Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un Primitivo (Zinfandel) destul de intens aromatic, fructat, cu o adiere de baric bine integrata. Gust dulceag, suculent si destul de catifelat, neasteptat de baubil, in ciuda (sau poate datorita) unei dulceti destul de pregnante pe final.
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
Ne-am intalnit destul de des aici cu vinuri de-ale lui Alejandro Fernandez- eu unul le-am recomandat cu caldura de fiecare data cand am scris despre ele. Exact asa se intampla si azi. Condado de Haza, cu viile ei relativ tinere (cam 25 de ani), in intregime din Tempranillo, e a doua proprietate achizitionata de senor Fernandez in Ribera del Duero, dupa mult mai celebra Pesquera. Insa vinul, chiar daca nitel mai putin complex, are un farmec aparte. Mi-au placut mult de tot notele proaspete, poate de coaja de portocala, poate de marar tocmai rupt din gradina, toate insotite de un praf abundent de piper; iar daca astea nu-s destule, apar si sugestii clare de pielarie, sau poate chiar carne afumata. Sigur, se simte si baricul, insa doar ca un element de sprijin, venit din linia a doua sa sustina notele de fruct foarte copt si sus-mentionatele impresii "spicy" si "savory" (cautati cuvantul asta intr-un dictionar al limbii engleze, e interesant cum acolo are si alte sensuri, in ciuda etimologiei comune cu cea din romana). Despre textura nu pot sa zic decat ca e la fel de carnoasa cu a tuturor vinurilor pastorite de sus-mentionatul domn Fernandez: taninii inca au muscatura salbatica a tineretii, chiar daca sunt perfect copti, aciditatea e vie, iar impresia generala e de densitate combinata cu usuratate (deloc insuportabila) - lucru specific multor vinuri excelente. Cred ca v-am zis destul, acum e randul vostru sa-l incercati.
Ne-am intalnit destul de des aici cu vinuri de-ale lui Alejandro Fernandez- eu unul le-am recomandat cu caldura de fiecare data cand am scris despre ele. Exact asa se intampla si azi. Condado de Haza, cu viile ei relativ tinere (cam 25 de ani), in intregime din Tempranillo, e a doua proprietate achizitionata de senor Fernandez in Ribera del Duero, dupa mult mai celebra Pesquera. Insa vinul, chiar daca nitel mai putin complex, are un farmec aparte. Mi-au placut mult de tot notele proaspete, poate de coaja de portocala, poate de marar tocmai rupt din gradina, toate insotite de un praf abundent de piper; iar daca astea nu-s destule, apar si sugestii clare de pielarie, sau poate chiar carne afumata. Sigur, se simte si baricul, insa doar ca un element de sprijin, venit din linia a doua sa sustina notele de fruct foarte copt si sus-mentionatele impresii "spicy" si "savory" (cautati cuvantul asta intr-un dictionar al limbii engleze, e interesant cum acolo are si alte sensuri, in ciuda etimologiei comune cu cea din romana). Despre textura nu pot sa zic decat ca e la fel de carnoasa cu a tuturor vinurilor pastorite de sus-mentionatul domn Fernandez: taninii inca au muscatura salbatica a tineretii, chiar daca sunt perfect copti, aciditatea e vie, iar impresia generala e de densitate combinata cu usuratate (deloc insuportabila) - lucru specific multor vinuri excelente. Cred ca v-am zis destul, acum e randul vostru sa-l incercati.
Daca va plac vinurile care au primit punctaje mari de la domnul Luca Maroni, acest vin va va impresiona. Arome intense de ciocolata cu lapte si fructe confiate, densitate texturala, gust foarte orientat spre latura dulceaga a lucrurilor, cu zahar rezidual sesizabil, dar si cu suficienta aciditate sa il faca baubil. Postgust lung, in note de ciocolata.
Arome de gemuri, condimente date de baric si violete se impletesc intr-un nas dulceag, care da tonul pentru ce va urma pe partea gustativa. Corpolent, cu nivel de alcool ridicat si senzatii dulcege intense, e genul de vin usor de inteles, care se preteaza consumului in tinerete si unei temperaturi de servire ceva mai joase.
Parca mai ieri va scriam despre versiunea din 2012 a acestui vin. Intre timp, vorba cantecului, au trecut ani (si viata s-a schimbat), asa ca iata-ne fata in fata, pe nepusa masa, cu 2015. Care e intens nevoie mare, ca si cum ti-ai fi turnat un pahar de Creme de Cassis din Mega, si in acelasi timp ai fi avut norocul sa gasesti cateva fire de cimbru si busuioc nevandute la raionul de legume proaspete. Chiar, sunt astea legume? Revenind, gustul e la fel de mare ca Dealul, iar aciditatea nu prea poate tine pasul. Pe de alta parte chiar se straduieste, si ar avea poate o sansa daca taninii n-ar fi intr-atat de inocenti, corpul intr-atat de voluptos si alcoolul intr-atat de pacatos.Ghinion insa, astrele s-au aliniat, asa ca fara un frigider s-ar putea sa nu intelegi cat de misto e vinul asta. Rugati-va pentru electricitate, fie ea si din surse regenerabile!
Parca mai ieri va scriam despre versiunea din 2012 a acestui vin. Intre timp, vorba cantecului, au trecut ani (si viata s-a schimbat), asa ca iata-ne fata in fata, pe nepusa masa, cu 2015. Care e intens nevoie mare, ca si cum ti-ai fi turnat un pahar de Creme de Cassis din Mega, si in acelasi timp ai fi avut norocul sa gasesti cateva fire de cimbru si busuioc nevandute la raionul de legume proaspete. Chiar, sunt astea legume? Revenind, gustul e la fel de mare ca Dealul, iar aciditatea nu prea poate tine pasul. Pe de alta parte chiar se straduieste, si ar avea poate o sansa daca taninii n-ar fi intr-atat de inocenti, corpul intr-atat de voluptos si alcoolul intr-atat de pacatos.Ghinion insa, astrele s-au aliniat, asa ca fara un frigider s-ar putea sa nu intelegi cat de misto e vinul asta. Rugati-va pentru electricitate, fie ea si din surse regenerabile!
Nu am sa vorbesc despre simpatica gaselnita de marketing din jurul acestui vin; prefer sa va spun ca veti avea in pahare un rose din sudul Frantei (mai precis Languedoc), oarecum asemanator in spirit dar si destul de diferit in trup fata de un provensal. Echilibrat, usor de baut, nu chiar atat de fructat pe cat i-ar sugera numele, si in special cu mai multa corpolenta si aciditate mai domoala fata de ce ofera in general mai titratii vecini din Provence. Pe scurt, un vin lejer si nepretentios, de vara, pe care ati face bine sa il raciti cu simt de raspundere.
Feteasca Regala de azi e un vin in primul rand racoritor, cu arome citrice accentuate, dar si cu ceva flori de camp si fructe coapte din livada. Gustul e dominat de o aciditate citrica, taioasa, de-abia echilibrata de aromele fructate si onctuozitatea usoara. Finalul usor amarui invita rapid la urmatoarea gura, mai ales daca e vara tarzie afara - vinul asta parca s-a nascut pentru caldura mare.
Cu un parfum seducator, combinand note fructate si florale, as zice delicate, plus o binevenita nota condimentata. E sesizabila influenta baricului, care are nevoie de timp pentru a fi perfect integrat - dar aerarea si o temperatura decenta de servire (18 grade) il ajuta sa fie, cum spuneam, seducator. Gustul are o usuratate care cadreaza perfect cu delicatetea sus-mentionata si in timp va capata si lungime. De luat mai multe sticle - una pentru acum iar altele de incercat o data la jumatate de an sau mai mult.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...