Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Ca si editiile anterioare, 2021 ne aduce tot un Sauvignon cu arome expresive, intense, orientate mai degraba spre zona socului, citricelor si agriselor decat spre cea a fructelor tropicale, pastrand insa o certa componenta dulceaga, vesela. Gustul e si el plin de intensitate, si mai ales cu o textura onctuoasa remarcabila, care da o foarte placuta senzatie de plinatate - lucru care nu-i afecteaza in vreun fel prospetimea. In mod interesant, finalul vine cu o clara si usor neasteptata senzatie fenolica, insa asta se va domoli in timp. Este deci un vin serios, care va mai evolua cativa ani buni, dar bine pregatit si pentru venirea zilelor calduroase de primavara.
Gama Via Marchizului propune si in 2020 aceeasi interpretare densa si foarte coapta a Negrului de Dragasani. Mult fruct dulceag, gemos, destul de mult baric, si mai putin din notele condimentate specifice soiului in zona lui natala. Gustul e plin de intensitate, concentrat, liniar, cu aciditate care il pastreaza intr-o zona relativ echilibrata, si cu taninuri dense, dar matasoase, neagresive. Ramane insa un pic unidimensional, marsand de la cap la coada pe dulceata fructului, dublata si de un zahar rezidual pe care-l banuiesc a fi inspre limita demisecului. E bine facut in stilul lui si nu-si va dezamagi fanii, chiar daca eu unul nu ma numar printre ei.
Nu cunosc editiile anterioare ale acestui Sauvignon Blanc, incat sa-mi pot da cu parerea despre constanta in calitate; totusi pot spune ca cel din 2021 e foarte reusit pentru stilul lui. Mai degraba fructat, cu notele "verzi" prezente, dar intr-un rol secundar, mi-a amintit de piersici, lamaie bine coapta si portocali infloriti, lucruri frumos echilibrate de impresii de urzici si vrej de tomata. Gustul lasa o senzatie de plinatate si intensitate fructata, plina de suculenta, fara sa exagereze cu nivelul de alcool; notele mai condimentate, aciditatea si finalul tonic balanseaza placut impresiile dulcege. Este deci un "crowd pleaser", dar unul facut foarte bine, fara exagerari aromatice, ba chiar cu ceva complexitate, si mai ales cu o suculenta care se pastreaza chiar si la temperaturi mai ridicate.
Exista cateva Cramposii Selectionate din Dragasani care arata de ani buni constanta in calitate - iar aceasta este una dintre ele. Nu e nici cea mai fructata, nici cea mai minerala, ci alege calea de mijloc; abordabila inca de pe-acum, dar si cu un potential de crestere de macar cativa ani. Vinul sta sub semnul echilibrului, iar din punctul asta de vedere mi-a placut in special jocul dintre textura onctuoasa si aciditatea tipica soiului, joc in care a intervenit foarte inspirat si o usoara impresie fenolica, vegetal-amaruie. Iata deci o Cramposie Selectionata fina, eleganta, departe de caracterizarea de tarancuta pe care i-o facea Pastorel Teodoreanu soiului originar.
Acesta este probabil cel mai "ambitios" Negru de Dragasani incercat de mine. Ca sa fiu mai clar, ambitia enologului pare ca a fost sa invarta la maxim butoanele fiecarui element pentru a obtine o mica bestie, unica in felul ei. La doua zile de la deschidere, as zice ca rezultatul e unul placut: aromele date de baric se completeaza bine cu cele de fruct supracopt, aproape gemos, dar care pastreaza macar un pic din caracterul "spicy" al soiului, plus impresia interesanta de piure de castane pe care am mai intalnit-o si la alti producatori din Dragasani. Gustativ incepe cu destula dulceata, are un mijloc amplu, neasteptat de suculent, de-ai zice ca va aluneca rapid pe gat, dar asta doar pana sa se dezlantuie cu adevarat taninurile un pic uscate si verzi - agresive mai degraba prin abundenta. E adevarat ca eu unul prefer lucrurile mai lin curgatoare, dar pentru amatorii de fruct supracopt, corpolenta si taninuri mai dure acest vin se va potrivi foarte bine. O experienta interesanta, mai ales daca il aerati cu simt de raspundere.
Azi primim un Primitivo ca la carte: opac, intens, cu multe fructe foarte coapte, chiar usor stafidite, cum ne-a obisnuit soiul asta. Exista si un acompaniament condimentat (mai inspre ierburi aromatice) pentru tot fructul asta, pe langa notele de baric regulamentare. Gustativ dulceata fructului (si a zaharului rezidual) sunt bine echilibrate de o aciditate vie, iar textura cremoasa, cu taninuri dense completeaza tabloul unui Primitivo expresiv si bine structurat, care mi-a placut mai mult decat majoritatea exemplarelor din acest soi. E bine sa-l raciti un pic si, daca se poate, sa-l si aerati - rezultatul final merita efortul.
Azi primim un Primitivo ca la carte: opac, intens, cu multe fructe foarte coapte, chiar usor stafidite, cum ne-a obisnuit soiul asta. Exista si un acompaniament condimentat (mai inspre ierburi aromatice) pentru tot fructul asta, pe langa notele de baric regulamentare. Gustativ dulceata fructului (si a zaharului rezidual) sunt bine echilibrate de o aciditate vie, iar textura cremoasa, cu taninuri dense completeaza tabloul unui Primitivo expresiv si bine structurat, care mi-a placut mai mult decat majoritatea exemplarelor din acest soi. E bine sa-l raciti un pic si, daca se poate, sa-l si aerati - rezultatul final merita efortul.
Sfantul Nicolae a ajuns la anul de recolta 2018 - o afirmatie probabil amuzanta pentru cei care nu stiu ca asta e si numele unui vin, dar generatoare de nostalgie pentru cei ce cunosc licoarea inca de la aparitia ei. Sunt interesante variatiile de la an la an, in conditiile in care stilul general pastreaza totusi cateva constante clare: e echilibrat aromatic si structural si abordabil. Aceasta varianta propune arome fructate foarte coapte, intense, combinate cu o evidenta suculenta gustativa. Raman insa la post taninurile, aciditatea peste medie, notele condimentate, rezultatul fiind unul din cele mai agreabile si usor de inteles din ultima vreme.
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine acest Carmenere chilian pare dominat de aromele date de baric (ciocolata, vanilie) si de cele de ardei gras verde, tipice soiului, in timp ce fructul proaspat pare a fi facut macar o jumatate de pas in spate. Gustul este foarte prietenos, catifelat si suculent, cu o impresie dulceaga care se mentine din atac pana in postgust, dar e bine contrabalansata de aciditate si elementele vegetale. Rezultatul e placut si usor de baut, mai ales un pic racit.
Editia din 2019 a Cabernet-ului de la Enira sta sub semnul suculentei. Dincolo de melanjul aromatic de fruct usor supracopt, baric si note vegetale, vinul e destul de suplu, cu taninuri fine (in stilul clasic al producatorului) si nu tocmai abunente, aciditate prezenta si impresii dulcege mai discrete fata de anii de recolta anteriori. Rezultatul reprezinta deci genul de Cabernet Sauvignon care se poate bea cu usurinta si indeamna permanent la inca o gura, mai ales daca e un pic racit. Atentie doar la nivelul destul de ridicat de alcool.
Editia din 2019 a Cabernet-ului de la Enira sta sub semnul suculentei. Dincolo de melanjul aromatic de fruct usor supracopt, baric si note vegetale, vinul e destul de suplu, cu taninuri fine (in stilul clasic al producatorului) si nu tocmai abunente, aciditate prezenta si impresii dulcege mai discrete fata de anii de recolta anteriori. Rezultatul reprezinta deci genul de Cabernet Sauvignon care se poate bea cu usurinta si indeamna permanent la inca o gura, mai ales daca e un pic racit. Atentie doar la nivelul destul de ridicat de alcool.
Sunt sigur că alţi review-eri vor găsi aici un melanj aromatic interesant, dar în cazul ăsta trebuie să recunosc că nasul nu m-a ajutat prea mult; până şi degustătorii neautorizaţi şi necertificaţi au "off-days", cum ar zice un popor insular din vestul Europei. Papilele gustative au fost însă mai de nădejde decât receptorii olfactivi şi au detectat o Cavă (din Penedes) cu grad înalt de băubilitate - genul de licoare pe care nici nu ştii când ai terminat-o. Şi slava Domnului, nici nu simţi prea acut că ai terminat-o, graţie conţinutului redus de alcool. Revenind, papilele sus-menţionate raportează bule pline de energie - pe care şi-o menţin cu succes de-a lungul a cel puţin două ore - şi o combinaţie nesperat de bine echilibrată de note dulci-fructate, aciditate, discrete impresii tonic-amărui şi, desigur, bule. Rezultatul acestei ecuaţii e atrăgător, vesel şi plin de viaţă, fără să pară exagerat în vreo direcţie. Şi cred că asta e exact ce vrem de la o Cavă.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...