CIACCI TOSCANA ROSSO 2021 Ciacci Piccolomini d'Aragona

Toscana nu înseamnă doar taninuri, forță brută și sobrietate. Ciacci Piccolomini D'Aragona - Toscana Rosso 2021 este dovada că Toscana poate sa fie și expresie fructată, lejeritate și suculență. Poartă amprenta locului de unde provine, are ceva din stilul clasic italian, dar parcă totul se desfășoară sub semnul relaxării. Combină senzațiile olfactive joviale de fructe negre și rosii, de mure și vișine amărui, cu impresii de violete, de cacao și de condimente uscate. Gustul echilibrat și prietenos este rezultatul jocului dintre aciditatea de fructe roșii și taninurile atletice, bine dozate. Postgustul continuă starea de relaxare fructată, amplificându-se cu ajutorul unor tente condimentat-vegetale. 

Inchide review

Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...

Inchide review

Fiindcă am un nume banal, de mic m-au intrigat numele cu o sonoritate deosebită peste care dădeam în cărțile pe care le-am citit (mulțumiri postume marilor Jules Verne și Alexandre Dumas și pentru asta!). Pe măsură ce am crescut, am descoperit că nu numai străinii, ci și ai noștri au nume tulburător de frumoase: când citești despre Tonitza, Dalles sau Malaxa, de pildă, în afară de ce rămâne scris, îmi plăcea să-mi imaginez cum erau oamenii aceștia, cum arătau și cum se comportau, așa cum îți faci îndeobște un portret personal al zeilor. Când, apoi, ai plăcerea să cunoști oameni pe care-i cheamă Crivăț, Exarhu, Frâncu sau Negură, poți să pui cap la cap ce îți imaginezi despre persoanele în cauză și cum ți se arată ei de fapt. Jocul e tare fain, chestia e să ai cu cine! Acum, că ați prins ideea, să ne întoarcem așadar la vinul de azi pe care l-am scris duminică, zi în care am citit despre posesorul unui nume genial, care mă obsedează de ceva vreme: Domenico Ghirlandaio. Pictorul florentin, de al cărui nume se leagă și cel al lui Michelangelo, care i-a fost ucenic, nu m-a impresionat neapărat prin arta sa, ci mai mult prin poveste. Vinul de astăzi - Ciacci Piccolomini d'Aragona are, tot așa, o poveste nemaipomenită, din care eu am reținut doar că proprietatea din Montalcino despre care vorbim, e îngrijită și acum de o familie descendentă direct din Papa Pius al II-lea și că aici se face vin încă din secolul al XVII-lea. Mi-a plăcut Toscana Rosso al lor din 2021 fiindcă am găsit în pahar un vin foarte versatil. Merge cu orice. Dar fix ca în cazul lui Ghirlandaio, pe gustul meu există un alt vin al lor care a fost dintotdeauna discipolul lui Rosso - și anume giganticul Brunello di Ciacci despre care aș fi incântat să scriu într-un episod viitor. ________________________________________

Inchide review

Toscana nu înseamnă doar taninuri, forță brută și sobrietate. Ciacci Piccolomini D'Aragona - Toscana Rosso 2021 este dovada că Toscana poate sa fie și expresie fructată, lejeritate și suculență. Poartă amprenta locului de unde provine, are ceva din stilul clasic italian, dar parcă totul se desfășoară sub semnul relaxării. Combină senzațiile olfactive joviale de fructe negre și rosii, de mure și vișine amărui, cu impresii de violete, de cacao și de condimente uscate. Gustul echilibrat și prietenos este rezultatul jocului dintre aciditatea de fructe roșii și taninurile atletice, bine dozate. Postgustul continuă starea de relaxare fructată, amplificându-se cu ajutorul unor tente condimentat-vegetale. 

Inchide review

Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...

Inchide review

Fiindcă am un nume banal, de mic m-au intrigat numele cu o sonoritate deosebită peste care dădeam în cărțile pe care le-am citit (mulțumiri postume marilor Jules Verne și Alexandre Dumas și pentru asta!). Pe măsură ce am crescut, am descoperit că nu numai străinii, ci și ai noștri au nume tulburător de frumoase: când citești despre Tonitza, Dalles sau Malaxa, de pildă, în afară de ce rămâne scris, îmi plăcea să-mi imaginez cum erau oamenii aceștia, cum arătau și cum se comportau, așa cum îți faci îndeobște un portret personal al zeilor. Când, apoi, ai plăcerea să cunoști oameni pe care-i cheamă Crivăț, Exarhu, Frâncu sau Negură, poți să pui cap la cap ce îți imaginezi despre persoanele în cauză și cum ți se arată ei de fapt. Jocul e tare fain, chestia e să ai cu cine! Acum, că ați prins ideea, să ne întoarcem așadar la vinul de azi pe care l-am scris duminică, zi în care am citit despre posesorul unui nume genial, care mă obsedează de ceva vreme: Domenico Ghirlandaio. Pictorul florentin, de al cărui nume se leagă și cel al lui Michelangelo, care i-a fost ucenic, nu m-a impresionat neapărat prin arta sa, ci mai mult prin poveste. Vinul de astăzi - Ciacci Piccolomini d'Aragona are, tot așa, o poveste nemaipomenită, din care eu am reținut doar că proprietatea din Montalcino despre care vorbim, e îngrijită și acum de o familie descendentă direct din Papa Pius al II-lea și că aici se face vin încă din secolul al XVII-lea. Mi-a plăcut Toscana Rosso al lor din 2021 fiindcă am găsit în pahar un vin foarte versatil. Merge cu orice. Dar fix ca în cazul lui Ghirlandaio, pe gustul meu există un alt vin al lor care a fost dintotdeauna discipolul lui Rosso - și anume giganticul Brunello di Ciacci despre care aș fi incântat să scriu într-un episod viitor. ________________________________________

Inchide review