Acum mai bine de un deceniu, Domeniile Franco-Române - producator cu know-how made in Burgundy pe vremea aceea - surprindea mica, dar inimoasa comunitate a vinului cu , zic eu, cel mai frumos Chardonnay pe care l-a dat România post-decembristă. Un vin care, la puțin timp de la apariție, a dispărut brusc de pe piață, mare parte din vină aparținându-i lui Tudor Balan, care a achiziționat tot ce mai era în cramă… Trăiesc cu impresia că Galeron provine din aceeași plantație. Sigur, aș fi putut să verific, adică sa-mi contactez vecinul (pe Liviu Grigorică, unul dintre creatorii vinului), dar mi-o fo’ lene… Pentru că prezintă aceeași puritate a fructului și aceeași elegantă a aromelor, chiar dacă stilul de vinificare este diferit. Noua exprimare este mai densă, mai extractivă, lemnul are un rol mai influent in poveste…Un vin mai de autor, comparitiv cu Chardonnay-ul menționat mai sus, dar care merită savurat!

Inchide review

Îi șade bine unei crame cu atare denumire să propună vinuri franco-romanesti, cum altfel? Bunăoară vinul de astăzi poată numele arhitectului francez după planurile căruia s-a ridicat Ateneul Român. Conținutul de Dealu mare este și el un melanj stilistic burgund, cu "nas" opulent, ușor vanilat și mieros ca de Côte de Beaune și corp destul de tăios, citric și ușor mineral, producător instant de pofta de mâncare, ca un Chablis. Niste fructe de mare mai cărnoase, un risotto cu hribi sau un piept de pui suculent și untos. Așadar, un vin foarte reușit și precis realizat!

Inchide review

Mai întâi, o scurtă precizare: numele complet al vinului e Cuvée Paul Iquis Albert Galeron. Cine-a fost Galeron (uneori îl veți întâlni ortografiat și Galleron)? Păi un arhitect francez, a cărui principală realizare (cel puțin din punct de vedere românesc) a fost proiectarea Ateneului Român (are în portofoliu și altele, dar mai munciți și voi un pic). Bun, odată precizarea franco-română făcută și subiectul conversațional pentru taclalele din jurul paharului oferit, să trecem și la chestiile pentru care ați dat click aici. Aflați, așadar, că, mai ales dacă-l aerisiți un pic, aromele de fructe albe și citrice (mai o pară, mai o piersică, mai un grepfrut) sunt încântătoare, iar lemnul se simte abia la a doua adulmecare (cel puțin așa a fost în cazul meu). Gustul e proaspăt, baricul îl face un pic mai „vertebrat”, iar onctuozitatea pe care o așteptăm cu toții la un chardonnay doar netezește, nu contrabalansează aciditatea. Cât despre asocieri, recunosc că am visat la un grătar de pui, dar am constatat cu maximă bucurie că s-a potrivit perfect cu niște dovlecei umpluți cu carne de pasăre.

Inchide review

Acum mai bine de un deceniu, Domeniile Franco-Române - producator cu know-how made in Burgundy pe vremea aceea - surprindea mica, dar inimoasa comunitate a vinului cu , zic eu, cel mai frumos Chardonnay pe care l-a dat România post-decembristă. Un vin care, la puțin timp de la apariție, a dispărut brusc de pe piață, mare parte din vină aparținându-i lui Tudor Balan, care a achiziționat tot ce mai era în cramă… Trăiesc cu impresia că Galeron provine din aceeași plantație. Sigur, aș fi putut să verific, adică sa-mi contactez vecinul (pe Liviu Grigorică, unul dintre creatorii vinului), dar mi-o fo’ lene… Pentru că prezintă aceeași puritate a fructului și aceeași elegantă a aromelor, chiar dacă stilul de vinificare este diferit. Noua exprimare este mai densă, mai extractivă, lemnul are un rol mai influent in poveste…Un vin mai de autor, comparitiv cu Chardonnay-ul menționat mai sus, dar care merită savurat!

Inchide review

Îi șade bine unei crame cu atare denumire să propună vinuri franco-romanesti, cum altfel? Bunăoară vinul de astăzi poată numele arhitectului francez după planurile căruia s-a ridicat Ateneul Român. Conținutul de Dealu mare este și el un melanj stilistic burgund, cu "nas" opulent, ușor vanilat și mieros ca de Côte de Beaune și corp destul de tăios, citric și ușor mineral, producător instant de pofta de mâncare, ca un Chablis. Niste fructe de mare mai cărnoase, un risotto cu hribi sau un piept de pui suculent și untos. Așadar, un vin foarte reușit și precis realizat!

Inchide review

Mai întâi, o scurtă precizare: numele complet al vinului e Cuvée Paul Iquis Albert Galeron. Cine-a fost Galeron (uneori îl veți întâlni ortografiat și Galleron)? Păi un arhitect francez, a cărui principală realizare (cel puțin din punct de vedere românesc) a fost proiectarea Ateneului Român (are în portofoliu și altele, dar mai munciți și voi un pic). Bun, odată precizarea franco-română făcută și subiectul conversațional pentru taclalele din jurul paharului oferit, să trecem și la chestiile pentru care ați dat click aici. Aflați, așadar, că, mai ales dacă-l aerisiți un pic, aromele de fructe albe și citrice (mai o pară, mai o piersică, mai un grepfrut) sunt încântătoare, iar lemnul se simte abia la a doua adulmecare (cel puțin așa a fost în cazul meu). Gustul e proaspăt, baricul îl face un pic mai „vertebrat”, iar onctuozitatea pe care o așteptăm cu toții la un chardonnay doar netezește, nu contrabalansează aciditatea. Cât despre asocieri, recunosc că am visat la un grătar de pui, dar am constatat cu maximă bucurie că s-a potrivit perfect cu niște dovlecei umpluți cu carne de pasăre.

Inchide review