Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nicio surpriza: dupa ce l-am aerat in sticla si l-am racit un pic, Primitivo-ul aici de fata si-a etalat fara rusine caracterul solar, bogat, dar si notele de prospetime care-l civilizeaza. Asa ca pe langa aromele si gustul caracteristic de fruct stafidit, dulceag, am avut parte si de cirese si visine bine coapte, suculente, inca un pic acrisoare. Ceea ce a stat numai bine pe langa textura onctuoasa, zaharul rezidual si lucrurile date de baric. Un Primitivo de top, care va fi sigur apreciat de iubitorii stilului, si nu doar de ei.
Pentru mulţi dintre iubitorii vinului de la noi, acest asamblaj de Garganega şi Chardonnay nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Pentru cei ce nu-l ştiu, recolta 2021 se prezintă ca de obicei: cu arome intense, amintind imediat de tiolii şi senzaţiile ierboase pe care le asociem de obicei cu Sauvignon-ul Blanc (deşi acesta e un asamblaj de Garganega cu Chardonnay!), dar şi cu fruct dulceag, foarte copt (piersici, grapefruit) şi iasomie. Gustul lasă o impresie plăcută de plinătate combinată cu prospeţime, cu un filon de aciditate care-l străbate de la un capăt la altul. Intens şi echilibrat, e un vin foarte direct, bine făcut.
Pentru mulţi dintre iubitorii vinului de la noi, acest asamblaj de Garganega şi Chardonnay nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Pentru cei ce nu-l ştiu, recolta 2021 se prezintă ca de obicei: cu arome intense, amintind imediat de tiolii şi senzaţiile ierboase pe care le asociem de obicei cu Sauvignon-ul Blanc (deşi acesta e un asamblaj de Garganega cu Chardonnay!), dar şi cu fruct dulceag, foarte copt (piersici, grapefruit) şi iasomie. Gustul lasă o impresie plăcută de plinătate combinată cu prospeţime, cu un filon de aciditate care-l străbate de la un capăt la altul. Intens şi echilibrat, e un vin foarte direct, bine făcut.
Malbec-ul de azi se exprima plenar, cu mult fruct bine copt (cirese negre, afine), nuante florale de violete si impresii "verzi" (cum se intampla des la vinurile de Lume Noua), totul pe fondul unor arome date de maturarea in lemn (vanilie, cafea) care raman relativ discrete. In fine, pana acum nu e nimic neasteptat; ce mi-a placut cel mai mult a fost gustul, care ramane suculent in ciuda unei concentratii peste medie, cu aciditate bine dozata si taninuri fine; mai pe scurt, da senzatia de fruct zemos pe care o lasa Malbec-ul bine facut. Exista si o tenta pe care n-o pot descrie altfel decat "minerala" pe final, ceea ce nu e decat un punct in plus pentru un vin oricum foarte competent. Nu are sens sa il puneti la pastrat, se exprima delicios acum.
Malbec-ul de azi se exprima plenar, cu mult fruct bine copt (cirese negre, afine), nuante florale de violete si impresii "verzi" (cum se intampla des la vinurile de Lume Noua), totul pe fondul unor arome date de maturarea in lemn (vanilie, cafea) care raman relativ discrete. In fine, pana acum nu e nimic neasteptat; ce mi-a placut cel mai mult a fost gustul, care ramane suculent in ciuda unei concentratii peste medie, cu aciditate bine dozata si taninuri fine; mai pe scurt, da senzatia de fruct zemos pe care o lasa Malbec-ul bine facut. Exista si o tenta pe care n-o pot descrie altfel decat "minerala" pe final, ceea ce nu e decat un punct in plus pentru un vin oricum foarte competent. Nu are sens sa il puneti la pastrat, se exprima delicios acum.
Rusalca Alba din 2021 are, ca de obicei, fructul in prim plan, cu destule nuante exotice (mango) dar si cu impresii de pepene galben sau caise. Gustul are destula onctuozitate, amplificata de un nivel relativ ridicat de alcool, dar ramane echilibrat de aciditatea placuta.
Chiar daca vorbim de un roze, Pinot Grigio-ul nu se dezminte si arata arome citrice pline de prospetime, cu un contrapunct de piersici nu foarte coapte si, poate, un pic de cirese. Gustul e dominat de aciditate, dar are un dram de onctuozitate si de structura fenolica, incat sa nu fie doar racoritor si usor de baut, ci si un pic savuros. Lucru la care ajuta si senzatiile minerale (discrete) din nas si posgust. Pe scurt, un vin repede curgator, proaspat, numai bun pentru zilele foarte calde de vara ce au venit deja peste noi.
Din pacate inca dau destul de rar peste roze-uri autohtone care sa nu para fortate inspre o exprimare "populara". In schimb acest exemplar, fara a fi vreun roze de nisa, mi s-a parut diferit si bine inchegat, cu un strop de naturalete. Aromatic sta in zona asteptata, cu fruct usor zaharisit (cirese, fragi, piersici), o tenta de migdale, nuca de cocos si usoare senzatii ierbos-condimentate. Dar partea mai interesanta mi s-a parut cea gustativa: are onctuozitate (cu doar 12,5% alcool), aciditate medie, si un final tonic - care-l fac sa para sec, usor robust, dar pana la urma echilibrat si persistent. Nu debordeaza de prospetime si nu e cel mai fructat, ci se bazeaza mai mult pe contrastul dintre textura si senzatiile tonice, pastrand destula complexitate aromatica.
Editia din 2021 a Chardonnay-ului "Coltul Pietrei" vine cu arome expresive, de vanilie si unt combinate cu fruct bine-spre-supracopt, din registrul caiselor si perelor, ba chiar cu o idee de ananas. Gustul confirma si el stilul de vin "cald" (cum de altfel a fost cam in fiecare an), cu textura destul de bogata, aciditate sub medie, dar si cu destula concentratie si persistenta cat sa aiba farmecul lui chiar si pentru unii care (ca mine) apreciaza stiluri mai pline de prospetime.
Lista (scurta) a roze-urilor autohtone serioase pare sa aiba un nou membru, acest asamblaj de Cabernet Franc si Cabernet Sauvignon, cu doar 12,5% alcool. Are un nas intrigant: miez de nuca, fructe rosii proaspete, ierburi aromatice si un corp suplu, dar plin de intensitate, bine echilibrat, cu final lung si sec. Pe scurt, rafinat!
Iata un "orange wine" foarte curat, cu arome pline de prospetime, dintr-o paleta foarte larga: ierburi aromatice, fructe exotice, mere verzi, corcoduse, ba chiar o nota cretos-minerala. Textural e onctuos, fara a fi greoi, cu taninuri dense si foarte-foarte fine, care lasa doar o usoara senzatie de catifea pe finalul persistent, bine sustinut de aciditate. Este delicios imediat dupa deschiderea sticlei, dar ceva imi spune ca are un potential serios de invechire.
A scrie un review pentru un vin rosu serios in aceeasi zi in care l-ai primit este un exercitiu interesant. Sigur ca iti poti face o idee relativ buna despre calitatea si caracteristicile unui vin chiar si intr-un minut, daramite urmarindu-l pe parcursul a cateva ore, insa in cazul vinurilor foarte tinere vei pierde intr-un fel sau altul atat partea cea mai placuta, cat si destule detalii interesante si inaccesibile la inceput. Pe acestea le veti regasi insa voi, daca veti cumpara aceasta noua editie de Smerenie si-i veti da mai mult timp decat am putut sa ii dau eu. Revenind la impresiile mele, imediat dupa deschidere au fost predominante aromele date de maturarea in lemn, apoi aerul a inceput sa scoata la iveala mult fruct bine copt, dar inca zemos, si usoare sugestii de ierburi aromatice si pielarie. Totusi, momentan gustul e cel care ofera cele mai mari promisiuni: suculent, usor curgator si in acelasi timp carnos, cu aciditate destul de ridicata si taninuri dense, bine manierate pentru varsta lor, fara sa le lipseasca un strop de agresivitate. E si foarte persistent, deci va fi o companie cat se poate de placuta dupa vreo doua ore in decantor, insa cel mai frumos ar fi sa-l tineti deschis cateva zile sau sa-l pastrati macar patru-cinci ani la racoare. E unul din vinurile romanesti serioase si constante, facut intr-un canon un pic diferit de stilul consacrat prin partile noastre; chiar daca intreg conceptul mi se pare un pic cam artificial, e in mod cert o lucrare foarte bine mestesugita.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...