Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Syrah-ul de azi e catifelat, dar nu lipsit de forta, cu un profil aromatic si gustativ care nu m-a suprins deloc dupa ce am vazut bulina cu 98 de puncte Luca Maroni lipita de capison: arome de fruct foarte copt (dulceata de coacaze negre si smochine) si ciocolata cu vanilie, dulceata pronuntata a gustului, ajutata si de un rest de zahar mai ridicat. De cealalta parte stau aciditatea ridicata, taninurile fine si dense, usoare note de ierburi aromatice. Toate astea ii dau si echilibru pe langa dulceata si-l fac suficient de simpatic si pentru cei care nu-s neaparat fani ai stilului.
Dupa cateva vinuri din sudul Italiei incercate in ultimele zile, e o adevarata placere sa deschid un vin care se exprima tot in registrul fructului supracopt, dar fara dulceata excesiva. Pe scurt, fruct gemos, baric prezent si foarte bine integrat, plus gust echilibrat, care combina notele de fruct dulce cu o lejeritate foarte placuta, suculenta, data si de taninurile aproape topite, si de aciditatea neintruziva. E si el un crowd pleaser, dar mult mai pe gustul meu. De incercat un pic mai rece.
Am mai zis asta si alta data, iar intre timp lucrurile nu s-au schimbat prea mult: acesta este unul dintre cele mai reusite exemplare romanesti de Cabernet Sauvignon. Si, din fericire pentru cei care nu vor sa dea pe un vin mai mult decat face, e si unul relativ subevaluat. Editia de fata are nevoie de mult aer pentru a se exprima plenar, dar arata deja o combinatie fermecatoare de forta si suculenta, cu un profil aromatic plin de fruct si totusi un pic sobru. Delicios inca de pe-acum, cu tot cu taninurile inca un pic salbatice, si plin de potential!
Malbec-ul argentinian de astazi e deja consacrat pe piata noastra, si pot intelege de ce. Are mult fruct - o combinatie placuta de proaspat si gemos - si gust relativ suculent, foarte abordabil, care nu agreseaza nici prin aciditate, nici prin taninuri (chiar daca acestea din urma sunt prezente). Finalul condimentat face toti banii si ofera inca un motiv pentru a-l considera un vin de zi cu zi reusit. A se incerca un pic racit!
Malbec-ul argentinian de astazi e deja consacrat pe piata noastra, si pot intelege de ce. Are mult fruct - o combinatie placuta de proaspat si gemos - si gust relativ suculent, foarte abordabil, care nu agreseaza nici prin aciditate, nici prin taninuri (chiar daca acestea din urma sunt prezente). Finalul condimentat face toti banii si ofera inca un motiv pentru a-l considera un vin de zi cu zi reusit. A se incerca un pic racit!
Iata un vin portughez simpatic, combinand mult fruct proaspat (zmeura, prune, afine) cu note mai supracoapte si un pic de scortisoara. Corpul are un pic de amplitudine, taninuri foarte fine, nu tocmai dense, aciditate medie si o cantitate de zahar rezidual care sa-l faca mai prietenos, dar nu vulgar. Nu stiu exact care e specificul local aici, dar la banii astia nici nu ma astept neaparat sa-l gasesc. Un exemplar abordabil, nu tocmai complex, dar vesel, cu intensitate si persistenta bune - secretul e sa-l raciti un pic.
Zinfandel din Mendocino, cu 15% alcool, maturare in doua tipuri de baric (din care unul folosit pentru Bourbon), fiecare cate 6 luni. Nu e de mirare ca alcoolul iese in evidenta, ca aromele de vanilie, caramel si... Bourbon sunt in prim plan, ca in ciuda taninurilor foarte fine (si deloc dense) vinul da senzatii de plinatate si onctuozitate. Fructul e - cum altfel? - supracopt, ceea ce cumva se integreaza bine in ansamblu; la asta contribuie si o aciditate neasteptata. Pentru mine e un vin de baut destul de rece (nu mai mult de 12 grade), dar merita sa-l lasati sa se incalzeasca: s-ar putea sa va placa, mai ales ca structural nu isi pierde echilibrul, iar experienta va fi in mod sigur una interesanta.
Fanii acestui vin nu vor fi dezamagiti: arome intense de baric, secondate de fum, ierburi si piper, dar si mult fruct foarte copt, din zona cireselor si afinelor. Gustativ incepe foarte fructat, cu amplitudine medie, in timp ce mijlocul propune o tranzitie interesanta spre zona condimentelor. Nu e nici cel mai sec, nici cel mai persistent vin, dar e foarte suculent si se bea cu placere, chiar si de catre cei pentru care fructul foarte copt, vanilia si ciocolata nu sunt chiar aromele preferate.
O cava cu arome fructate intense, din registrul obisnuit pentru acest tip de vin (mere, pere, citrice), plus note placute de autoliza. Gustul mi s-a parut foarte abordabil, cu un joc lejer intre dulceata fructului (si a zaharului adaugat), aciditatea nu prea inalta si elementele texturale fine (si bulele, si fenolii). Sus-numitele bule nu sunt teribil de persistente, asa ca n-ar fi rau sa goliti sticla repede - chiar nu e greu.
O cava cu arome fructate intense, din registrul obisnuit pentru acest tip de vin (mere, pere, citrice), plus note placute de autoliza. Gustul mi s-a parut foarte abordabil, cu un joc lejer intre dulceata fructului (si a zaharului adaugat), aciditatea nu prea inalta si elementele texturale fine (si bulele, si fenolii). Sus-numitele bule nu sunt teribil de persistente, asa ca n-ar fi rau sa goliti sticla repede - chiar nu e greu.
Vinurile din "umila" apelatiune Cotes du Rhone au bunul obicei de a fi licori solide, foarte potrivite ca vin "de toate zilele". Iar cel de azi nu contrazice deloc aceasta teorie: textura onctuoasa, cu fenoli foarte fini, aciditate placuta si arome care merg inspre piersici si caise coapte, cu o certa dimensiune pamantoasa, usor rustica. Nu epateaza prin intensitatea aromatica sau persistenta, ci prin faptul ca face lucrurile simple bine: echilibrat, usor de baut, cu textura placuta, se tine bine intr-o gama larga de temperaturi.
Vinurile din "umila" apelatiune Cotes du Rhone au bunul obicei de a fi licori solide, foarte potrivite ca vin "de toate zilele". Iar cel de azi nu contrazice deloc aceasta teorie: textura onctuoasa, cu fenoli foarte fini, aciditate placuta si arome care merg inspre piersici si caise coapte, cu o certa dimensiune pamantoasa, usor rustica. Nu epateaza prin intensitatea aromatica sau persistenta, ci prin faptul ca face lucrurile simple bine: echilibrat, usor de baut, cu textura placuta, se tine bine intr-o gama larga de temperaturi.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...