alta) este un Tempranillo 100% (cel mai cunoscut soi rosu spaniol), are DOC (Denumire de Origine Calificata), se bucura de un stil de vinificatie clasic (cu 13,5% alcool/vol, ceea ce-i remarcabil pentru regiunea din care provine!), a fost tinut pe boasca pentru maceratie timp de 17 zile in cisterne de otel cu temperatura controlata, strugurii au fost culesi in luna octombrie 2016 la maturitate deplina – anul 2016 fiind recunoscut in Rioja ca unul cu temperaturi peste medie inregistrate in luna iulie si seceta pronuntata in septembrie; a fost maturat in baricuri (225L) de stejar american la a treia utilizare (70%) si baricuri noi de stejar frantuzesc (30%) timp de 24 luni. Aciditatea totala a vinului este de 6,3 gr./l, cu un PH de 3,46, si a fost imbuteliat in martie 2019 intr-o editie de aproximativ 100.000 de sticle. Vinul, de categorie Reserva (adica invechit la Crama minimum 3 ani, cu maturare la lemn cel putin 6 luni) prezinta o culoare rubiniu-violacee, intunecat la profunzimea paharului si are gust sec, mediu corpolent, cu atac proaspat de fructe rosii, condiment si cutie de lemn, in evolutie distingandu-se fructe negre de padure, note vegetale (muschi de padure), cacao si condimente dulci, finish-ul vinului fiind cald si vibrant, cu impresii de compot de cirese, tabac si lemn de cedru. Taninurile vinului sunt coapte si moi, conferind vinului o impresie catifelata si o remanenta amintind de alunele de padure de pe la noi.
Din peisajul roze-urilor foarte bune de la noi, Cuvee Alexis se distinge ca unul dintre putinele vinuri cu stil de Anjou pe care le-am intalnit la noi. Asamblajul de Cabernet Sauvignon cu Merlot pe 13,5% alc/vol si aciditate vioaie ofera o paleta aromatica predominant fructata, gustul sec cu finish vibrant intregind o experienta de degustare proaspata si revigoranta. Recomand cu mare simpatie acest vin care mie mi-a placut foarte tare, cu atat mai mult cu cat are o eticheta frumoasa, care complimenteaza masa si gazda care-l serveste si ca provine din Dragasani – o bijuterie inca destul de bine ascunsa din noua si frumoasa coroana a vinurilor romanesti.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...