Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Dragaica din 2018 m-a luat prin surprindere: vinul suplu pe care-l stiam din editiile anterioare pare sa fi luat in greutate. Aromele s-au dus mai spre zona supracoapta, pastrand totusi notele condimentate, in timp ce textura e plina, cu tanini aderenti si aciditate relativ joasa in context. Ideal ar fi sa-l aerati un pic si poate sa-l raciti un pic, doar un pic. In fine, ramane vinul bun cu care ne-am obisnuit, dar reflecta anul de recolta foarte cald.
Mere Golden si Ionatan, ceva lime si ierburi aromatice, usoare indicii minerale - vinul de azi se deschide foarte frumos in pahar daca e lasat sa se incalzeasca o idee si sa se reobisnuiasca cu aerul. Gustul are un pic de onctuozitate, dar mai ales o senzatie tonica pe final: o combinatie dintre aciditatea buna si o usoara doza de compusi fenolici. Nu va asteptati la prea multa dulceata; e un vin un pic angular, pe care ar fi mai bine sa-l puneti langa ceva de mancare, mai ales ca in mod sigur face pofta de asa ceva. Si gratie texturii il veti putea asocia cu multe lucruri.
Craciunul a trecut dar mese festive vor mai fi, iar vinul de azi e facut pentru asa ceva. Are de toate pentru toti: fruct proaspat si expresiv, destule senzatii dulcege la nivel gustativ, multe condimente (din gama data de baric: scortisoara, cacao, un pic de vanilie), dar si tanini un pic neimblanziti, pentru cei care se bucura de asa ceva (desigur, sunt utili si pentru mancaruri bazate pe carne). In fine, un exemplar onest, bine facut, care beneficiaza de un pic de aerare, dar se exprima placut si fara pregatiri prealabile.
Iata ca Feteasca Neagra poate da rezultate cat se poate de placute si in nordul tarii - de data asta in Teaca, pe langa mai cunoscuta Lechinta, in Bistrita-Nasaud. Dupa cum putem intui, e vorba de o Feteasca baricata, lucru care se poriveste perfect cu aromele intense si precise de fruct proaspat (cu tuse pamantoase) si corpul matasos, suplu, dublat de aciditate serioasa. E un vin foarte usor de baut, suculent, si in acelasi timp complex, expresiv si plin de viata. Vine de pe o linie complet paralela cu cea a exemplarelor din Dealu Mare, dar este una din cele mai placute surprize ale anului, din punctul meu de vedere. De incercat neaparat!
Iata ca Feteasca Neagra poate da rezultate cat se poate de placute si in nordul tarii - de data asta in Teaca, pe langa mai cunoscuta Lechinta, in Bistrita-Nasaud. Dupa cum putem intui, e vorba de o Feteasca baricata, lucru care se poriveste perfect cu aromele intense si precise de fruct proaspat (cu tuse pamantoase) si corpul matasos, suplu, dublat de aciditate serioasa. E un vin foarte usor de baut, suculent, si in acelasi timp complex, expresiv si plin de viata. Vine de pe o linie complet paralela cu cea a exemplarelor din Dealu Mare, dar este una din cele mai placute surprize ale anului, din punctul meu de vedere. De incercat neaparat!
Rosso de Montepulciano e varianta cu mai putine restrictii legate de maturare a Vino Nobile di Montepulciano (ambele venind din acelasi areal geografic), cam ca Rosso fata de Brunello di Montalcino. Asa ca vinul de azi, facut din Sangiovese cu un pic de Merlot, a vazut doar rezervoare de inox pe parcursul vinificarii si maturarii in crama. Lucru care se reflecta in aromele fructate proaspete (din zona cireselor), cu nuante florale si pamantoase, dar si in gustul dens, cu mijloc intens, dominat de fruct dulce, bine copt, si echilibrat de aciditatea medie. Ce sa mai zic? e foarte placut si usor de baut, cu un strop de seriozitate, desi nu e in niciun caz un vin in serie limitata. Foarte bun pentru o seara din timpul saptamanii.
Ca si editia din 2017, aceasta Feteasca Neagra din Dealu Mare este destul de influentata aromatic de contactul cu lemnul, avand insa si mult fruct placut, expresiv. Lucrurile frumoase se intmpla insa la nivel gustativ, unde suculenta e cuvantul de ordine, potentata de o textura onctuoasa, cu tanini foarte fini si o aciditate buna. Nivelul de zahar rezidual pare unul mai "popular", dar la banii astia cautam un vin de consum curent satisfacator, care curge usor. Si exact asta primim, ba chiar ni se ofera in plus o personalitate mai onesta si placuta decat a multor alte Fetesti mai titrate.
Syrah-ul Coltul Pietrei din 2017 continua in linia deschisa de predecesorii sai, cu arome dulcege de fructe foarte coapte si vanilie, plus usoare note regulamentare de piper si carne maturata. Gustul e dens, carnos, cu tanini abundenti dar bine cizelati si aciditate usor sub medie. Un vin solid, placut, in stilul plin de forta cu care acest producator deja ne-a obisnuit.
Syrah-ul Coltul Pietrei din 2017 continua in linia deschisa de predecesorii sai, cu arome dulcege de fructe foarte coapte si vanilie, plus usoare note regulamentare de piper si carne maturata. Gustul e dens, carnos, cu tanini abundenti dar bine cizelati si aciditate usor sub medie. Un vin solid, placut, in stilul plin de forta cu care acest producator deja ne-a obisnuit.
La capitolul vinuri usor de baut, cu pret rezonabil, dar totusi serioase si interesante, Spania domina dupa parerea mea clasamentul. Acest Ribera del Duero e un bun exponent al calitatilor sus-amintite si combina cu usurinta aromele dulcege de fruct rosu suculent, bine copt, cu note pamantoase, condimentate, dar si cu o idee de vanilie (baricul in care a petrecut un an se afla la a treia folosire). Gustul e carnos, cu tanini fermi, densi si aciditate buna - ceea ce ar putea sugera si un mic potential de evolutie; a fost de altfel mai expresiv si complex a doua zi. Dar adevarata lui menire nu e invechirea, ci sa bucure acum mesenii, alaturi de bucate pe masura taninilor lui. Daca puteti, dati-i totusi un pic de aer si nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.
Azi ne intalnim cu un Grenache din Sardinia (Cannonau fiind denumirea locala a soiului). Are arome fine de fructe confiate, tabac, scortisoara, plus ceva usor eteric, ca de coaja de portocala. Si gust usor, molatec, fara asperitati. II prinde bine servirea la o temperatura mai scazuta, aciditatea nefiind una foarte ridicata. Un vin placut, intr-o abordare interesanta, usor diferita de ce produce acest soi in valea Rhonului sau Spania.
Orice spumant bun (si tanar) castiga un pic in arome pe masura ce sticla se goleste - sigur, atat timp cat respectiva golire nu se intampla prea rapid. Asa a fost si aici, aromele initiale de fructe zemoase si croissant capatand in timp o foarte interesanta completare condimentata. Gustul mi-a placut in ambele ipostaze: efervescent si proaspat cand am scos dopul, echilibrat, usor dulceag si plin de fructe coapte dupa vreo ora. O Cava buna, in mod sigur mai fructata si expresiva decat media, care ar putea converti destui bautori de Prosecco la ceva mai serios. Merita incercata.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...