Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Concentrat, cu fruct bine copt, Merlot-ul de azi isi arata totusi originea prin prospetime si o anumita suplete caracteristica locului. E foarte bine echilibrat si deja usor de baut, in ciuda unor tanini inca un pic salbatici. Timpul le rezolva insa pe toate. Un vin bun, tipic pentru stilul bordolez nou, mai exuberant si abordabil.
Azi avem in pahar un mutant. Da, Pinot Gris/Grigio (sau Grauburgunder, daca vreti) pare a fi o mutatie a binecunoscutului Pinot Noir, care in cazul asta si-a cam pierdut rosul din obraji si a capatat o frumoasa nuanta gri-albastrui. Daca ideea asta nu va place, aflati ca are arome expresive, usor exotice, in orice caz complexe, si mai are o textura foarte placuta. Se bea cu extrem de multa usurinta, chiar daca e un mutant. Da ce-i drept un pic senzatia de verde, necopt. Aciditatea sustine postgustul mediu-scurt si e bine echilibrata: sugereaza prospetime fara sa fie agresiva.
Nu credeam ca imi va placea vreodata asa mult un vin rosu care nici macar n-a implinit un an si jumatate. In apararea mea, e facut sa placa - si sa placa repede. Nas foarte simpatic de fruct proaspat si dulceturi de cirese amare, care prezice cu precizie un gust extrem de suculent, proaspat si jovial, cumva corpolent dar deloc greoi (si cu nivel cat se poate de rezonabil de alcool - 13%). Ah, si aciditate buna, dulceata doar cat trebuie, pe deasupra combatuta de o nuanta tonica. Nuanta tonica lipsita insa de "verdele" exagerat si neplacut al atator vinuri italiene; in cazul asta structura de tanini e remarcabila prin densitatea deloc neglijabila, finete si coacere perfecta. Si, chiar cu un zahar rezidual peste limita secului (cel putin in legislatia romaneasca), e o treaba super-simpatica.
In ciuda aromelor intense, dulcegi, care evoca un mix de fructe tropicale si de livada, Malvasia de azi e un vin usor curgator si chiar simpatic. Gustul e echilibrat de o aciditate buna, textura e usor onctuoasa in timp ce finalul combina tuse de dulceag si tonic. Un vin de zi cu zi prietenos si bine facut.
O surpriza extrem de placuta: o Babeasca usoara, suculenta, fina; in acelasi timp intensa si persistenta. Plina de naturalete si usor curgatoare de la un capat la celalalt. Schimbarea de stil (e foarte diferita de versiunile anterioare) mi se pare cat se poate de nimerita, recomand!
Primele cadre sunt vesele - arome usor de placut, o combinatie mustoasa de fructe rascoapte si proaspete, dar in fundal se intrevad indicii serioase: eucalipt, pielarie, condimente. Intriga te ia prin surprindere: dupa o fructuozitate suculenta de-a dreptul relaxanta urmeaza, pe neasteptate, explozia condimentat-taninoasa de pe mijloc si metamorfoza ei lunga si savuroasa spre un final plin de placere. Sigur, par ca lipsesc punctul culminant si rezolvarea, dar sunt sigur ca cei care au rabdare cativa ani vor avea parte si de asa ceva. Pana una-alta, un Cabernet neasteptat de reusit, o combinatie frumos echilibrata de veselie si seriozitate.
Concentrat, dar in acelasi timp suculent si cu un corp suplu si plin de prospetime, vinul de azi e genul care combina seriozitatea cu usurinta de a fi baut. Aromele sunt discrete si - cu riscul repetitiei - fructate si proaspete, cu o tusa de baric bine integrat aducand note condimentate. Insa cel mai mult mi-a placut gustul, ale carui 12,5 procente de alcool se reflecta intr-o suplete pe care as vrea sa o gasesc mai des, mai ales cand e combinata cu o tesatura de tanini atat de densa si in acelasi timp fina, bine coapta. Nu mai vorbesc de aciditatea serioasa, care sustine perfect un final destul de lung si expresiv. Un vin fin, subtil si foarte placut.
Intens, vegetal, condimentat si - bineinteles - fructat, Malbec-ul de la Gestos nu va dezamagi fanii vinurilor din America de Sud. Deja un veteran al listarilor la unvinpezi.ro, se prezinta in aceeasi linie cu editiiile anterioare - poate cu un binevenit plus de prospetime, atat la nivel aromatic cat si al aciditatii. Un vin placut si o introducere nimerita in stilul pe care il reprezinta.
Nero d'Avola e considerat un soi fara potential impresionant, dar cu toate astea poate produce vinuri cat se poate de simpatice - iar cel de azi e exact un astfel de exemplar. Fructat, cu atac dulceag, aromat si expresiv, corp moale dar dens si aciditate medie, e genul de vin usor de baut, usor de asociat cu mancare si chiar placut, asta fara a trezi revelatii enologice. Ceea ce e cat se poate de nimerit pentru o cina in mijlocul saptamanii, un gratar cu prietenii sau in general orice ocazie nepretentioasa. De servit usor mai rece decat zic regulile, daca se poate.
Desi e un vin de desert, acest Amelie are si ceva nitel sprintar - ceea ce ar putea parea o contradictie pana il gustati si-i simtiti prospetimea. Dincolo de evantaiul aromatic specific strugurilor din familia Muscat-ului, am apreciat supletea, textura fina, continutul mediu de alcool si senzatia generala de armonie. Iar dimensiunea sticlei e numai buna pentru un desert in doi.
Desi e un vin de desert, acest Amelie are si ceva nitel sprintar - ceea ce ar putea parea o contradictie pana il gustati si-i simtiti prospetimea. Dincolo de evantaiul aromatic specific strugurilor din familia Muscat-ului, am apreciat supletea, textura fina, continutul mediu de alcool si senzatia generala de armonie. Iar dimensiunea sticlei e numai buna pentru un desert in doi.
Rose-ul de azi e unul expresiv, cu un mix aromatic de fructe proaspete si uscate, note de patiserie, dar si ceva vata de zahar. Gustul are prospetime si o textura usor onctuoasa, dar altfel usoara; e foarte bine echilibrat, cu o evolutie fara cusur, liniara. Bine executat si facut sa placa unei categorii largi de consumatori.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...