Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Desi e un vin de desert, acest Amelie are si ceva nitel sprintar - ceea ce ar putea parea o contradictie pana il gustati si-i simtiti prospetimea. Dincolo de evantaiul aromatic specific strugurilor din familia Muscat-ului, am apreciat supletea, textura fina, continutul mediu de alcool si senzatia generala de armonie. Iar dimensiunea sticlei e numai buna pentru un desert in doi.
Rose-ul de azi e unul expresiv, cu un mix aromatic de fructe proaspete si uscate, note de patiserie, dar si ceva vata de zahar. Gustul are prospetime si o textura usor onctuoasa, dar altfel usoara; e foarte bine echilibrat, cu o evolutie fara cusur, liniara. Bine executat si facut sa placa unei categorii largi de consumatori.
Daca imediat dupa deschidere ar putea fi confundat - cu un pic de neatentie - cu un Sauvignon Blanc ierbos si dur, lucrurile se schimba destul de repede odata ce ia contact cu aerul si se incalzeste un pic in pahar. Elementul central al vinului devine jocul dintre prospetimea vegetala si onctuozitate, senzatiile minerale si fructate fiind doar o partitura de acompaniament. E genul de vin alb mai bun a doua zi, dar care nu e neaparat destinat unei invechiri foarte lungi: isi arata partea fina relativ repede si bine.
Cabernet-urile facute intr-un stil mai usor sunt rare; cele facute asa si reusite sunt de-a dreptul greu de intalnit. Din fericire, ati venit la locul potrivit in momentul potrivit. Cu o aromatica proaspata si condimentata, in care aromele verzi stau cuminti pe randul din spate, cu nivelul de alcool bine tinut in frau, cu corpul suplu si aciditatea excelenta, dar si cu taninii excelent finisati, vinul de azi e un exemplu excelent pentru ce poate sa ofere acest soi atunci cand nu e fortat, ci pur si simplu lasat sa se exprime cu naturalete.
Cuvee IX din 2014 m-a surprins cu fruct mult mai proaspat ca in anii anteriori, baric doar in rol ornamental, note condimentate faine. Mi-a placut mult si textura mai usoara ca alta data, suculenta, cu tanini fermi si densi dar foarte fini, toate astea puse in valoare de o aciditate excelenta. O surpriza foarte placuta si (probabil gratie anului de recolta) destul de diferita de ce oferea pana acum Lacerta.
Probabil cel mai interesant Prince Matei din ultimii ani, mult mai suplu si plin de structura decat exemplarele care-l preced; un Merlot plin de masculinitate si energie. Nu am sa insist pe aromatica, care e cert complexa, influentata de baric dar si de fruct, cu note spicy mult mai clare ca in alti ani. Gustul are intensitate dar si suplete, in special datorita aciditatii; corpul e de-a dreptul atletic: densitate, tanini, dar si finete. Un Matei bun si acum cu o carne rosie fina, dar si peste multi ani.
Tempranillo, Ribera del Duero, un an si jumatate in stejar. Nas intens, cu mult fruct proaspat, baric, note condimentate si balsamice. Gust carnos, cu tanini care usuca suficient gingiile incat sa stii ca-s prezenti, dar o fac cu atata finete incat nu poti sa te superi pe ei, ba chiar mai vrei o data. Cat despre aciditate, ajuta vinul sa para usor, fara sa iasa in evidenta. Si sustine perfect finalul balsamic-sarat. Ar mai fi si altele de zis, dar cred ca esentialul e ca il recomand fara nicio retinere.
Tempranillo, Ribera del Duero, un an si jumatate in stejar. Nas intens, cu mult fruct proaspat, baric, note condimentate si balsamice. Gust carnos, cu tanini care usuca suficient gingiile incat sa stii ca-s prezenti, dar o fac cu atata finete incat nu poti sa te superi pe ei, ba chiar mai vrei o data. Cat despre aciditate, ajuta vinul sa para usor, fara sa iasa in evidenta. Si sustine perfect finalul balsamic-sarat. Ar mai fi si altele de zis, dar cred ca esentialul e ca il recomand fara nicio retinere.
Tempranillo, Ribera del Duero, un an si jumatate in stejar. Nas intens, cu mult fruct proaspat, baric, note condimentate si balsamice. Gust carnos, cu tanini care usuca suficient gingiile incat sa stii ca-s prezenti, dar o fac cu atata finete incat nu poti sa te superi pe ei, ba chiar mai vrei o data. Cat despre aciditate, ajuta vinul sa para usor, fara sa iasa in evidenta. Si sustine perfect finalul balsamic-sarat. Ar mai fi si altele de zis, dar cred ca esentialul e ca il recomand fara nicio retinere.
Cum am mai spus, stilul vinurilor Amarone mi se pare de obicei un pic exagerat si obositor. Pe de alta parte, exemplarele care reusesc sa pastreze un aer de prospetime in gust si arome pot fi extrem de satisfacatoare, daca-mi permiteti cuvantul. Inutil sa va mai spun, Campo dei Gigli cade in aceasta restransa categorie: fruct intens, cu prospetime debordanta, gust corpolent, catifelat, neasteptat de sec, cu o aciditate excelenta. Trebuie aerat si rotit mult in pahar pentru a-l face sa spuna toate lucrurile de care e capabil, si ceva imi spune ca peste vreo 10 ani povestile lui vor fi chiar mai pline de farmec.
Probabil cel mai interesant Prince Matei din ultimii ani, mult mai suplu si plin de structura decat exemplarele care-l preced; un Merlot plin de masculinitate si energie. Nu am sa insist pe aromatica, care e cert complexa, influentata de baric dar si de fruct, cu note spicy mult mai clare ca in alti ani. Gustul are intensitate dar si suplete, in special datorita aciditatii; corpul e de-a dreptul atletic: densitate, tanini, dar si finete. Un Matei bun si acum cu o carne rosie fina, dar si peste multi ani.
Prosecco-ul de azi e unul chiar mai usurel decat e norma, dar bine echilibrat, cu arome curate si simple. Un aperitiv nepretentios sau un vin de baut cand e cald afara.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...