Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.
Azi ne intalnim cu un roze un pic iesit din media a ce s-a produs in ultimii ani pe la noi. Avem in pahare un vin bazat mai mult pe corpolenta decat pe prospetime (fara ca ea sa-i lipseasca), cu ceva mai mult alcool si un rest de zahar sesizabil (dar aparent in limitele secului din punct de vedere tehnic). Si cu arome mai apropiate de zona fructului supracopt si a gemurilor, dublate de nuante florale si condimentate chiar nimerite. Nu e deloc rau, mai ales daca-i bine racit, dar are suficienta aciditate incat sa fie baubil chiar si daca se incalzeste un pic. Iar cand l-am incercat s-a nimerit sa am prin preajma niste chestii cu gust dulceag-picant: o zacusca mai piperata si o pizza cu gorgonzola, nuci si ceva miere. S-a potrivit de minune cu ambele.
Iata un Prosecco serios! Nu ma intelegeti gresit, stie sa fie jucaus si vesel ca toate exemplarele din specia lui, dar are arome care, pe langa fruct copt si dulce, intra neasteptat de adanc in registrul citric sau mineral. Ca sa nu mai zic de gustul complex si lung, de un echilibru care nu se rupe nici daca ati uitat sa puneti sticla la frigider inainte sa o deschideti. Si asta fara sa para sobru si scortos, cum se mai intampla uneori cu spumantele obtinute prin metoda traditionala. Merita incercat!
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
Un vin delicios de baut acum, mai ales daca va plac lucrurile nu foarte corpolente si cu aciditate mai ridicata. Dar pe de alta parte ar fi pacat sa il beti doar acum, fiindca acest Brunello pare sa mai aiba multi ani de evolutie in fata. Momentan merita aerat macar cateva ore - caz in care va scoate la iveala arome complexe de pamant, pielarie, fruct foarte proaspat si baric fin. Si un gust suculent, in aceleasi coordonate aromatice, cu o explozie intensa de fruct acrisor-condimentat pe mijloc si final lung, cu tanini inca un pic neimblanziti. Un vin extrem de elegant si o recomandare calduroasa.
Nu e neaparat in stilul meu preferat, dar imi place vinul asta. In primul rand pentru aromele directe si proaspete, amintind de cirese, prune si capsune, toate bine (dar nu excesiv de) coapte. Apoi pentru gustul suculent, cu tanini nu foarte densi, destul de fini - lucru compensat de aciditatea serioasa. Si in final, pentru postgustul lung, fructat-acrisor si condimentat. Ca tot am pomenit de condimentat, vinul e destul de influentat de maturarea in baricuri de Bourbon, care dau o aroma foarte interesanta, undeva intre zahar caramelizat, fum si vanilie. Treaba asta pare foarte potrivita cu restul ansamblului si contribuie la senzatia generala de vin intr-adevar usor fardat si coafat, dar care nu a uitat deloc de naturalete si nu incearca sa impresioneze cu orice pret, ci doar sa fie placut de baut. Si este!
Daca ce veti gasi cand cautati "old coach road" pe google nu va convinge sa vizitati Noua Zeelanda, puteti macar sa deschideti un vin de-acolo. Mai ales ca e unul foarte potrivit cu vara cate tocmai a venit. E in stilul tipic nou-zeelandez, cu un amestec proaspat de arome exotice si "verzi", aciditate buna si usurinta in curgere.
Riesling-ul sec de azi e un vin entry-level (al unui producator legendar), dar reflecta perfect, la un nivel de baza, tot ce e bun la Mosel - regiune aflata dincolo de paralela de 50 de grade, dar care produce unele din cele mai frumoase vinuri de pe lumea asta. Sigur, fiind entry-level, nu e extrem de complex, poate e un pic vegetal, dar are foarte multa prospetime, aciditate aproape taioasa - domolita de textura si fruct, si un final foarte lung pentru banii astia, in coordonate citric-minerale. Nu are nicio problema daca se incalzeste si e de altfel un vin excelent pentru zile calde, dar si pentru mese cu peste - sushi-ul sugerat pe eticheta ar fi extrem de bucuros de companie. Eu unul l-as lua la picnic, ca e si foarte usor de desfacut.
E interesant ca incarnarea din 2014 al acestui vin pare sa fi fost cotata de catre suspectii obisnuiti (Suckling, Wine Enthusiast) un pic mai jos decat recoltele anterioare sau ulterioare. Sunt foarte tentat sa zic ca o sa vedem peste cinci ani daca mai e asa. Dar ok, inteleg, vinul asta, dintr-un an considerat dificil, e intr-adevar un pic diferit fata de alte recolte: pare mai putin dens, mergand insa pe cartea suculentei si a unei aciditati destul de ridicate, dar totusi echilibrate. De asemenea, mi-a placut foarte mult cum ies in fata notele de ierburi aromatice, cedru, fum si minerale - momentan un pic in detrimentul fructului. E interesant si felul cum se schimba in pahar chiar si in cateva minute. Deci dati-i aer din belsug daca il beti acum, dar aveti grija sa il revedeti si peste cinci ani. Excelent!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...