AMICALE CORVINA VERONA 2019 Cantine Di Ora

N-aș fi crezut vreodată c-o să spun că-mi place vreun vin mai mult decât Amarone. Și totuși, stând fascinat în fața vinului de azi și cu el în pahar, zic răspicat c-a sosit și ziua aceea. Amicale e ceva deosebit, care moștenește din zestrea genetică a marelui său frate soiul din care este vinificat (vinul e făcut din Corvina, soi autohton majoritar în orice Amarone), zona de origine și, probabil, ceva din tehnica de vinificație a marelui său înaintaș. Dar (și acum vine revelația), Amicale e așa cum îi zice numele: un vin prietenos, care oferă trăsăturile aromatice și gustative principale ale Amaronelui, fără însă să se complice, ca celălalt Vin, cu jocuri secunde, infinite nuanțe confuzante sau înnebunitoare, fără să intimideze cu un corp masiv și cu caracterul de multe ori mizantrop. E un vin ușor de înțeles și de băut, are o suplețe și o catifelare cum nu am mai întâlnit în Veneto (deși vinurile de acolo sunt celebre chiar pentru asta!), arome curate, bine definite de vișine coapte, vanilie și marțipan, gust savuros, lung și potrivit de intens și un echilibru al structurii care, de azi înainte mă va face să-l caut iar și iar. Cumpărați-l: dacă vreodată cineva a reușit un vin fantastic, acesta este!

Inchide review

Dacă luăm ca reper celebrul Amarone, un fel de Rolls Royce al vinurilor, avem în această sticlă varianta de oraș, mai compactă, mai ergonomică, mai agilă, dar în esență cu același ADN. Cele trei soiuri clasice din regiunea Veneto, Corvina, Rondinella, Molinara se regăsesc atât în A..marone, cât și în A..micale, poftim, încă o asemănare. Dacă primul impune respect, considerație, chiar venerație din partea unora, al doilea e ca și mașina la care apelezi pentru drumuri rapide prin aglomerație, și care reușește să te aducă la destinație prin scurtături obscure dar pitorești și interesante. Note clasice de sirop de căpșuni, măceșe și coacăze, un pic de paprika, peste un corp suplu dar musculos și o aciditate vie. Dați-i ocazia să se manifeste lângă niște preparate bogate, de exemplu obrăjori de vițel cu piure de dovleac, și nu veți fi dezamăgiți.

Inchide review

Adevărul e că la primul contact (olfactiv!) vinul ăsta nu pare prea amical ci, dimpotrivă, sobru și reținut. Gustul schimbă însă datele prieteniei: tanini discreți și moi, corp suplu și rotund, fructele roșii învăluie gura, bine sprijinite pe adieri condimentate de ciocolată, iar postgustul mai cheamă încă o gură, de strângere și mai temeinică a relațiilor. Totuși, e bine să existe pe masă și niscaiva mâncare (niște vită pe grătar aș pofti eu acum, dar e doar o sugestie). Nu de alta, dar vinul are, totuși, 15% alcool. Atât de bine ascuns, încât s-ar prea putea să uitați de el.

Inchide review

N-aș fi crezut vreodată c-o să spun că-mi place vreun vin mai mult decât Amarone. Și totuși, stând fascinat în fața vinului de azi și cu el în pahar, zic răspicat c-a sosit și ziua aceea. Amicale e ceva deosebit, care moștenește din zestrea genetică a marelui său frate soiul din care este vinificat (vinul e făcut din Corvina, soi autohton majoritar în orice Amarone), zona de origine și, probabil, ceva din tehnica de vinificație a marelui său înaintaș. Dar (și acum vine revelația), Amicale e așa cum îi zice numele: un vin prietenos, care oferă trăsăturile aromatice și gustative principale ale Amaronelui, fără însă să se complice, ca celălalt Vin, cu jocuri secunde, infinite nuanțe confuzante sau înnebunitoare, fără să intimideze cu un corp masiv și cu caracterul de multe ori mizantrop. E un vin ușor de înțeles și de băut, are o suplețe și o catifelare cum nu am mai întâlnit în Veneto (deși vinurile de acolo sunt celebre chiar pentru asta!), arome curate, bine definite de vișine coapte, vanilie și marțipan, gust savuros, lung și potrivit de intens și un echilibru al structurii care, de azi înainte mă va face să-l caut iar și iar. Cumpărați-l: dacă vreodată cineva a reușit un vin fantastic, acesta este!

Inchide review

Dacă luăm ca reper celebrul Amarone, un fel de Rolls Royce al vinurilor, avem în această sticlă varianta de oraș, mai compactă, mai ergonomică, mai agilă, dar în esență cu același ADN. Cele trei soiuri clasice din regiunea Veneto, Corvina, Rondinella, Molinara se regăsesc atât în A..marone, cât și în A..micale, poftim, încă o asemănare. Dacă primul impune respect, considerație, chiar venerație din partea unora, al doilea e ca și mașina la care apelezi pentru drumuri rapide prin aglomerație, și care reușește să te aducă la destinație prin scurtături obscure dar pitorești și interesante. Note clasice de sirop de căpșuni, măceșe și coacăze, un pic de paprika, peste un corp suplu dar musculos și o aciditate vie. Dați-i ocazia să se manifeste lângă niște preparate bogate, de exemplu obrăjori de vițel cu piure de dovleac, și nu veți fi dezamăgiți.

Inchide review

Adevărul e că la primul contact (olfactiv!) vinul ăsta nu pare prea amical ci, dimpotrivă, sobru și reținut. Gustul schimbă însă datele prieteniei: tanini discreți și moi, corp suplu și rotund, fructele roșii învăluie gura, bine sprijinite pe adieri condimentate de ciocolată, iar postgustul mai cheamă încă o gură, de strângere și mai temeinică a relațiilor. Totuși, e bine să existe pe masă și niscaiva mâncare (niște vită pe grătar aș pofti eu acum, dar e doar o sugestie). Nu de alta, dar vinul are, totuși, 15% alcool. Atât de bine ascuns, încât s-ar prea putea să uitați de el.

Inchide review