Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Iata ca legendarul Tannat din Madiran a ajuns si la unvinpezi.ro, ce-i drept intr-o forma mai abordabila, facuta sa placa mai usor si mai repede decat vinurile clasice ale regiunii si soiului - printre altele prin folosirea unei maceratii mai scurte si a cupajarii cu o proportie insemnata de Cabernet Franc si Cabernet Sauvignon. Rezultatul e un vin robust, cu tanini densi, dar mai polisati si prietenosi decat ma asteptam si o textura destul de onctuoasa, dar bine ascunsa de aciditate. Aromele par in acest caz mai putin importante decat textura, desi sunt interesante, cu note de cardamom si menta pe langa fructele negre de padure - asta fara ca vinul sa fi fost maturat in baric. Un vin de pus pe masa langa cam orice mancare cu carne rosie, de la friptura in sange la tocanita cu multe legume. Poate fi si ceva destul de gras, va merge cu atat mai bine
Chablis-ul de azi e foarte tanar, dar deja abordabil, lucru care probabil are de-a face si cu specificul viei din care provine - una care tinde sa dea vinuri mai rotunde decat media zonei. Gasim deci in pahar o combinatie de arome fructate, minerale si de autoliza, o textura destul de onctuoasa, cu aciditate deja bine integrata si ceva mai cuminte decat ma asteptam. E limpede insa ca vinul va deveni mai rotund, onctuos si expresiv pe parcursul a macar cativa ani de acum incolo, insa e deja foarte placut de baut - am apreciat in special finalul mineral si lung. Ah, si a mers foarte bine cu un somon la gratar mai condimentat, in stil asiatic.
Desi e din 2018, vinul de azi e facut sa fie abordabil inca de pe-acum - chiar daca o jumatate de ora de aer ii scoate mai bine la iveala calitatile. Nu e cazul de mai mult de jumatate de ora; e un vin de consum curent, fara pretentii de invechire, dar care isi face treaba bine: arome expresive, cu un melanj de fruct copt si acrisor, gust suplu, construit pe acelasi contrast dulce-acrisor, cu tanini care nu doar mangaie, ci si musca un pic (dar nu prea tare) si o senzatie generala de prospetime. Usor de baut (recomand sa il si raciti un pic) si usor de asociat cu mancare, e un vin ideal pentru o seara relaxata in mijlocul saptamanii.
Un prosecco simpatic, cu arome intense pline de dulceata, care se apropie mai mult de caprifoi si fructe exotice decat de mai cumintile mere verzi ale altor exemplare. Gustul porneste tot asa, cu dulceata inainte, dar bulele si aciditatea reusesc sa o tina in frau suficient pentru a-l face usor de baut. Mai ales daca e foarte bine racit.
Propunerea de astazi pare a fi facuta ca sa impace toate gusturile: un roze cu certe senzatii condimentat-minerale, dar si cu impresii de fruct dulceag, pe langa senzatia generala de echilibru. NImic nu sare prea mult in evidenta: onctuozitatea si aciditatea sunt medii, exista un pic mai mult zahar rezidual, dar e bine integrat in peisaj, iar aromele sunt ceva mai intense decat ne-am astepta, de exemplu, de la un roze provensal, dar raman in zona echilibrului. Pe scurt, o alegere cu care nu aveti cum sa dati gres nici in fata unui public mai neexperimentat, nici in fata unora care au incercat ceva roze-uri la viata lor. Dar, in primul rand, nu veti da gres cu el intr-o seara din mijlocul saptamanii, la o cina usoara sau un pahar pentru relaxare.
Azi ne intalnim cu un roze din Languedoc, zona renumita mai degraba pentru vinuri rosii destul de corpolente, cu fruct bine copt - lucruri nu neaparat de dorit pentru un vin de o culoare mai deschisa. Cu atat sunt mai surprinzatoare prospetimea si lejeritatea acestui cupaj de Syrah si Grenache, caruia nu-i lipseste nici caracterul. Nu e nici cel mai sec, nici cel mai serios roze de pe pamant, insa aromele discrete si eficiente, care explodeaza fara avertisment si isi mentin stralucirea ca niste jocuri bune de artificii, dublate de senzatia generala de echilibru si rotunjime, fac toti banii. De incercat!
Azi ne intalnim cu un vin romanesc cu adevarat interesant - lucru inca nu tocmai comun. Incepand cu producatorul relativ nou, nu tocmai consacrat, dar care deja a produs destule vinuri extrem de reusite, continuand cu soiurile folosite (cupaj de Feteasca Neagra si Pinot Noir) si terminand cu stilul suplu, cumva atipic pentru regiunea Dealu Mare. Hai sa vedem: nas super-placut, cu prune uscate-afumate, curmale uscate, vanilie si scortisoara, multe ierburi aromatice, dar si usoare note de pamant uscat si tutun. Apoi gust suplu, dar in acelasi timp intens aromatic si cu o structura densa de tanini (foarte foarte fini), aciditate buna si o explozie de arome dulci-condimentate pe mijloc - explozie care deocamdata se risipeste relativ repede inspre finalul sec. Insa e clar ca vinul mai are mult de crescut, e intr-un moment foarte timpuriu al vietii lui. Momentan e interesant, placut si usor de baut, dar am de gand sa pun o cutie la pastrare.
Azi ne intalnim cu un vin romanesc cu adevarat interesant - lucru inca nu tocmai comun. Incepand cu producatorul relativ nou, nu tocmai consacrat, dar care deja a produs destule vinuri extrem de reusite, continuand cu soiurile folosite (cupaj de Feteasca Neagra si Pinot Noir) si terminand cu stilul suplu, cumva atipic pentru regiunea Dealu Mare. Hai sa vedem: nas super-placut, cu prune uscate-afumate, curmale uscate, vanilie si scortisoara, multe ierburi aromatice, dar si usoare note de pamant uscat si tutun. Apoi gust suplu, dar in acelasi timp intens aromatic si cu o structura densa de tanini (foarte foarte fini), aciditate buna si o explozie de arome dulci-condimentate pe mijloc - explozie care deocamdata se risipeste relativ repede inspre finalul sec. Insa e clar ca vinul mai are mult de crescut, e intr-un moment foarte timpuriu al vietii lui. Momentan e interesant, placut si usor de baut, dar am de gand sa pun o cutie la pastrare.
Roze-ul de azi vine din Tarnave, zona viticola cu mult potential insuficient explorat, cum e obiceiul pe la noi. Facut din Zweigelt si Pinot Noir, soiuri nu tocmai neaose (totusi cei de la Villa Vinea fac si o Feteasca Regala chiar buna), vinul e o surpriza foarte placuta - si nu exagerez deloc cand zic asta. Are arome de intensitate medie, cu mult fruct proaspat, zemos si un pic "spicy". Gustul incepe dulceag - cum altfel? - dar ramane tot timpul clar in exprimare, cu fruct foarte expresiv, un pic de onctuozitate, aciditate serioasa si un strop de zahar rezidual sa faca lucrurile necomplicate. Recomand cu caldura pentru caldura!
Roze-ul de azi vine din Tarnave, zona viticola cu mult potential insuficient explorat, cum e obiceiul pe la noi. Facut din Zweigelt si Pinot Noir, soiuri nu tocmai neaose (totusi cei de la Villa Vinea fac si o Feteasca Regala chiar buna), vinul e o surpriza foarte placuta - si nu exagerez deloc cand zic asta. Are arome de intensitate medie, cu mult fruct proaspat, zemos si un pic "spicy". Gustul incepe dulceag - cum altfel? - dar ramane tot timpul clar in exprimare, cu fruct foarte expresiv, un pic de onctuozitate, aciditate serioasa si un strop de zahar rezidual sa faca lucrurile necomplicate. Recomand cu caldura pentru caldura!
Roze-ul de azi vine din Tarnave, zona viticola cu mult potential insuficient explorat, cum e obiceiul pe la noi. Facut din Zweigelt si Pinot Noir, soiuri nu tocmai neaose (totusi cei de la Villa Vinea fac si o Feteasca Regala chiar buna), vinul e o surpriza foarte placuta - si nu exagerez deloc cand zic asta. Are arome de intensitate medie, cu mult fruct proaspat, zemos si un pic "spicy". Gustul incepe dulceag - cum altfel? - dar ramane tot timpul clar in exprimare, cu fruct foarte expresiv, un pic de onctuozitate, aciditate serioasa si un strop de zahar rezidual sa faca lucrurile necomplicate. Recomand cu caldura pentru caldura!
Versiunea 2018 a roze-ului Caii de la Letea e una care apasa anumite pedale la maxim: arome intense (o combinatie de fruct copt cu note verzi), gust cu corp destul de solid, arome care aproape sufoca papilele, zahar rezidual evident, dar si un final intens, dominat de jocul dintre notele dulci si cele vegetale. Un roze extrem de "in your face", daca va place asta.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...