Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Versiunea 2018 a roze-ului Caii de la Letea e una care apasa anumite pedale la maxim: arome intense (o combinatie de fruct copt cu note verzi), gust cu corp destul de solid, arome care aproape sufoca papilele, zahar rezidual evident, dar si un final intens, dominat de jocul dintre notele dulci si cele vegetale. Un roze extrem de "in your face", daca va place asta.
Versiunea 2018 a roze-ului Caii de la Letea e una care apasa anumite pedale la maxim: arome intense (o combinatie de fruct copt cu note verzi), gust cu corp destul de solid, arome care aproape sufoca papilele, zahar rezidual evident, dar si un final intens, dominat de jocul dintre notele dulci si cele vegetale. Un roze extrem de "in your face", daca va place asta.
Un prosecco simpatic, cu arome intense pline de dulceata, care se apropie mai mult de caprifoi si fructe exotice decat de mai cumintile mere verzi ale altor exemplare. Gustul porneste tot asa, cu dulceata inainte, dar bulele si aciditatea reusesc sa o tina in frau suficient pentru a-l face usor de baut. Mai ales daca e foarte bine racit.
Iata o trecere complet neasteptata de la anul de recolta 2013 la... 2017. Stilul e totusi cel cu care sunteti obisnuiti de la aceasta gama, dar cu mai multa tinerete: mult fruct, vanilie, tanini inca nabadaiosi, dar care dau vinului un zvac bine venit. Usorul rest de zahar de pe final il face prietenos si compenseaza notele amarui-vegetale. De baut mai rece.
Nivelul calitativ al roze-urilor romanesti a crescut mult in ultimii ani, fara ca prea multe exemplare sa fie cu adevarat remarcabile. Cel de astazi vine cu arome fructate expresive, foarte bine definite, fara sa cada in pacatul dulcegariilor excesive - cum de altfel nu cade nici gustul sec, un pic sobru, cu aciditate buna dar si cu onctuozitate foarte placuta si cu o explozie aromatica pe mijloc care-l ajuta sa evadeze din pluton - si chiar sa se distanteze. O gura de aer proaspat intr-o mare de roze-uri bine facute, dar un pic amorfe.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie aceasta cava mi se pare un vin "de sete" ideal. Vine cu o aromatica placuta si necomplicata - mirosul clasic de mere ionatane bine coapte e completat de note minerale si autolitice discrete. Iar gustul e cel care-i da tot farmecul: i se simte imediat corpolenta si onctuozitatea, in timp ce aciditatea si bulele doar sustin ansamblul, fara sa preia rolul principal. Ideal pentru zile calde si pentru o gama larga de meseni, chiar si dintre cei pe care ideea de spumant Brut Nature i-ar putea speria.
Azi incercam un spumant plin de prospetime, cu arome fructat-florale intense si cu o aciditate vie, care face deosebit de placut zaharul rezidual un pic mai mare. Desi e obtinut tot prin metoda Charmat, spumantul asta mai de la nord si mai de la munte mi se pare o alternativa delicioasa, mai proaspata si mai fina, pentru un prosecco la acelasi nivel de pret.
Un roze cu arome usor vegetale, pe langa obisnuitele note florale si fructate, intr-o alcatuire destul de discreta. Gustul e placut, echilibrat, delicat, nu agreseaza mai deloc papilele si se remarca mai degraba prin onctuozitate (fara sa exagereze cu ea; toate butoanele sunt date la mediu). Aciditate buna, final usor tonic si destul de lung, placut. A fost o buna completare pentru aromele pierdute intre mare si pamant ale unei supe japoneze cu creveti; s-a potrivit si cu sushi-ul din peste gras de dupa.
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.
Azi ne intalnim cu un roze un pic iesit din media a ce s-a produs in ultimii ani pe la noi. Avem in pahare un vin bazat mai mult pe corpolenta decat pe prospetime (fara ca ea sa-i lipseasca), cu ceva mai mult alcool si un rest de zahar sesizabil (dar aparent in limitele secului din punct de vedere tehnic). Si cu arome mai apropiate de zona fructului supracopt si a gemurilor, dublate de nuante florale si condimentate chiar nimerite. Nu e deloc rau, mai ales daca-i bine racit, dar are suficienta aciditate incat sa fie baubil chiar si daca se incalzeste un pic. Iar cand l-am incercat s-a nimerit sa am prin preajma niste chestii cu gust dulceag-picant: o zacusca mai piperata si o pizza cu gorgonzola, nuci si ceva miere. S-a potrivit de minune cu ambele.
Iata un Prosecco serios! Nu ma intelegeti gresit, stie sa fie jucaus si vesel ca toate exemplarele din specia lui, dar are arome care, pe langa fruct copt si dulce, intra neasteptat de adanc in registrul citric sau mineral. Ca sa nu mai zic de gustul complex si lung, de un echilibru care nu se rupe nici daca ati uitat sa puneti sticla la frigider inainte sa o deschideti. Si asta fara sa para sobru si scortos, cum se mai intampla uneori cu spumantele obtinute prin metoda traditionala. Merita incercat!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...