Sorin Stelian
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Sorin Stelian
-
LEAT 6500 CABERNET SAUVIGNON 2012-M1 Crama Atelier
Dupa o Babeasca incredibil de reusita, un nou vin din 2015 al M1 se prezinta la unvinpezi.ro. E un Cabernet, deci se plaseaza in alta zona a spectrului senzorial, dar are aceeasi combinatie de joc si seriozitate care mi-a placut si la primul. Fruct copt, un pic de lemn, note vegetal-condimentate tipice soiului, bine integrate. Si mai ales, odata cu aerarea, o evolutie aromatica aproape cameleonica, mergand de la expresiv la sobru si apoi la complex (tutun, pielarie, "forest flooor") odata cu trecerea zilelor dupa deschidere. Toate astea in timp ce gustul ramane foarte echilibrat, cu o textura densa si fina, aciditate care-l face usor ca un fulg pana te aduc taninii inapoi cu picioarele pe pamant, si dulceata moderata, care nu vrea sa ia prim-planul ci sa mearga mana-n mana cu restul elementelor. De cumparat!
-
CLASIC MERLOT CEPTURA 2011-Cramele Rotenberg
Eu am primit pentru review sticla 653 din 655. Sper ca au ramas cateva si pentru voi, pentru ca asta chiar e un vin misto. E musai sa il aerati - o ora in decantor sau patru-cinci in sticla deschisa ar trebui sa-l scuture de aromele prea pregnante de vanilie si sa-l lase sa cante in limba seducatoare a Merlot-ului: cirese amare, visinata, note pamantoase si eterice. Gustul are o insistenta remarcabila de la inceput pana la sfarsit, trecand dintr-un registru proaspat intr-unul dulceag-gemos si apoi condimentat, pe fondul unei aciditati cum intalnim rar in Dealu Mare. Lucru bun din punctul meu de vedere, fiindca da un zvac binevenit vinului si complementeaza perfect textura matasoasa si densa. Un ultim detaliu: nivelul alcoolului e unul cat se poate de acceptabil pentru un an foarte cald ca 2011, in mod cert mai scazut decat al multor exemplare din zona - un exemplu despre cum frumusetea texturala poate fi obtinuta fara a lasa strugurii sa se transforme in stafide.
-
CLASIC MERLOT CEPTURA 2014-Cramele Rotenberg
Eu am primit pentru review sticla 653 din 655. Sper ca au ramas cateva si pentru voi, pentru ca asta chiar e un vin misto. E musai sa il aerati - o ora in decantor sau patru-cinci in sticla deschisa ar trebui sa-l scuture de aromele prea pregnante de vanilie si sa-l lase sa cante in limba seducatoare a Merlot-ului: cirese amare, visinata, note pamantoase si eterice. Gustul are o insistenta remarcabila de la inceput pana la sfarsit, trecand dintr-un registru proaspat intr-unul dulceag-gemos si apoi condimentat, pe fondul unei aciditati cum intalnim rar in Dealu Mare. Lucru bun din punctul meu de vedere, fiindca da un zvac binevenit vinului si complementeaza perfect textura matasoasa si densa. Un ultim detaliu: nivelul alcoolului e unul cat se poate de acceptabil pentru un an foarte cald ca 2011, in mod cert mai scazut decat al multor exemplare din zona - un exemplu despre cum frumusetea texturala poate fi obtinuta fara a lasa strugurii sa se transforme in stafide.
-
LEAT 6500 MERLOT 2013-M1 Crama Atelier
Un vin care pare sa caute aurita cale de mijloc: culoare intensa, dar nu opaca, evantai aromatic deschis si spre baric, si spre fruct, gust echilibrat, de intensitate medie, cu note dulceag-fructate, aciditate prezenta, tanini densi si fin cizelati - fara ca vreunul din aceste elemente sa incerce sa epateze de unul singur. Sunt foarte curios sa il incerc peste cativa ani, cand aromele - imi inchipui - vor fi capatat si mai multa complexitate, iar gustul va avea un plus de catifelare si voluptate. Momentan ofera versatilitate in asocieri culinare si destula placere cand e baut de unul singur, insa ar fi pacat sa nu vedeti ce poate face cand se va maturiza cu adevarat.
-
CUVEE CTIN 2013-Domeniile Anastasia
Un Cabernet ceva mai lejer decat ies de obicei din Dealu Mare, cu corp suplu, concentratie medie, nivel ceva mai scazut de alcool decat se practica in zona, dar cu o concentratie de tanini care ne reaminteste ca vorbim totusi despre un soi care ofera structura din plin. Fructul e mai degraba proaspat, nu debordeaza de dulceata sau intensitate, iar baricul vine cu ciocolata si condimente - ansamblul fiind in final unul echilibrat, usor de baut, foarte potrivit cu mancare.
-
CUVEE GUILLAUME 2015-S.E.R.V.E.
Cu un nas plin de fructe si condimente, Cuvee Guillaume se dovedeste a fi ceva mai sobru in gust - ceva dulceata, mult echilibru, dar evantaiul de arome inca mai are nevoie de timp sa se deschida. Un pic de aer il va ajuta mult in aceasta directie, insa matasea deasa de tanini fini si aciditatea excelenta sugereaza ca n-ar fi rau de loc sa pastrati cateva sticle si pentru anii care vin. Un cupaj surprinzator si foarte reusit!
-
ULTRA CABERNET SAUVIGNON 2015-Kaiken
Imi pot imagina cu usurinta ce asocieri culinare ar fi recomandate in cazul unui Cabernet argentinian: vita, vita, inca un pic de vita, poate si cu ceva garnitura de vanat. Insa eu gasesc ca acest rosu dens a mers excelent cu o mancare sugerata mai degraba in cazul unui vin alb: pulpe de pui cu sos de smantana si ciuperci (OK, recunosc am folosit un iaurt mai cremos in loc de smantana). Aromele foarte expresive, dar mai degraba fructate, fara multe alte fatete, potenteaza excelent tentele "earthy-savory" ale ciupercilor; taninii densi sunt foarte fini si deloc verzi, deci nu vor parea agresivi alaturi de carnea alba delicata - a carei dulceata ascunde foarte bine si zaharul rezidual evident al vinului. Aciditatea e suficienta daca smantana nu e foarte grasa sau multa, insa partea cea mai frumoasa e finalul, cand sus-amintita complementaritate a aromelor aproape ca genereaza focuri de artificii - lucru care nu s-ar intampla daca vinul in sine nu ar avea un postgust lung si intens. Nu ma intelegeti gresit: pe langa faptul ca asocierea culinara e contraintuitiva (motiv pentru care am si prezentat-o), nu e nici unica, nici necesara: Kaiken Ultra e foarte placut si pe cont propriu, cu adevarat recomandabil. Asa ca nu ezitati nici sa-l cumparati, nici sa experimentati cu alte mancaruri. Dar orice ati face, aerati-l si raciti-l un pic inainte.
-
CUVÉE ANDREI CABERNET SAUVIGNON 2013-Crama Avincis
Cum deja ne-a obisnuit, Cuvee Andrei e un Cabernet cu textura bogata, tanini densi foarte frumos slefuiti, si cu o suculenta care-l face jovial si placut. Aromatic inca abunda de fruct proaspat, dar potential de evolutie exista cu certitudine. O combinatie reusita si rara de delicios, elegant si serios.
-
CHATEAU PIERRE 1ER SAINT-EMILION GRAND CRU 2018-Chateau Pierre
Concentrat, cu fruct bine copt, Merlot-ul de azi isi arata totusi originea prin prospetime si o anumita suplete caracteristica locului. E foarte bine echilibrat si deja usor de baut, in ciuda unor tanini inca un pic salbatici. Timpul le rezolva insa pe toate. Un vin bun, tipic pentru stilul bordolez nou, mai exuberant si abordabil.
-
HILL PINOT GRIGIO 2019-Nals Margreid
Azi avem in pahar un mutant. Da, Pinot Gris/Grigio (sau Grauburgunder, daca vreti) pare a fi o mutatie a binecunoscutului Pinot Noir, care in cazul asta si-a cam pierdut rosul din obraji si a capatat o frumoasa nuanta gri-albastrui. Daca ideea asta nu va place, aflati ca are arome expresive, usor exotice, in orice caz complexe, si mai are o textura foarte placuta. Se bea cu extrem de multa usurinta, chiar daca e un mutant. Da ce-i drept un pic senzatia de verde, necopt. Aciditatea sustine postgustul mediu-scurt si e bine echilibrata: sugereaza prospetime fara sa fie agresiva.
-
APPASSILENTO ROSSO DEL VENETO 2016-Farina
Nu credeam ca imi va placea vreodata asa mult un vin rosu care nici macar n-a implinit un an si jumatate. In apararea mea, e facut sa placa - si sa placa repede. Nas foarte simpatic de fruct proaspat si dulceturi de cirese amare, care prezice cu precizie un gust extrem de suculent, proaspat si jovial, cumva corpolent dar deloc greoi (si cu nivel cat se poate de rezonabil de alcool - 13%). Ah, si aciditate buna, dulceata doar cat trebuie, pe deasupra combatuta de o nuanta tonica. Nuanta tonica lipsita insa de "verdele" exagerat si neplacut al atator vinuri italiene; in cazul asta structura de tanini e remarcabila prin densitatea deloc neglijabila, finete si coacere perfecta. Si, chiar cu un zahar rezidual peste limita secului (cel putin in legislatia romaneasca), e o treaba super-simpatica.
-
12 E MEZZO - MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2019-Varvaglione
In ciuda aromelor intense, dulcegi, care evoca un mix de fructe tropicale si de livada, Malvasia de azi e un vin usor curgator si chiar simpatic. Gustul e echilibrat de o aciditate buna, textura e usor onctuoasa in timp ce finalul combina tuse de dulceag si tonic. Un vin de zi cu zi prietenos si bine facut.