Sorin Stelian
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Sorin Stelian
-
LAPOSTOLLE GRAND SELECTION CHARDONNAY 2017-Lapostolle
Un Chardonnay cu arome intense, combinatie de fruct copt (unii ar zice piersici, altii ananas, dar e important?), multe citrice, izuri vanilate si chestii mai verzi (mar necopt). Gustul e corpolent, plin de textura si dulceata inca de cand atinge papilele, cu o explozie aromatica pe mijloc si un final lung, destul de citric, dar imblanzit de vanilie si de stropul un pic mai mare de zahar rezidual. Alcoolul e si el sesizabil. Rezultatul final e un vin cu greutate, dar echilibrat de aciditate, deci baubil si placut.
-
BICENTO 2015-Nativ
Recunosc ca mi-am facut mental o idee foarte clara despre Bicento inainte sa-l degust. 98 de puncte Luca Maroni, sticla grea, eticheta cu negru si auriu - totul indica un vin masiv, concentrat, plin de note dulcege. Ce am vazut in pahar nu a facut decat sa confirme ideea asta: culoare intensa, opaca, de genul care "pateaza paharul", apoi mirosul cu mult fruct foarte copt si mult baric. Surpriza a venit insa in gust: vinul e extrem de suculent, in sensul bun al cuvantului, cu o aciditate remarcabila, la fel ca si intensitatea aromatica resimtita de papile. E si destul de cremos, cu tanini insistenti dar manierati, insa ce m-au impresionat cu adevarat sunt usurinta si placerea cu care se bea, alaturi de senzatiile condimentat-minerale - elemente care-l scot din marea masa a licorilor facute in stilul asta. Sigur, la nivel personal mi-ar fi placut mai putin baric, dar e clar ca vorbim oricum de un vin excelent. In incheiere, o informatie scurta: "Bicento" vine de la varsta bicentenara a viilor de Aglianico din care e facut.
-
SER LAPO CHIANTI CLASSICO RISERVA 2014-Mazzei
Azi ne intalnim cu un Chianti serios, care incepe sa se apropie de varsta optima de consum - desi as zice ca mai are un pic pana acolo. Arome de cirese in diverse grade de preparare termica: proaspete, gemuri, la cuptor; apoi si ceva note condimentate si usor "funky" sau, cum ar zice romanul, de grajd. Nu va asteptati insa la ceva exuberant, ci la echilibru. Gustul e suplu, cu aciditate serioasa si tanini care nu se sfiesc sa muste degustatorul neatent, iar finalul se stinge incet, in nuante de tutun si condimente.
-
SER LAPO CHIANTI CLASSICO RISERVA 2013-Mazzei
Azi ne intalnim cu un Chianti serios, care incepe sa se apropie de varsta optima de consum - desi as zice ca mai are un pic pana acolo. Arome de cirese in diverse grade de preparare termica: proaspete, gemuri, la cuptor; apoi si ceva note condimentate si usor "funky" sau, cum ar zice romanul, de grajd. Nu va asteptati insa la ceva exuberant, ci la echilibru. Gustul e suplu, cu aciditate serioasa si tanini care nu se sfiesc sa muste degustatorul neatent, iar finalul se stinge incet, in nuante de tutun si condimente.
-
PERLAE NAONIS BRUT PROSECCO MILLESIMATO 2018-San Simone
A insirui aromele unui Prosecco e in general o intreprindere oarecum inutila, dar in cazul asta, pentru puritatea si expresivitatea lor, sunt tentat sa o fac. Asadar, mere verzi, pentru prospetime, pere - pentru ca-s delicioase, caise - pentru a rotunji si finisa ansamblul. Sunt sigur ca altii vor simti alte fructe, li se vor aprinde alte amintiri, dar lucrurile de baza raman - prospetime, expresivitate si o senzatie de fruct curat, pur, cum rar intalnesti intr-un prosecco. Gustul e tipic, destul de plin, cu aciditate maxim medie, cu perlatia densa si fina, care tine mai mult de un pahar, a prosecco-urilor bune, si cu postgustul curat specific si el speciei rare anterior mentionate. In fine, no rocket science here: un prosecco foarte usor de baut, neasteptat de elegant si fin. Recomandabil!
-
MAGARI 2014-Gaja Ca'Marcanda
Vinul de azi mai are mult pana la maturitate, dar e in mod sigur pe drumul cel bun. Nas foarte condimentat si "savory" (carne, tutun in cazul asta), fara a neglija insa fructul. In schimb in gust se vede tineretea: dincolo de taninii marunti dar perfect copti si aciditatea serioasa, simti ca vinul capata cu adevarat forta de-abia pe final. Remarcabil de "light", aproape ca un Pinot, dar foarte placut.
-
BACCAROSSA 2016-Poggio le Volpi
Inca un vin cu punctaj inalt de la Luca Maroni, cam in stilul celorlalte din aceeasi categorie: mult fruct dulce, corp voluptos si dens. Cel de fata are parca un plus de finete, mai multa complexitate, cu tonuri cernelos-minerale, plus un final lung si interesant. De decantat cu nadejde si baut la o temperatura nu prea ridicata.
-
PAPALE PRIMITIVO DI MANDURIA 2016-Varvaglione
Asa cum ne-am astepta de la un vin produs de struguri arsi de soare in sudul extrem al Italiei, Primitivo-ul de azi vine cu note de fruct supracopt, ba chiar stafidit sau pus la cuptor. Are o structura placuta si densa de tanini foarte fini, pe langa o aciditate suficienta sa-i dea echilibru. Mi-au placut cremozitatea si faptul ca vinul nu pare greoi ori impovarat de alcool. Nu ii va strica totusi sa il raciti pe la 14-16 grade, mai mult decat ati face-o de obicei cu un vin rosu.
-
12 E MEZZO - PRIMITIVO DEL SALENTO 2016-Varvaglione
Un Primitivo (Zinfandel) destul de intens aromatic, fructat, cu o adiere de baric bine integrata. Gust dulceag, suculent si destul de catifelat, neasteptat de baubil, in ciuda (sau poate datorita) unei dulceti destul de pregnante pe final.
-
VIA MARCHIZULUI PINOT NOIR 2017-Vitis Metamorfosis
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
-
VIA MARCHIZULUI PINOT NOIR 2019-Vitis Metamorfosis
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
-
CONDADO DE HAZA 2017-Grupo Pesquera
Ne-am intalnit destul de des aici cu vinuri de-ale lui Alejandro Fernandez- eu unul le-am recomandat cu caldura de fiecare data cand am scris despre ele. Exact asa se intampla si azi. Condado de Haza, cu viile ei relativ tinere (cam 25 de ani), in intregime din Tempranillo, e a doua proprietate achizitionata de senor Fernandez in Ribera del Duero, dupa mult mai celebra Pesquera. Insa vinul, chiar daca nitel mai putin complex, are un farmec aparte. Mi-au placut mult de tot notele proaspete, poate de coaja de portocala, poate de marar tocmai rupt din gradina, toate insotite de un praf abundent de piper; iar daca astea nu-s destule, apar si sugestii clare de pielarie, sau poate chiar carne afumata. Sigur, se simte si baricul, insa doar ca un element de sprijin, venit din linia a doua sa sustina notele de fruct foarte copt si sus-mentionatele impresii "spicy" si "savory" (cautati cuvantul asta intr-un dictionar al limbii engleze, e interesant cum acolo are si alte sensuri, in ciuda etimologiei comune cu cea din romana). Despre textura nu pot sa zic decat ca e la fel de carnoasa cu a tuturor vinurilor pastorite de sus-mentionatul domn Fernandez: taninii inca au muscatura salbatica a tineretii, chiar daca sunt perfect copti, aciditatea e vie, iar impresia generala e de densitate combinata cu usuratate (deloc insuportabila) - lucru specific multor vinuri excelente. Cred ca v-am zis destul, acum e randul vostru sa-l incercati.