BACANTA MERLOT BARRIQUE 2018 Crama Gîrboiu

Pe vremea cand am inceput eu sa acord mai multa atentie vinurilor, peisajul vrancean era dominat de un producator urias si cam atat. Pe atunci Crama Garboiu nu exista si cam acelasi lucru se poate spune si despre alti cativa producatori mai mici. De atunci lucrurile s-au schimbat oarecum, Crama Garboiu nici nu mai poate fi numit tocmai un producator mic, ba chiar este poate cea mai reprezentativa crama din aceasta parte a tarii, iar peisajul s-a mai animat. Merlotul pe care ni-l prezinta astazi este colorat in rubiniu si aduce cu el cate putin din toate. Putina dulceata pentru a umple fondul pe care stau agatate strategic nuante de cappuccino si note de cireasa, putin zvac dat de taninurile tinere si incordate, dar si putin condiment ce se aseaza frumos pe incheierea de lungime medie.

Inchide review

Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.

Inchide review

Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.

Inchide review

Pe vremea cand am inceput eu sa acord mai multa atentie vinurilor, peisajul vrancean era dominat de un producator urias si cam atat. Pe atunci Crama Garboiu nu exista si cam acelasi lucru se poate spune si despre alti cativa producatori mai mici. De atunci lucrurile s-au schimbat oarecum, Crama Garboiu nici nu mai poate fi numit tocmai un producator mic, ba chiar este poate cea mai reprezentativa crama din aceasta parte a tarii, iar peisajul s-a mai animat. Merlotul pe care ni-l prezinta astazi este colorat in rubiniu si aduce cu el cate putin din toate. Putina dulceata pentru a umple fondul pe care stau agatate strategic nuante de cappuccino si note de cireasa, putin zvac dat de taninurile tinere si incordate, dar si putin condiment ce se aseaza frumos pe incheierea de lungime medie.

Inchide review

Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.

Inchide review

Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.

Inchide review