Răzvan Jurca
Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Răzvan Jurca
-
LUCENTE 2019-Luce della Vite
Ce stranie coincidenta: zilele astea, in timp ce, absolut intamplator, frunzaresc La Vita Nuova a lui Dante, suna curierul si primesc ultimul Lucente al lui Frescobaldi, sa-mi dau si eu cu parerea despre vinul asta, nou si el. Bine s-a nimerit, zic: iata cum scrierea de tinerete a unui mare toscan, se intalneste cu tineretea unui mare vin, la fel se toscan si de acum iconic si pe la noi. Iar asta la fix 700 de ani de cand despre vesnic tanarul Alighieri se vorbeste numai la trecut... Deschid vinul si, sincer, ma intreb ce sa scriu. Sa fiu cumva aspru cu el si sa-i reprosez prea multa energie? Sa fiu oare prea afectuos si sa-i prevestesc maturitatea, asa cum ea m-a coplesit la predecesorii săi? Ei, bine, nu ma lasa constiinta sa fac nici una, nici alta. Ci doar sa spun, ca de fiecare data cand am baut Lucente, ca vinul asta, fie el tanar sau matur, are pentru gustul meu o semnatura aparte, pe care o recunosc oricand, pentru ca de ea m-am indragostit iremediabil. E la fel ca Dante, cand l-am citit cand eram tanar - si la fel ca Dante, cand il citesc acum. Iar constiinta mea e impacata. Fiindca, oare nu tot marele toscan ne-a spus: Lumina constiintei e facuta din dragoste? Daca n-am imbatranit prea mult ca sa-mi amintesc exact, eu cred ca da!
-
CUVEE PETIT 2020-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
CUVEE PETIT 2021-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
CONTESA PECORINO 2020-Contesa Vini
Imi amintesc ca, in urma cu ceva ani, am mai scris la “un vin pe zi” despre Pecorino. Pecorino este un soi mai putin cunoscut noua, care creste in zona centrala a Italiei, denumit astfel dupa obiceiul pastorilor locali de a-si lasa oile sa se delecteze cu strugurii neimprejmuiti de pe marginile drumului de la pasune spre stana unde urmau sa fie mulse. Pentru noi, cei pasionati de orice are legatura cu vinul, asemanarea vizuala a acestui strugure vine cu soiul Sauvignon Blanc – difera, evident, registrul aromatic si grosimea pielitei bobului, care la Pecorino este mai subtire si mai delicata. In general, Pecorino (am degustat cateva vinuri foarte reusite din acest soi), ofera un vinisor direct, liniar, foarte usor de inteles si foarte satisfacator de baut intr-o zi de vara, cand nu prea vrei sa te iei la tranta cu gradele alcoolice. De aceasta data, in Contesa Vini, intanlim un Pecorino mai putin rustic si mai degraba inclinat pe panta vinurilor cu pretentii de conac. Un vin sec-sec, bine lucrat, cu arome proaspete de lamaie, mar verde, pere parguite, iarba proaspat cosita, cu gust mineral, de o oarecare corpolenta, care-i sade tare bine si caracter tonic, fresh si crocant. Inutil de spus ca se asociaza perfect cu branza italieneasca omonima, dar la fel de bine si cu telemeaua noastra de oaie, aia veche si untoasa, ori cu peste de apa dulce (pastrav sau rapitori mai mari) sau, fitza mare, cu un risotto cu fructe de mare, scaldat in lamaie si lime, cum face doamna casei. Atunci, poate ca-i util, mai ales daca va face cu ochiul sa cumparati o sticla si sa o dati diseara la masa alaturi de cele pomenite mai sus.
-
12 E MEZZO MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2020-Varvaglione
Pe Varvaglione l-am degustat la garaj, cu băieții. Băieții sunt vecinii mei din cartierul bucureștean muncitoresc in care m-am mutat în 2012, în principal fiindcă apartamentul pe care l-am cumpărat... avea garaj la parterul blocului. Lux și boierie! Ce n-am știut atunci - lucru de care sunt pe deplin conștient acum, e cât de mișto sunt băieții: când m-am mutat, cu soția, ne-au primit rezervat, dar nu ostil. Între timp, ne-am imprietenit, tot cu vinul! În așa fel încât acum ar fi mai bine să nu râdeti de băieți, fiindcă au devenit mai tari ca somelierii: beau vinul corect, numai în pahare cu picior, și mustăcesc dacă vinul nu e cumva servit la parametrii corecți (răcit, aerat, sau decantat, după caz!). Geniale sunt acum concluziile lor critice: Parker sau Suckling sunt mici copii... Așadar, am încheiat degustarea vinului de azi, ieri, fix la 12 jumătate noaptea. Analizat cum se cuvine de Veve, Ionescu, Americanu', Francezu', Raymond și subsemnatul, acest Malvasia Bianco a fost trecut și prin ciur si prin dârmon, cu indicația clară (majoritatea băieților fiind pescari împătimiți) să fie dat pe pește (sau măcar niște icre mai de doamne ajută - dixit Raymond). Concluzia unanimă a fost că vinul a trecut testul garajului 18. Francezu' a zis: mai ai o sticlă? Asta e, în rezumat, dar cu vârf și îndesat, recomandarea la care, la rândul meu subscriu și pe care o semnez azi fără rezerve!
-
12 E MEZZO MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2021-Varvaglione
Pe Varvaglione l-am degustat la garaj, cu băieții. Băieții sunt vecinii mei din cartierul bucureștean muncitoresc in care m-am mutat în 2012, în principal fiindcă apartamentul pe care l-am cumpărat... avea garaj la parterul blocului. Lux și boierie! Ce n-am știut atunci - lucru de care sunt pe deplin conștient acum, e cât de mișto sunt băieții: când m-am mutat, cu soția, ne-au primit rezervat, dar nu ostil. Între timp, ne-am imprietenit, tot cu vinul! În așa fel încât acum ar fi mai bine să nu râdeti de băieți, fiindcă au devenit mai tari ca somelierii: beau vinul corect, numai în pahare cu picior, și mustăcesc dacă vinul nu e cumva servit la parametrii corecți (răcit, aerat, sau decantat, după caz!). Geniale sunt acum concluziile lor critice: Parker sau Suckling sunt mici copii... Așadar, am încheiat degustarea vinului de azi, ieri, fix la 12 jumătate noaptea. Analizat cum se cuvine de Veve, Ionescu, Americanu', Francezu', Raymond și subsemnatul, acest Malvasia Bianco a fost trecut și prin ciur si prin dârmon, cu indicația clară (majoritatea băieților fiind pescari împătimiți) să fie dat pe pește (sau măcar niște icre mai de doamne ajută - dixit Raymond). Concluzia unanimă a fost că vinul a trecut testul garajului 18. Francezu' a zis: mai ai o sticlă? Asta e, în rezumat, dar cu vârf și îndesat, recomandarea la care, la rândul meu subscriu și pe care o semnez azi fără rezerve!
-
SAAC ROZE 2020-Domeniile Urlaţi
Ce simpatic e roze-ul asta! E amabil, politicos chiar, ca un vecin de sezlong discret, care-ti imprumuta bricheta cand a ta te lasa balta pe plaja (da, ma gasesc la mare cand scriu acest review), fara sa caute sa se bage in seama inutil cu tine, apoi. De aia iti si place de el, vecinul tau bine simtit: deduci ca, negresit, poti sa te bazezi pe caracterul sau de bun samaritean fara obligatii si data viitoare cand iti frige buza dupa un fum... Diferenta dintre, pentru mine vinul de maine si vecinul de azi, care acum citeste linistit o carte buna, este ca pe domn nu stiu cum il cheama, pe cand pe vin, astazi stim cu totii. Dar iata si asemanarile: ambii sunt cool si prietenosi, nu se baga in sufletul tau neinvitati si evident, au gusturi foarte bune si nu vor sa para altceva decat sunt: un om si un vin care impartasesc o delicioasa cumsecadenie. Asa ca daca aveti nevoie de incuviintarea sa invitati o sticla de Saac la pranzul de week-end, eu v-as recomanda sa i-o acordati. Nu va va dezamagi: cool, elegant, total neintruziv si mereu pe faza, va va bucura discret in fiecare pahar, ca orice vin inzestrat cu o calitate rara: e, atunci cand trebuie, la locul potrivit!
L.E.: Acum am aflat si cum se numeste vecinul meu de sezlong, il cheama Karl (tocmai l-a chemat sotia la masa). L-am salutat si ne-am despartit cu simpatie, confirmandu-mi se convingerea ca am intalnit un om de treaba: la plecare, ca sa nu ma paraseasca neajutorat, Karl mi-a lasat discret, langa sticla de Saac, bricheta lui.
-
SAAC ROZE MAGNUM 2020-Domeniile Urlaţi
Ce simpatic e roze-ul asta! E amabil, politicos chiar, ca un vecin de sezlong discret, care-ti imprumuta bricheta cand a ta te lasa balta pe plaja (da, ma gasesc la mare cand scriu acest review), fara sa caute sa se bage in seama inutil cu tine, apoi. De aia iti si place de el, vecinul tau bine simtit: deduci ca, negresit, poti sa te bazezi pe caracterul sau de bun samaritean fara obligatii si data viitoare cand iti frige buza dupa un fum... Diferenta dintre, pentru mine vinul de maine si vecinul de azi, care acum citeste linistit o carte buna, este ca pe domn nu stiu cum il cheama, pe cand pe vin, astazi stim cu totii. Dar iata si asemanarile: ambii sunt cool si prietenosi, nu se baga in sufletul tau neinvitati si evident, au gusturi foarte bune si nu vor sa para altceva decat sunt: un om si un vin care impartasesc o delicioasa cumsecadenie. Asa ca daca aveti nevoie de incuviintarea sa invitati o sticla de Saac la pranzul de week-end, eu v-as recomanda sa i-o acordati. Nu va va dezamagi: cool, elegant, total neintruziv si mereu pe faza, va va bucura discret in fiecare pahar, ca orice vin inzestrat cu o calitate rara: e, atunci cand trebuie, la locul potrivit!
L.E.: Acum am aflat si cum se numeste vecinul meu de sezlong, il cheama Karl (tocmai l-a chemat sotia la masa). L-am salutat si ne-am despartit cu simpatie, confirmandu-mi se convingerea ca am intalnit un om de treaba: la plecare, ca sa nu ma paraseasca neajutorat, Karl mi-a lasat discret, langa sticla de Saac, bricheta lui.
-
BLU ONICE 2018-Nativ
La cat de mare e lumea vinului, lumea criticilor de vin e tare mica. Asta desi fiecare dintre noi, cei de aici, avem deja, intr-un fel sau altul loc in ea. Romanii mai ales, pentru ca, nu-i asa, cu totii parca ne-am nascut cu spiritul critic atasat de scutec. Și asta nu-i neaparat rau, ba dimpotriva, dar ce te faci cand trebuie sa te sincronizezi cu preferintele unuia sau altuia dintre opinentii care iti recomanda ceva despre care tu nu stii mai nimic? Eu zic ca-i foarte istet, in acest caz, sa vedem daca impartasim cu omul de la care asteptam solutia castigatoare pentru noi, ceea ce se numeste referentialul de context. Adica: ce gusturi are omul pe care il ascult, cum se imbraca, ce citeste, ce filme-i plac, la ce meciuri se uita... chestii din astea. Detaliile acestea, aparent pestrite, ne ajuta sa trecem mult mai usor puntea dintre necunoscut si familiar, creind niste afinitati subtile care conduc la pregatirea deciziei pe care o luam in final, daca sa rezonam sau nu cu personajul care ne zice: beti vinul asta, ca-i nemaipomenit! E cam ca la filme. Cu totii am vazut nenumarate. Dar, fiecaruia ne-au placut cu adevarat cateva zeci. Iar, continuind triajul, daca ar trebui sa ne mutam toata viata pe o insula pustie (unde sa avem, evident, televizor si player DVD), am alege, la rigoare, doar vreo 5 sau 6 pe care sa le vedem la nesfarsit, fara sa ne plictisim niciodata. Ei, daca ar fi sa-l compar ca valoare cu filmele de pe lista mea scurta, vinul de azi ar fi unul dintre ele. L-as revizita de fiecare data cu aceeasi placere cu care revad, pentru a mia oara poate, Vanatorul de recompense al lui Ridley Scott. Și nu pentru Harrison Ford (hop, si referentialul), ci pentru Rutger Hauer, care a facut in Blade Runner (titlul original al productiei) rolul vietii lui (monologul de final, ala cu ...like tears in the rain... e in sine de referinta). Acum, daca am reusit sa impartasim afinitatea, e simplu: Blu Onice e Nexus-ul mai uman decat toti oamenii din lume. Prin analogie, vinul asta e mai vin decat majoritatea celor pe care le-am baut pana acum (si de azi, jur ca ma abonez la vinul asta!). Pentru mine, acum ca-l beau in timp ce-l scriu, e fix asa: like tears in the rain. Asa ca inchei spunand atat: daca, din intamplare, nu stiti referentialul de la care am pornit, puneti mana si vedeti filmul si o sa intelegeti ce sa asteptati de la vinul asta. Daca nu, mai dati-mi, va rog, o sansa: incercati Brazil, filmul cult al lui Terry Gilliam. Doar ca acesta este alt vin.
-
LARROSA NEGRA 2019-Izadi
Mie, cand l-am deschis, vinul acesta mi-a amintit instantaneu de palma lui Imre. Sa ma explic: cand eram eu mic, prin anii '80, la Petrosani, orasul meu natal, a trait cel mai curat om pe care l-am intalnit in viata mea. Imre era vecinul meu, un batran zvelt, inalt si costeliv, despre care parintii mei mi-au zis ca e evreu (habar n-aveam ce inseamna asta) si ca a fost in lagar (nici despre asta nu stiam nimic). Una peste alta, Imre, evreul, care era ceva muncitor cu ziua, m-a impresionat atunci fiindca aproape ori de cate ori ne intalneam, ne impartea tuturor picilor din cartier napolitane cu fructe... si ca mirosea foarte frumos. Ei bine, si acum ma apropii de esenta povestii, intr-o zi de vara, pe o banca din gradina blocului, l-am surprins pe Imre adormit. Palma lui se rezema de spatarul bancii si m-am asezat langa el, cuminte, sa nu-l trezesc. Si-mi aduc si acum aminte cum din palma lui Imre se ridicau efluvii proaspete de lavanda, unt de cacao, cremene sau piatra de rau, intr-un melanj pe care n-o sa-l uit niciodata. Exact ca cel al vinului de azi, cu gustul sau perfect, care, pentru mine, de acum inainte a devenit nepretuit. Nu pot sa inchei fara sa va mai spun ceva, tot legat de Imre si de coincidenta amintirii lui cu Larossa Negra, vin din Villabuena de Alava: familia vecinului meu se tragea dintr-o localitate din Gorj sau Valcea, nestiuta de nimeni, dar cu sonoritati ce va vor da de gandit: Rosia de Amaradia. Daca nici asta nu suna predestinat pentru miracolul vinului de azi, atunci ce?
-
OPUS ONE 2013-Baron Philippe De Rothschild - Robert Mondavi
Intre vinurile iconice, Opus One este una dintre cele mai invocate referinte, perfectiunea lui fiind infailibila si aproape mistica. Degustand editia din 2013 a acestui monstru sacru, mi-a venit in minte o discutie delicioasa pe care am avut-o intr-o seara, demult, cu prietenul meu cel mai bun, la un pahar de vin, despre una dintre primele dezbateri teologice de rasunet privind argumentele palpabile ale existentei lui Dumnezeu. Printre protagonisti era si parintele bisericii apusene, Sfantul Augustin care, dupa cum am aflat atunci, a invocat, in gluma, cand spiritele se incinsesera, ca unul dintre aceste argumente este vinul exceptional pe care il bause cu o seara inainte la abatia unde a fost gazduit in vederea participarii la evenimentul mai sus pomenit. Nu stiu daca prietenul meu a fabulat facand aceasta afirmatie sau ca acest fapt este consemnat undeva, cert e ca mi-a placut atat de mult anecdota lui in context incat o aduc acum pe tapet, odata cu impresiile glorioase pe care Opus One mi le va evoca multa vreme de acum inainte. Revenind la miezul acestei comparatii pe care doresc sa o fac - si inca sub imperiul acestui mare vin, cu certitudine insa, doctorul Bisericii a spus: "cuvintele sunt semne ale lucrurilor". Iar daca mie, pacatosului, imi este ingaduit astazi sa parafrazez un sfant la un pahar de maretie lichida, pot sa spun ca ale mele (si nu numai!), atunci cand as incerca sa-l descriu ar fi infinit mai palide decat de convingatoare si insemnate mi-as dori si doar visez sa fie!
-
AMARONE CAMPO DEI GIGLI 2015-Tenuta Sant'Antonio
Pentru vinteage-ul 2007, pasionatii nostri au scris:
Am citit odata ca un intelectual chinez, cuprins de admiratie pentru o opera literara, semnata, parca, de Shakespeare, s-a ambitionat sa o transcrie integral pe un bob de orez. Si a reusit. Eu, desi am aici la dispozitie un spatiu mult mai generos, nu voi putea nota niciodata toate detaliile care m-au sedus la acest Amarone de mare calibru intre toate pe care le-am degustat pana acum, si sunt multe. Voi spune doar, frust, ca la capitolul tipicitate, calitate si pret, acest Campo dei Gigli este un Amarone formidabil si matur, excelent pentru consumul imediat, evident dupa o aerare de cel putin doua ore, cum cere traditia la acest tip de vin. Ca ofera milioane de nuante intr-o indicibila finete a partiturii dominate de la un capat la celalalt de simfonii de fructe rosii si negre, piele, tabac si condiment, cu un final prelung si cald de mare clasa, asta veti descoperi dumneavoastra pe masura ce structura lui ampla si catifelata vi se va dezvalui val dupa val, in arii inegalabile de placere pura. Ma simt insa dator, aducand omagiu chinezului care din admiratie a facut imposibilul, sa inchei intalnirea cu acest Amarone maiestuos cu cel mai frumos ramas bun al marelui Will, care se adreseaza de aceasta data egoist, recunosc, doar vinului: Good night, sweet Prince!